Renunțarea la suzetă

Unii copii renunță singuri la suzetă, pierzându-și interesul pentru ea, în timp ce alții au nevoie de ajutorul părinților pentru a renunța la acest obicei.

Suptul non-nutritiv menit să liniștească și să ofere alinare copilului poate fi asigurat atât de suzetă, cât și de degete ori de alte obiecte, precum o păturică. De aceea, informațiile prezentate în continuare pot fi aplicate nu doar suzetei, ci și altor obiecte preferate de cei mici.

Când trebuie dezvățat copilul de suzetă?

Nu există o vârstă ideală pentru renunțarea la suzetă, însă specialiștii în creșterea și dezvoltarea copilului consideră că cu cât dezvățarea are loc mai devreme, cu atât este mai ușor de realizat pentru copii și părinți deopotrivă.

Majoritatea recomandă părinților să aibă în vedere dezvățarea copilului de suzetă în apropierea vârstei de 1 an sau între 6-12 luni, pentru că se consideră că în această perioadă beneficiile sunt depășite de riscurile implicate de suzetă. În plus, dezvățarea de suzetă după vârsta de 1 an, când copilul s-a atașat deja puternic de ea, este mai dificilă, chiar dacă nu imposibilă. (1), (2)


Alți pediatri consideră că renunțarea la suzetă ar trebui să se facă mai devreme. De exemplu, pediatrul Harvey Karp (cunoscut pentru promovarea metodelor de liniștire a bebelușilor) recomandă ca suzeta să fie scoasă din uz când bebelușul ajunge la vârsta de 4-5 luni, pentru că este suficient de mare pentru a găsi singur metode prin care să se liniștească; în plus, după 6 luni copilul dezvoltă un atașament mult mai puternic față de suzetă, ceea ce face mai dificilă renunțarea la acest obiect. (3)

Medicul pediatru William Sears (inițiatorul parenting-ului bazat pe atașament) consideră că la 6 luni este indicat ca părinții să nu îi mai dea micuțului suzeta, pentru că este vârsta potrivită când poate învăța să găsească noi alternative de auto-liniștire (folosirea degetelor în locul suzetei sau mai mult timp petrecut la sân, nu doar pentru hrană, ci și pentru liniștire și alinare). Sears consideră că suzeta este mult mai periculoasă decât suptul degetului, în timp ce sânul nu presupune niciun risc pentru abilitățile de mai târziu ale copilului de a se exprima și relaționa. (4)

Academia Americană de Pediatrie recomandă renunțarea la suzetă în a doua jumătate a primului an de viață pentru a preveni riscurile de otită la cei mici implicate de suzetă. (5)

Din perspectiva sleep training-ului, dacă suzeta devine indispensabilă pentru a adormi bebelușul, dar el este prea mic (sub 6 luni) pentru ca la trezirile din timpul nopții să o găsească în pătuț și să și-o reașeze singur în gură, atunci suzeta nu este benefică pentru că menține nevoia ca părinții să intervină și să ofere suzeta micuțului. În aceste condiții, suzeta la culcare (în acest caz o „asociere negativă de somn”, pentru că nu susține auto-liniștirea copilului) trebuie înlocuită cu o „asociere pozitivă de somn” înainte de 6 luni. (6)

Cum dezvăț copilul de suzetă?

Metodele de a ajuta copilul să renunțe la suzetă depind foarte mult de vârsta lui și trebuie adaptate la nevoile și capacitatea lui de a înțelege.

Renunțarea la suzetă la bebeluși

Găsiți alternative la suzetă, care să aibă un efect similar de liniștire și alinare: înfășatul, cântatul, masajul, muzica liniștitoare, sunetele albe (la bebelușii mici). În câteva zile micuții se obișnuiesc fără suzetă, chiar dacă la început plâng și protestează.

Renunțarea la suzetă la copiii mici

Cu copiii mici pe care doriți să îi ajutați să renunțe la suzetă este important să comunicați, să îi implicați în acest proces și să găsiți metode creative, potrivite pentru personalitatea lor, prin care să îl determinați să renunțe la suzetă.

• Pregătiți copilul dinainte, vorbind cu el despre necesitatea și importanța renunțării la suzetă și despre cum urmează să se întâmple.
• Implicați-l în decizia de a renunța la suzetă, lăsându-l să aleagă singur cum va avea loc: aruncând-o, dăruind-o cuiva, ascunzând-o, dând-o la schimb în locul unei jucării pe care și-o dorește etc.
• Evitați să dezobișnuiți micuțul de suzetă în perioade în care trece deja printr-o schimbare (plecarea într-o vacanță, venirea pe lume a unui frățior, mersul la creșă etc).
• Uneori copiii au perioade în care își pierd interesul pentru suzetă, părinții sau membrii familiei fiind cei care le-o oferă. Puteți profita de aceste momente și să nu i-o mai oferiți; există posibilitatea să își piardă complet interesul față de suzetă și să nu o mai ceară.
• Lăudați și recompensați copilul pentru efortul și performanța de a fi renunțat la suzetă și fiți alături de el consolându-l atunci când e supărat sau furios.
• Medicul dentist poate explica de asemenea micuțului care sunt posibilele efecte negative asupra danturii dacă folosește pe termen lung suzeta. (1), (2)

De evitat

• Nu folosiți pedeapsa și umilirea copilului pentru a-l determina să renunțe la suzetă.
• Odată ce ați reușit să îl dezobișnuiți de suzetă, nu i-o oferiți din nou dacă după o perioadă de „abstinență” o cere din nou. Consecvența este foarte importantă, pentru că în caz contrar, revenirea la obiceiul pe care dorim să îl îndepărtăm nu face decât să îl întărească. (1)