Stanese Carla Gabriela - Cabinet de Psihiatrie pediatrica

Majoritatea oamenilor se simt deosebit de vulnerabili dacă trebuie / sau daca cineva le recomanda ca ar fi bine sa mearga la psiholog / psihiatru fie pentru propria persoana, fie pentru copiii lor. Cel mai adesea aleg aceasta optiune când dificultăţile sunt deja severe, când viața personală, socială şi profesională este profund afectată. Psihoterapeutul poate fi un ajutor important pentru echilibrul oricărei persoane / familii. De asemenea, in anumite situatii medicatia poate fi de un real folos.

Care sunt semnele care ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne ajute în a lua decizia de a apela la un psihoterapeut/ psihiatru?

- crize de furie prelungite, frecvente în mai multe contexte de viaţă (acasă, la locul de joacă, la grădiniţă, la scoala, la locul de munca);

- episoade de autoagresivitate: ex - în cazul copiilor mici care se lovesc cu capul de podea sau de perete, sau a celor mai mari care recurg la autovătămare (cum ar fi tăiatul pe braţe), fără intenţii de sinucidere;

- comportamente agresive: ex-acasa, la grădiniţă, şcoală,sau in alte situatii - în relaţie cu alţi colegi, alte persoane, sau cu obiectele din jur (muşcă, loveşte, aruncă cu obiecte sau le distruge);

- copilul este victimă a comportamentelor agresive în şcoală, în relaţie cu alţi colegi sau cu cadrul didactic;

- consum, dependenta de substante psihoactive (droguri, alcool), calculator, jocuri de noroc - episoade de tristeţe, plâns şi retragere socială, (la copii -inclusiv renunţarea la joc)cu o durată mai mare de două săptămâni;

- pierderea interesului pentru activităţi care altă dată făceau mare plăcere;

- ganduri , planuri, tentative suicidare;

- schimbări bruşte de dispoziţie (acum este vesel, iar în cinci minute plânge sau este furios), fără cauze aparente;

- acuză frecvent dureri de cap, burtă, stări de vomă sau leşin, dificultăţi respiratorii sau stări de “rău”, fără a avea modificari la analizele efectuate care sa poata explica aceste acuze

- dificultăţi legate de somn: nu doarme singur, are episoade de insomnie sau vrea sa doarma foarte mult, dar la ore nepotrivite în timpul zilei, are cosmaruri, episoade de pavor nocturn, sau se ridica, merge in somn- fara sa stie (automatism ambulator nocturn);

-dificultati legate de alimentaţie: mănâncă extrem de puţin, refuză mâncarea, orice masă este însoţită de episoade de plâns; sau mananca prea mult; sau isi provoaca voma, sau face exercitii fizice in exces ca sa slabeasca

- dificultăţi mari legate de separarea de părinţi: refuza sa doarma la alti prieteni, refuza sa mearga in tabere sau excursii fara parinti, teama de a sta singur in casa sau in alte situatii fara un parinte sau o alta persoana importanta pentru el (în raport cu alţi copii de aceeaşi vârstă);

-prezinta frica marcata si persistenta provocata de prezenta (sau anticiparea) unui obiect sau a unei situatii specifice - ex: frica de animale ( caini, paianjeni.....), frica de intuneric, de inaltimi, de zbor, de vederea sangelui, de tunete, fulgere, de spatii inchise...

-prezinta atacuri de panica, teama de a merge in spatii aglomerate;

-prezinta ganduri, imagini intruzive, persistente care provoaca discomfort mare, teama, pe care incearca sa le ignore, sa le uite, sa le neutralizeze cu alte ganduri, scenarii sau actiuni (ex: se spala de multe ori pe maini, verifica de multe ori, ordoneaza, repeta cuvinte in gand, calculeaza..........)

- Întârziere în dezvoltarea limbajului, în raport cu alţi copii de aceeaşi vârstă; -prezinta ticuri motorii, vocale, se balbaie, prezinta mutism electiv;

- accidente nocturne sau in timpul zilei - ex: udă patul noaptea, la o vârstă la care controlul sfincterian a fost deja achiziţionat (enurezis nocturn);

- refuzul de a merge la grădiniţă sau şcoală (exceptand dificultăţile din primele săptămâni de grupă mică sau clasa I);

- dificultăţi de atenţie sau învăţare (ex: nu se poate concentra, “nu sta locului” nici măcar în activităţi care par să îi facă plăcere, are dificultati de citit, scris, calcul matematic.....);

- scădere bruscă şi aparent nejustificată a notelor sau a randamentului şcolar;

- absenteism şcolar;

- diagnosticarea cu o boala severa;

- dificultăţi emoţionale şi comportamentale care apar in cadrul evenimentelor majore de viaţă, precum piederea unui membru de familie, prieten, iubit, divorţul părinţilor, absenţa prelungită a unuia dintre părinţi din motive profesionale (parintele e plecat la munca in strainatate), îmbolnăvirea unui membru al familiei, apariţia unui nou membru – frate, soră.