Copilul refuză să doarmă

Culcarea copilului poate fi o provocare pentru părinți, dacă micuțul folosește tehnici subtile de amânare a adormirii (vrea să i se mai citească o poveste, mai cere un pahar cu apă, vrea să se mai joace câteva minute) sau se opune vehement și vocal, prin plâns și/sau țipete.

Dacă refuzul de a merge la culcare are loc în fiecare seară și întârzierea orei de culcare este de 1-2 ore, rezistența copilului îi va afecta programul de somn și va duce în timp la un nivel ridicat de iritabilitate, frustrare și de oboseală pentru părinți. (1), (2)

De ce refuză sau protestează copilul la culcare?

Există o serie de motive pentru care copilul se opune sau amână culcarea. Vă prezentăm cele mai frecvente dintre acestea, cu mențiunea că nu este o listă exhaustivă.

Este anxios sau are frici nocturne

Anxietatea sau fricile (de întuneric, de monștri, de anumite sunete etc.) sunt frecvente la copiii mici și preșcolari și reprezintă o cauză importantă pentru care pot refuza să meargă la culcare. Dacă în timpul zilei le este mai ușor să țină sub control aceste temeri, la apropierea nopții ele ies la iveală și  fac anxietatea să fie și mai mare.

Conform medicului pediatru Richard Ferber, astfel de frici sunt în general normale la copii și fac parte din procesul de dezvoltare, însă unele apar din cauza unor stimuli externi care îi preocupă și îngrijorează și asupra cărora nu au niciun control: boala, separarea părinților, apariția unui nou copil în familie sau orice alte situații care pot marca micuții. La vârste mici, grija, frica, vina, anxietatea resimțite în cazul acestor evenimente pot da naștere unor fantezii care pe timpul nopții devin înfricoșătoare. Richard Ferber dă exemplu unui băiețel de 4 ani care, după ce a fost speriat de un fulger, a refuzat să mai doarmă singur (deși așa fusese obișnuit de mic), în ciuda asigurărilor părinților că este în siguranță. (3)

Ce e de făcut?
Intensitatea, numărul fricilor și modul în care sunt trăite diferă de la un copil la altul, de aceea nu există „rețete” universale. Iată câteva metode pe care le puteți încerca pentru a ameliora aceste temeri și a ajuta copiii să doarmă:

• identificați sursele de îngrijorare din timpul zilei care îl fac pe cel mic să se teamă noaptea și limitați-le pe cât posibil;
• vorbiți cu el despre diferența dintre realitate și imaginație/fantezie (copiii care nu fac bine această distincție sunt cei mai predispuși la fricile nocturne);
• evitați expunerea micuțului la desene animate, povești, jocuri cu conținut violent sau înfricoșător, pentru că acestea pot fi surse importante pentru fricile nocturne;
• somnul copilului alături de o jucărie plăcută sau preferată poate ajuta copilul să se liniștească dacă îi spunți că este alături de el ca să îl protejeze (conform unor studii);
• o lumină de mică intensitate, lăsată aprinsă în camera copilului, poate fi utilă, mai ales dacă se teme de întuneric (important este să nu fie o lumină albastră, pentru că inhibă producția de melatonină, hormonul care reglează somnul);
• consolați copilul după fiecare coșmar și interveniți să îl liniștiți cât mai prompt, pentru a-l ajuta să revină cât mai repede la somn;
• vorbiți în timpul zilei cu micuțul despre fricile sale și jucați jocuri de rol sau inventați povestioare prin care să îi arătați cum le poate face față;

Dacă adoarme, va pierde toate activitățile distractive

În multe situații, copilul trebuie să meargă la culcare când este împreună cu restul familiei (eventual după ce părinții au fost toată ziua la serviciu), se uită la televizor, se joacă. Mersul la culcare înseamnă să piardă toate aceste activități plăcute, de aceea va încerca să amâne cât mai mult somnul. (5)

Ce e de făcut?
Când se apropie ora de culcare a copilului, atmosfera din casă ar trebui să fie liniștită. Chiar dacă restul familiei se culcă mai târziu, televizorul deschis, jocurile video ale fraților mai mari, gălăgia din casă etc. vor împiedica micuțul să accepte ca el să doarmă, în timp ce dincolo de camera lui au loc activități la care ar vrea și el să participe.

Craig Canapari, coordonatorul Centrului de Somn Pediatric de la Yale, propune să petreceți puțin timp înainte de culcare împreună cu cel mic în camera lui (mai indicat este ca el să fie în pătuț), astfel încât să se obișnuiască cu locul și să îi placă.

Ideal este să aveți un ritual de culcare, ale cărui activități finale (plăcute și liniștitoare) să se petreacă în camera micuțului (cititul unei povești, un joc liniștit, spus „noapte bună” jucăriilor din cameră etc). Activități precum cititul unei povești îi relaxează pe cei mici, iar dacă le dați posibilitatea de a alegea cartea sau povestea, le oferiți totodată un sentiment de control. (2), (6)

Ora de culcare nu este adecvată

Dacă cei mici sunt puși la culcare prea devreme, vor petrece mult timp în pătuț până să adoarmă. Corpul lor nu a produs suficientă melatonină (hormonul care reglează somnul), astfel că nu sunt pregătiți încă pentru intrarea în starea de somn. Dacă ora de culcare este prea târzie, copiii devin supra-obosiți și irascibili. În ambele situații le va fi mai greu să adoarmă și cresc șansele să protesteze și să refuze somnul. (7)

Ce e de făcut?
Recomandările specialiștilor vestici în somnul copiilor sunt ca ora de culcare a copiilor mici (toddlers) și a preșcolarilor să se încadreze în intervalul 19.00-20.30. Foarte importantă este constanța orei de culcare, iar Marc Weissbluth, medic pediatru specializat în somn, consideră că este de preferat mai degrabă o oră de culcare mai târzie decât nerespectarea unei ore stabilite.


Weissbluth atrage atenția asupra „ferestrei de somn”, perioada în care copiii sunt în mod natural calmi și pregătiți pentru somn. Este momentul optim în care părinții ar trebui să ducă copiii la culcare, pentru că în acest interval dau primele semne că le este somn: ochii nu mai focalizează, pleoapele se închid, cască, își pierd coordonarea, acțiunile lor sunt mai lente, sunt mai liniștiți. Dacă micuții nu adorm în această perioadă, vor intra în perioada de supra-oboseală, în care organismul lor produce adrenalină și cortizol, perioadă în care le va fi mult mai greu să adoarmă, în ciuda oboselii. Poate fi nevoie de până la 2 ore până când copiii intră din nou în starea de relaxare și calm care precede somnul.

Dacă cel mic are somn de zi, este de preferat să nu îl lăsați să doarmă mai târziu de ora 15, pentru că dacă nu este obosit la ora obișnuită de culcare, va avea dificultăți să adoarmă (aspect valabil dacă somnul de zi are loc de obicei mai târziu de această oră, nu dacă sunt cazuri izolate). (2), (7)

Are asocieri de somn negative

Asocierile negative sunt o altă cauză frecventă a opoziției micuților la culcare. Asocierile de somn sunt acele conexiuni pe care copilul le face între somn și obiectele, persoanele sau acțiunile care preced somnul și se repetă până când devin obișnuințe. Asocierile negative sunt cele care împiedică pe cei mici să adoarmă singuri, fără prezența sau intervenția părinților (alăptarea ca să adoarmă, legănarea în brațe sau pe picioare etc). De exemplu, un copil obișnuit să adoarmă doar legănat de mama (asociere negativă) va refuza să doarmă dacă aceasta lipsește sau dacă un alt membru al familiei încearcă să îl adoarmă în locul ei. Și absența jucăriei preferate (asociere pozitivă) poate genera proteste și plâns, diferența este că obiectele și obiceiurile cu care se obișnuiește copilul în cadrul acestora sunt tot timpul la îndemâna și în controlul lui. (5), (7)

Ce e de făcut?
Specialiștii vestici în somnul copiilor consideră că introducerea asocierilor pozitive de la vârste mici (4-6 luni) și înlocuirea celor negative cu asocieri pozitive (dacă micuțul a fost deja obișnuit cu primele) reprezintă metode blânde prin care copiii învață treptat să devină independenți în ceea ce privește somnul.

A consumat produse cu cofeină

Ciocolata, ceaiul verde și negru, produsele cu ciocolată, Coca Cola, băuturile energizante conțin cofeină, astfel că dacă sunt consumate înainte de ora de culcare, pot stimula și activa copilul, făcându-l energic și mult mai predispus la a refuza să meargă la culcare. Cofeina întârzie totodată somnul celui mic. (7)

Ce e de făcut?
Supravegherea alimentației copilului în vederea evitării consumului de produse care conțin cofeină.

Testează limitele părinților sau are nevoie de atenția lor

Pe măsură ce copiii cresc și devin tot mai independenți, pot începe să testeze limitele părinților, iar una dintre strategii este să se opună mersului la culcare. Dacă nu au fost obișnuiți cu reguli clare în privința orei de culcare, cu atât rezistența lor poate deveni mai puternică. (7)

Pe de altă parte, refuzul și protestele de a merge la somn pot fi un pretext prin care copilul solicită atenția părinților. În acest sens, Jodi A. Mindell, specialist în somnul copilului, face diferența între a oferi atenție pozitivă (pentru comportamentele pozitive ale copiilor) și atenția negativă (pentru comportamentele negative). Ea consideră că încercările părinților de a convinge copiii să doarmă se încadrează în această ultimă categorie și că cu cât părintele va ruga mai mult copilul să doarmă, cu atât va face ca rezistența lui să crească. (5)

Ce e de făcut?
Jodi A. Mindell recomandă fermitatea în privința orei de culcare. Nu puteți forța copilul să adoarmă, dar dacă îl lăsați să coboare din pat, veți menține problema. În plus, dacă uneori îi permiteți și alteori nu, apare întărirea pozitivă intermitentă, care creează cea mai mare rezistență la dispariția comportamentului pe care doriți să îl îndepărtați, respectiv amânarea somnului și protestele. Folosind un ton calm și ferm, aduceți copilul înapoi în pat. Jodi A. Mindell propune ca metodă să îl așezați în pătuț și să îi spuneți că dacă va sta liniștit în pat și nu va coboorî, veți trece să vedeți ce face din 3 în 3 minute (sau orice interval de timp vi se pare adecvat). Este important să vă țineți de cuvânt și să îl verificați, scopul fiind ca el să adoarmă singur între aceste verificări. (1), (5)

Ce mai pot face părinții?

În primă fază, este important să aflați de ce copilul refuză să meargă la culcare. Introducerea unor ajustări în programul copilului și al familiei, așa cum am văzut, poate duce la ameliorarea protestelor. De asemenea, anticiparea tacticilor prin care copilul va încerca să amâne culcarea sau discuțiile cu el (dacă e suficient de mare încât să înțeleagă) despre importanța somnului pot fi eficiente.

În alte situații, pot fi de ajutor metodele de sleep training. Înainte de a începe aplicarea unei astfel de metode, este important să aveți în vedere ca în perioada următoare să nu intervină evenimente deosebite în rutina familiei: să nu aveți planificată o vacanță sau vizita pentru câteva zile a rudelor/prietenilor, ambii părinți să fie acasă (să nu plece într-o delegație) etc. De asemenea, dacă micuțul trece printr-o etapă de achiziție importantă (mersul, folosirea oliței) este indicat să mai așteptați. (2)