Tălpeanu Claudia Mioara - Cabinet de psihologie

Constat zilnic, in tot ceea ce inseamna mass-media cat si social media, cum sunt prezentate publicului larg povesti si dezbateripe baza unor evenimente terifiante de exploatare, abuz sexual, si nu numai, avand ca victime copii si tinerii.
Din rolul meu social de psiholog ce activeaza in domeniul echilibrului sufletesc si armoniei interioare de peste zece ani observ cum, pe zi ce trece, continutul sufletesc se reduce din ce in ce mai mult la pulsiunile primare, la moduri simpliste de gandire, este schematizat printr-o „sensibilitate lipsita de gust” focusata pe placeri imediate, dezinteres, apatie, lipsa de responsabilitate morala, conduite „libere”.
Sexul si sexualitatea reprezinta un subiect delicat, chiar tabu, pentru mentalitatea poporului nostru. Acest subiect insa, in zilele noastre, a devenit exact opusul deoarece este utilizat in exces in toate formele de comunicare: verbala, scrisa, gestuala, vizuala, etc.
Este de datoria noastra a specialistilor, a educatorilor si a parintilor sa oferim copiilor nostri informatiile necesare abordarii acestui subiect. Informatii adaptate fiecarei etape de dezvoltare, a fiintei umane, pornind de la descrierea si cunoasterea anatomica a diferentelor de gen (feminin – masculin) continuand cu cunoasterea modificarilor ce se produc in timp atat din punct de vedere fizic cat si fiziologic, hormonal, completandu-le permanent cu aspectele afective ale trairilor emotionale specifice varstei de dezvoltare careia ne adresam.
Informatia este imperios necesar sa fie transmisa pe intelesul copiilor pornind de la nevoile, pulsiunile si dorintele lor naturale pentru ca acestia sa o poata intelege, asimila, detine, inainte de a fi coplesiti de ea din surse toxice, neavizate sau din experiente directe cu potential traumatic.
Haideti sa le aratam copiilor nostri ca ceea ce ei sunt si simt conteaza si ca merita respect. Asta inseamna ca atunci cand un copil isi impartaseste propriile experiente, trairile, senzatiile, sentimentele si curiozitatile cu un adult el are nevoie in primul rand de disponibilitate, validare, afirmare. Are nevoie sa intelegem ca este pregatit sa primeasca informatii si ghidare autentica, ca detine aceasta capacitate astfel incat vulnerabilitatea necunoasterii sale sa devina putere.
Respectul pentru un copil si validarea trairilor sale ii da acestuia un sens al sinelui ajutandu-l sa-si recunoasca si sa-si managerieze armonios gandirea si emotiile. Dezvoltandu-i copilului capacitatea de a-si recunoaste propriile emotii si trairi, senzatiile si modul in care acestea sunt armonizate cu gandurile si propriul corp ii construim acestuia prima abilitate necesara si anume capacitatea de a sti cand ceva nu este in regula.
Abuzatorii se bazeaza pe faptul ca copiii pot fi manipulati. Copiii ce au un simt bine dezvoltat a ceea ce sunt si a modului in care se manifesta si functioneaza ei ca fiinte umane, a modului in care binele si raul se diferentiaza prin validarea pe care au primit-o de la adultii importanti din vietile lor – parinti, tutori, educatori, specialisti – au un foarte mare avantaj fiind mult mai greu disponibili manipularii abuzatorilor.
Copiii au nevoie sa inteleaga faptul ca nimanui nu ii este permis sa le atinga zonele intime ale corpului, ca nimanui nu ii este permis sa sa le priveasca aceste zone si nici sa discute cu ei referitor la aceste zone in afara situatiilor ce se impun (ex: controale medicale realizate in cabinete medicale) ;
Copiii au nevoie sa stie ca trebuie sa li se ceara permisiunea pentru a fi atinsi;
Copiii au nevoie sa invete cum sa faca bine diferenta intre ceea ce inseamna „un secret” si „o surpriza”;
Copiii au nevoie sa le impartasim propriile experiente de viata in contexte similare cu ale lor in care sa presaram propriile sentimente, ganduri, rationamente si analize adaptate senzatiilor si emotiilor pe care le-am trait;
Copiii au nevoie sa stie ca au puterea de a refuza, de a spune "NU" in mod deschis;
Noi, parintii, educatorii, specialistii in domeniile sanatatii si educatiei putem ajuta copiii sa preintamine abuzurile cat si sa dezvaluie experientele de abuz atunci cand acestea au sau au avut loc.
Le putem acorda copiilor nostri validarea, increderea si sustinerea de care ei au nevoie doar acordandu-le recunoasterea ca si fiinte individuale ce au propriile nevoi, propriul corp, propriile trairi.
A preveni un abuz este egal cu a le acorda copiilor instrumentele necesare pentru recunoasterea acestuia si pentru cresterea propriului sine, a propriei lor puteri. Ii putem ajuta sa invete cum sa ramana in siguranta si-i putem sprijini pentru a infrunta situatiile traumatizante furnizandu-le informatii si resurse prin care sa ii ajutam sa inteleaga impactul reprezentarilor violentelor sexuale in mas media si cultura.
Observ cum astazi majoritatea tinerilor, copiilor, incepand de la varste din ce in ce mai fragede isi traiesc copilaria si tineretea nu ca pe o gradina inconjurata si protejata, ingrijita de duritatea junglei sociale ci ca pe o inchisoare. Copilaria cea inocenta, plina de fericire, siguranta si protectie nu exista pentru suficient de multi copii. Copiii, de ceva vreme, manifesta comportamente extreme pentru a supravietui in ceea ce a devenit „colivia copilariei” ca dovada de forta. Comportamente cu ajutorul carora fac ceea ce cred ei ca e mai bine pentru „a duce la bun sfarsit sarcina de a creste” intr-o societate in tranzitie in care actioneaza legile nescrise ale durei selectii sociale in care omul modern „nesigur pe sine, nelinistit si singur, devine o fiinta dependenta de puterea politica a statului, de la care „asteapta” totul, fiind prin aceasta usor si permanent manipulabil” – citat din Constantin Enachescu, doctor in psihologie si in medicina, unul dintre mentorii mei in domeniul in care activez.
Sanatatea constiintei intr-o societate se cere cultivata, pastrata si transmisa prin masuri educationale centrate spre a forma si dezvolta personalitati umane, carora sa le oferim modele sanatoase de gandire si comportament prin propriile noastre actiuni, cu prudenta si tact.
Evenimentele oribile, abuz sexual, aduse in atentia publica in ultimile saptamani impun constientizarea, mai mult ca pana in prezent, ca este momentul potrivit pentru a ne focusa atentia asupra masurilor psihoprotectoare prin educatie in directia dimensiunii afectiv psihologice a trairilor emotionale specifice etapelor de dezvoltare umana din procesul devenirii.
Haideti sa alchimizam „tabu-ul” in putere si siguranta, in resursa pentru a lua decizii sanatoase!