Iosif Adina - Cabinet de psihologie

Atunci când negăm faptul că ne aflăm într-o situaţie pe care nu o mai putem controla şi soluţiona, că ne simţim copleşiţi din toate punctele de vedere că nu mai putem face faţă cu succes cerinţelor de zi cu zi pentru că nu mai avem nici energia şi nici starea emoţională potrivită, nu o facem din lipsa unor cunoştinţe psihologice sau medicale ci pur şi simplu de cele mai multe ori poate apărea din incapacitatea de a recunoaşte aprecia sau acceptă faptul că avem nevoie de ajutor. De cele mai multe ori avem tendinţa de a minimaliza gravitatea stării noastre."Dacă sufăr de depresie prefer să cred că sunt stresat, obosit sau descurajat. Dacă am o tulburare obsesiv compulsiva prefer să îmi raţionalizez ritualurile compulsive, dacă sunt dependent de ţigări, alcool sau droguri prefer să mă gândesc că mă pot lăsa oricând doresc.."Ne minimalizam tulburarea din diverse motive, chiar şi atunci când ne afectează foarte tare, tot preferăm să nu fim etichetaţi. Preferăm să ne gândim la noi ca la aceea persoană dinainte de apariţia problemei. Respingem schimbările petrecute şi respingem ideea de a căuta ajutorul. Simptomele moderate uneori sunt ascunse şi faţă de persoanele apropiate, pentru a evita explicaţiile pe care ar trebuii să le dăm şi pentru a nu stârnii îngrijorări. Afecţiunea poate părea ceva ruşinos şi persoana în cauză se poate teme de stigmatizări. Nu te ascunde, nu suferii în tăcere, cauta soluţia pentru a-ţi fi mai bine, împărtăşeşte ce te apasă, cere ajutorul şi înţelegere.