Televizorul la bebeluși și copii mici

Primii trei ani din viața unui copil sunt cruciali pentru dezvoltarea cognitivă. Este o perioadă în care creierul este mult mai receptiv la influențele pozitive și mult mai vulnerabil la cele negative decât în orice altă etapă a vieții. În acest context, expunerea la televizor a bebelușilor (0-1 an) sau a copiilor mici (1-3 ani) este benefică, neutră sau dăunătoare?

Majoritatea studiilor privind efectele televizorului asupra creierului copiilor au avut în vedere preșcolarii și copiii mai mari. Abia la sfârșitul anilor 1990 cercetătorii au început să investigheze și impactul expunerii la TV a copiilor cu vârste mai mici de 3 ani, dată fiind utilizarea tot mai frecventă a dispozitivelor electronice la acest segment de vârstă, în condițiile în care majoritatea familiilor au un televizor acasă.

Pediatrii și psihologii recomandă precauție în utilizarea televizorului, pentru că în exces, poate avea efecte negative asupra celor mici. (1)

Televizorul și dezvoltarea creierului în primii trei ani de viață

Copiii se nasc cu aproximativ 100 de bilioane de celule nervoase, numărul fiind aproximativ același pe toată durata vieții. În schimb, sinapsele (rețelele neuronale) se formează și se dezvoltă în primii ani, sub influența factorilor genetici și a celor din mediu.


Micuții sunt foarte atrași de ecranul televizorului, dar mai devreme de 18 luni nu au capacitatea de a înțelege ceea ce văd și nu fac legături între imaginile observate și corespondentul lor în realitate. În primele 6 luni, ceea ce îi atrage este lumina și mișcarea de pe ecran, iar imaginile bidimensionale care se schimbă cu rapiditate nu au deocamdată nicio semnificație pentru ei. Abia la finalul primului an pot recunoaște personaje sau voci cu care s-au obișnuit, dar și logo-uri simple și colorate ale brand-urilor care își fac publicitate la televizor.

Până la vârsta de 2 ani, copiii se dezvoltă cognitiv și învață cel mai bine prin interacțiunile cu părinții, frații și celelalte persoane apropiate și prin explorarea fizică a obiectelor din jur. Copiii sunt „programați” să învețe prin schimbul de expresii faciale ale părinților și adulților din jurul lor, tonalitatea vocilor, limbajul verbal și non-verbal. Când intervine televizorul, această interacțiune nu mai are loc sau este limitată.
De exemplu, studiile arată că bebelușii și copiii mici rețin mult mai bine sarcini simple atunci când văd pe cineva real făcând-o decât uitându-se la o înregistrare video a aceleiași acțiuni, aspect valabil până la vârsta de 3 ani și posibil și mai departe.

De asemenea, când televizorul este pornit pe fundal, chiar dacă nici părintele, nici copilul nu se uită la el, studiile arată că numărul de cuvinte adresate de părinte celui mic scade, în medie, de la 940 la 770. Totodată, activități precum cântatul, jocurile, manipularea obiectelor (activități care stimulează abilitățile cognitive și motorii ale celor mici) pot fi întrerupte sau afectate de televizorul din fundal, pentru că micuții nu se mai concentrează la fel de bine și nu se implică la fel de mult ca în absența lui. Cu cât televizorul stă mai mult timp deschis, cu atât aceste efecte persistă mai mult.(1),  (2), (3), (4), (6)

Recomandările oficiale în privința televizorului la copiii mici

Acum mai bine de un deceniu, Academia Americană de Pediatrie a făcut o serie de recomandări privind expunerea copiilor la televizor. Atitudinea era una de precauție pentru a evita posibilele riscuri, în condițiile în care atunci nu erau atât de multe studii privind efectele televizorului la copiii sub 3 ani. Între timp, se pare că recomandările AAP sunt susținute de cercetările realizate în ultimii ani.

În cazul copiilor mai mici de 2 ani, Academia Americană de Pediatrie recomandă ca timpul petrecut  folosind mijloace media, printre care și televizorul, să fie eliminat complet din programul lor sau cât mai mult limitat. Dacă micuții sunt lăsați să se uite la TV, ar trebui să o facă doar în prezența unui părinte, care să le vorbească, explice și arate despre ceea ce aceștia văd pe ecran. După vârsta de 2 ani, AAP consideră că copiii nu ar trebui să petreacă mai mult de o oră pe zi în fața unui ecran, iar programele pe care le urmăresc să fie atent selectate de părinți: să fie interactive și educaționale, să nu aibă conținut violent și să fie prosociale. Și în această perioadă se recomandă prezența unui părinte, împreună cu care copilul să vadă materialele la televizor. (1), (5), (8)

De ce nu trebuie încurajat uitatul celor mici la TV?

• Pentru bebeluși și copiii mici, expunerea la televizor poate fi suprastimulantă și obositoare, mai ales în cazul bebelușilor, dacă nu sunt suficient de mari pentru a întoarce capul de la ecran, pentru o pauză. Suprastimularea se presupune că vine din expunerea la luminile intermitente, schimbările rapide de imagini și fragmentele auditive, mult prea multe și puternice pentru un creier în dezvoltare.
• Expunerea la dispozitivele electronice, printre care și televizorul, le poate afecta somnul. Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice inhibă secreția de melatonină și întârzie intrarea în starea de somn.
Informații pe larg despre efectele negative ale luminii albastre asupra somnului găsiți aici.
• Studiile sugerează că expunerea îndelungată la TV înainte de 18 luni poate duce la întârzieri de dezvoltare în ceea ce privește limbajul, concentrarea atenției, gândirea, memoria de scurtă durată.
• Timpul petrecut în fața ecranului limitează sau chiar înlocuiește activitățile benefice de care copiii mici au nevoie pentru a se dezvolta: interacțiunea cu părinții (jocurile, dialogurile cu ei), manipularea obiectelor etc. (1), (5), (7)

În ceea ce privește programele și canalele speciale pentru bebeluși și copii mici, fie că este vorba de DVD-uri, înregistrări video sau programe televizate, studiile arată că acestea nu aduc beneficii pentru dezvoltarea copiilor dacă sunt urmărite înainte de 2 ani, ci dimpotrivă, folosite în exces împiedică activitățile cu adevărat folositoare celor mici și îi „pregătesc” pentru a deveni utilizatori pasionați ai televizorului pe durata copilăriei. (1)

Totodată, Academia Americană de Pediatrie subliniază că, pentru ca micuții să poată învăța ceva de la programele de la televizor, imaginile pe care le văd trebuie să aibă un sens pentru ei, ori acest lucru nu este posibil înainte de vârsta de 2 ani. Abia la vârsta preșcolarității programele educaționale de la televizor îi pot ajuta pe copii să învețe unele abilități, iar diferența cea mai mare o fac aceste programe în familiile care nu oferă copiilor un mediu stimulant din punct de vedere intelectual. (6)

Ce pot face părinții?

Găsirea unor activități care să fie plăcute și potrivite vârstei celor mici, care să le mențină interesul și implicarea și să îi stimuleze cognitiv reprezintă alternativa la televizor recomandată de specialiștii în dezvoltarea copiilor.

În cazul în care nu doriți să limitați complet expunerea la televizor a copiilor mici sau dacă este inevitabil acest lucru (de exemplu, ceilalți membri ai familiei se uită la televizor sau mergeți în vizită undeva unde televizorul este pornit etc), iată câteva aspecte pe care să le aveți în vedere pentru ca impactul televizorului asupra celor mici să fie cât mai redus:

• Nu lăsați televizorul pornit dacă nimeni din casă nu se uită la el. Zgomotul de fundal al televizorului distrage copiii de la activitățile sau jocurile lor și le scade concentrarea atenției și implicarea.
• Evitați expunerea copiii la TV cu o oră înainte de culcare, pentru a nu le întârzia adormirea.
• Urmăriți împreună cu copiii programele televizate și schimbați-le dacă considerați că nu sunt potrivite pentru vârsta lor. Vorbiți cu ei despre ceea ce vedeți pe ecran, pentru că micuții vor învăța mai mult astfel. (5), (6), (8)

Studiile viitoare vor aduce probabil informații suplimentare privind efectele pe care expunerea copiilor sub 3 ani la televizor le poate avea. Indiferent dacă televizorul este exclus complet din programul lor sau limitat pe cât posibil, nu trebuie omisă importanța interacțiunilor și activităților în care să fie implicați bebelușii și copiii, pentru o dezvoltare cognitivă, emoțională și socială optimă.