Teoria minții la copii

Imaginați-vă următoarea situație: un copil deschide o cutie cu bomboane, dar în loc să găsească înăuntru bomboanele, vede acolo creioane colorate. Dacă tata intră în cameră și vede cutia, ce va crede micuțul că va gândi tata că se află în cutie: bomboane sau creioane?

Răspunsul depinde de achiziția unei abilități cognitive importante din dezvoltarea neurocognitivă - „teoria minții”. Până la 3-4 ani copilul va crede că tata se va gândi că în cutie sunt creioane, pentru că și el tot creioane a găsit. Dar dacă are peste 4-5 ani, va înțelege că tata e indus în eroare de cutie.

Teoria minții este un mecanism cognitiv care constă într-o serie de abilități intelectuale prin care copilul înțelege faptul că ceilalți au idei, gândiri, dorințe, așteptări, intenții, dorințe diferite decât ale sale. (1)

Ce este și cum se dezvoltă teoria minții?

Cercetările din neuroștiințe și psihologia dezvoltării sugerează că teoria minții are la bază un mecanism neural înnăscut, se dezvoltă când zonele cerebrale încep să se maturizeze și este modelată de o serie de factori de mediu: interacțiunea cu părinții, relațiile sociale ale copilului, educația pe care o primește. De altfel, se consideră că teoria minții este o exemplificare a modului în care dezvoltarea cerebrală interacționează cu mediul (social) în care crește copilul. (2), (3)

Majoritatea studiilor privind dezvoltarea neurocognitivă sugerează că achiziția teoriei minții are loc între 3 și 5 ani, în timp ce alte studii susțin că aceasta continuă să se dezvolte și să se îmbunătățească și la vârsta adolescenței și la adulți. (4)

Abilități cognitive care pregătesc teoria minții

Achiziția teoriei minții are loc treptat, iar pe durata primilor ani de viață copiii dobândesc acele abilități pe baza cărora se formează teoria minții.

În primul an de viață bebelușii își arată preferința pentru stimulii sociali comparativ cu cei non-sociali (de exemplu, sunt mult mai interesați de fețele și vocile umane decât de obiecte):

• până la vârsta de 2 luni preferă să se uite la ochii persoanei cu care are contact față în față decât la alte zone ale chipului;
• până la 4 luni pot distinge direcția privirii;
• până la 9-10 luni alternează privitul persoanelor cu privitul obiectelor;
• până la 10-11 luni urmăresc întoarcerea capului și schimbarea direcției privirii persoanei la care se uită.

Până la sfârșitul primului an de viață copiii au capacitatea de a-și adapta comportamentul ca răspuns la emoțiile pe care mama le exprimă. (5)

Pe durata micii copilării (1-3 ani):

• se dezvoltă memoria de lucru;
• între 12 și 24 de luni se dezvoltă capacitatea de a avea în vedere deopotrivă situațiile reale și versiunile imaginate ale acesteia, iar după această vârstă învață să lucreze cu informațiile din memorie; treptat încep să realizeze că gândurile lor nu sunt cunoscute de ceilalți;
• se dezvoltă limbajul, indispensabil pentru apariția teoriei minții;
• învață să recunoască emoțiile celorlalți și când deprind limbajul, le pot numi („fericit”, „supărat”, „furios”)
• înțeleg că emoțiile au cauze și consecințe (de exemplu „Dacă cineva primește un cadou, este fericit”);
• au abilitatea de a se gândi la situații ipotetice sau la lucruri pe care nu le au în față (pot vorbi despre evenimente care au avut loc în trecut, pot găsi obiecte care au fost ascunse complet, pot vorbi despre lucruri pe care nu le au în fața privirii);
• au abilitatea de a-și imagina o altă realitate (apare cel mai vizibil în cadrul jocurilor de rol);
• pot ascunde lucruri/obiecte astfel încât ceilalți să nu le mai vadă. (1), (2), (6)

Teoria minții – 3-5 ani

Teoria minții constă în următoarele abilități cognitive, care sunt achiziționate în această ordine:

• copilul înțelege că ceilalți au dorințe diferite și că acționează diferit, în funcție de acestea;
• înțelege ideea de gândire diferită – faptul că ceilalți pot avea idei diferite despre același aspect și că vor acționa în funcție de ceea ce cred;
• înțelege că „a vedea” duce la „a cunoaște” - dacă nu vezi obiectul/situația despre care este vorba, vei avea nevoie de informații suplimentare pentru a putea înțelege;
• înțelege „credințele false” - faptul că oamenii pot avea idei eronate și că vor acționa în funcție de acestea, nu de ceea ce este adevărat;
• înțelege „sentimentele ascunse” - oamenii pot simți altceva decât ceea ce arată.

Teoria minții nu se oprește din dezvoltare la 5 ani, dimpotrivă, copiii capătă noi abilități care îi ajută să-și îmbunătățească teoria minții:

• învață să facă predicții despre ceea ce crede sau simte o persoană în funcție de ceea ce crede sau simte o altă persoană;
• ajung să înțeleagă mecanisme complexe precum minciuna, sarcasmul sau limbajul figurat;
• pot să privească o situație din perspectiva altcuiva (a se pune în locul lui și a se detașa de propria perspectivă este una dintre abilitățile esențiale ale teoriei minții).

Așa cum menționam, unii cercetători consideră că teoria minții continuă să se dezvolte pe întreaga durată a vieții. (1), (2)

De ce este importantă teoria minții?

Teoria minții are un impact ridicat asupra vieții sociale a copilului: comunicarea cu ceilalți, relațiile sociale, comportamentul său în situații sociale de finețe (acasă, la școală, mai târziu la serviciu) - teoria minții este legată de capacitatea de a avea încredere în ceilalți, de a ține un secret, de a înțelege tachinarea sau situațiile jenante, de a minți sau ascunde informații, de a fi diplomat, de a face predicții ale comportamentelor celorlalți sau de a înțelege de ce în unele situații au anumite comportamente etc.

Un copil la care teoria minții nu s-a dezvoltat complet va avea dificultăți în a înțelege de ce ceilalți spun sau fac anumite lucruri, în a relata o poveste, în a înțelege perspectiva personajelor dintr-o carte, în a participa la jocuri imaginative (jocul de-a mama și tata, jocul de-a doctorul etc.), uneori chiar în a purta conversații sau a crea legături de prietenie. (1), (2)

Studiile arată că unele tulburări (de dezvoltare sau de natură psihică) se asociază cu dificultăți la nivelul achiziției teoriei minții:

• tulburările de spectru autist;
• ADHD;
• hipoacuzia combinată cu absența folosirii limbajului de către părinți (lipsa expunerii acestor copii la limbajul semnelor până la vârsta școlarității afectează dezvoltarea teoriei minții);
• tulburări de dezvoltare a limbajului;
• tulburări psihice: schizofrenia, tulburarea bipolară;
• retardul mintal;
• orbirea congenitală;
• unele tipuri de demență. (1), (2), (7)

Cum putem încuraja dezvoltarea teoriei minții la copii?

Studiile privind teoria minții sugerează că factorii sociali din mediul în care crește un copil au un rol important  în dezvoltarea acesteia. Cei prezentați mai jos se pare că în general corelează cu rezultate ridicate la testele privind nivelul de dezvoltare a teoriei minții la copii:

• conversațiile elaborate dintre mamă/părinți și copii;
• utilizarea adecvată a pronumelor „eu” și „tu”;
• folosirea frecventă a verbelor „a gândi” și „ a ști”;
• interacțiunile frecvente cu frații și familia extinsă.

Pe de altă parte, dezvoltarea teoriei minții este puternic afectată de privarea de interacțiuni sociale și de abuzurile asupra copiilor.

În lumina acestor rezultate, se pare că interacțiunile dintre părinte și copil sunt un prilej prin care cei mici pot fi ajutați să-și dezvolte teoria minții:

• Vorbiți-le copiilor folosind cât mai multe cuvinte care să arate stările mentale („cred”, „gândesc”, „știu” „am o idee”, ) și emoțiile („sunt supărat/trist/bucuros/furios”). Folosiți-le atât referindu-vă la dvs, cât și la ei sau la alte persoane („bunica este fericită când o vizităm”).
• Explicați-le de ce faceți anumite lucruri și de ce ceilalți le fac, pentru a-i familiariza cu cauzalitatea  emoțiilor („sunt tristă când arunci mâncarea pe jos”).
• Când le citiți celor mici, vorbiți cu ei despre ceea ce personajele din povești sau cărțile cu imagini gândesc, simt sau reacționează așa cum o fac. Astfel îi stimulați să vadă o altă perspectivă decât cea proprie. („De ce crezi că era supărat iepurașul?”)
• Faceți legătura dintre gândurile, emoțiile și comportamentele personajelor din cărți cu gândurile,  emoțiile și comportamentele copiilor în situații similare („Mai ții minte când și tu ți-ai pierdut jucăria și ai plâns după ea?”)
• Încurajați jocurile de rol, iar dacă cei mici vă atribuie un rol în cadrul jocului, intrați cât mai bine în pielea personajului. Și aceste jocuri contribuie mult la dezvoltarea teoriei minții, pentru că cei mici gândesc, simt și acționează din perspectiva personajului pe care îl interpretează. (1), (2)