Fontanelele

Fontanelele, numite și „zone moi” ale capului, reprezintă niște arii membranoase neosificate unde oasele craniului nu s-au suturat încă. Acestea permit trecerea mai ușoară a prezentației craniene prin canalul pelvi-genital al mamei în momentul nașterii.

Craniul copilului este compus din șapte oase ce se vor uni prin legături numite suturi craniene fibroase (sinartroze). Oasele plate ale craniului se dezvoltă ca parte a neurocraniului membranos. Odată ce o sutură a fuzionat, creșterea perpendiculară pe acea sutură este restricționată. Dimensiunea fontanelei este influențată de dezvoltarea creierului, de dezvoltarea suturilor și de osteogeneză. (2)

Tipuri de fontanele și particularități

Nou-născuții au 6 fontanele: fontanela anterioară, fontanela posterioară, două fontanele mastoide și două sfenoide. Majoritatea părinților sunt familiarizați doar cu cea anterioară și cea posterioară.

Fontanela anterioară (frontală sau bregmatică)

Este localizată la nivelul central al bolții craniene, în anterior, mai exact la joncțiunea celor două oase parietale cu osul frontal. În prima zi de viață a copilului această fontanelă are diametrul de aproximativ  4-6 cm, iar vârsta medie la care se închide este de 1-2 ani. Are formă romboidală și este cea mai mare ca dimensiune. Sinusul dural sagital superior care primește venele cerebrale superioase este situat parțial sub această fontanelă.

Fontanela posterioară (occipitală sau lambdoidă)

Această fontanelă este localizată în zona centrală a bolții craniene, spre anterior, mai exact la joncțiunea celor două oase parietale cu osul occipital. Se închide la vârsta de aproximativ 6 luni. Aceasta permite creșterea antero-posterioară și medio-laterală a creierului. Are formă triunghiulară iar dimensiunea la naștere este de aproximativ 1-2 cm.

Fontanelele temporale

Fontanelele temporale sunt în număr de patru, fiind situate în zonele laterale ale capului. Dintre acestea, sunt două fontanele sfenoidale situate anterior-lateral (stângă și dreaptă) și două fontanele mastoide situate posterior-lateral (stângă și dreaptă).

• Fontanelele sfenoidale – după naștere permit extensia proceselor de osificare și dezvoltarea oaselor wormiene (suturale), rămânând deschise mai mult decât fontanelele posterolaterale. Sunt localizate în zonele lateral-anterioare (stânga și dreapta), reprezentând joncțiunile dintre: osul frontal, oasele parietale, sfenoid și oasele temporale. Se închid la vârsta de aproximativ 6 luni.
• Fontanelele mastoide – sunt situate în zonele lateral-posterioare (stânga și dreapta), la joncțiunea dintre următoarele oase: oasele parietale, oasele temporale și osul occipital. Se închid la vârsta de aproximativ 1 an.

Pot fi prezente și alte fontanele adiționale, fontanela sagitală (între oasele parietale), fontanela glabelară (între osul frontal și oasele nazale) și fontanela metopică (deasupra fontanelei glabelare). (1, 2, 5, 6)

Rolul fontanelelor

Rolul principal al fontanelelor este de a ușura trecerea fătului prin canalul de naștere. Fontanelele mari permit comprimarea și suprapunerea oaselor craniene în timpul nașterii, fiind o soluție adaptivă în cazul nașterii copiilor cu un perimetru cranian mai mare printr-un canal de naștere îngust sau rigid. Al doilea rol este de a oferi creierului suficient spațiu pentru dezvoltarea optimă.

La nou-născuți, creierul este dezvoltat doar în proporție de 25%, la vârsta de 1 an dețin 50% din volumul creierului adult și poate continua să crească până la 20 de ani. (1)

Când se închid fontanelele?

Fontanelele se închid în perioada 6-24 luni, în funcție de tipul lor. De asemenea, fiecare copil este unic, astfel încât această perioadă poate varia. Pe durata dezvoltării, medicul pediatru va monitoriza închiderea fontanelelor pentru a depista eventualele probleme.

Ciclul închiderii fontanelelor este următorul:

• Fontanela posterioară și fontanela sfenoidală se închid în general la 6 luni după naștere;
• Fontanela mastoidă se închide la aproximativ 12 luni;
• Fontanela anterioară se închide între perioada 1-2 ani;
• Dacă sunt prezente și alte fontanele, cum ar fi fontanela sagitală sau metopică, acestea se închid în general la 2-4 ani. (1)

Până la 3 luni, fontanela anterioară se închide la un procent de 1% dintre copii, la 12 luni se închide la 38% dintre copii, iar la 24 de luni este închisă la aproximativ 96% dintre copii. (2)

Închidere prematură

Închiderea prematură a fontanelei poate fi semn de craniosinostoză și poate influența dezvoltarea creierului. Poate produce doar o formă ușor modificată a capului, dar și dificultăți de dezvoltare a creierului. Este produsă de cauze genetice sau modificări hormonale, cum ar fi expunerea la niveluri crescute de hormoni tiroidieni. (1)

Închidere tardivă

Hipotiroidismul congenital, acondroplazia, rahitismul sau sindromul Down pot fi cauze ale închiderii tardive a fontanelelor. Rahitismul rezultat din carența de vitamina D poate cauza această întârziere prin reducerea osteogenezei.

Copiii au ritmuri diferite de creștere și dezvoltare. Astfel, dacă observați că fontanelele se închid prea devreme sau prea târziu nu trebuie să vă alarmați. Diagnosticul este pus de către medic în urma analizei datelor clinice și a examenelor de laborator.

Precauții

Medicul pediatru va analiza și monitoriza evoluția fontanelelor, pentru a se asigura că bebelușul se dezvoltă normal. O fontanelă adâncită poate indica deshidratarea copilului. Pe de altă parte, umflarea fontanelei poate indica o presiune anormală la nivelul creierului. Medicul va analiza fontanelele când copilul nu plânge și nu este stresat, atât în poziția de clinostatism (orizontal) cât și în ortostatism (vertical).

Craniul copilului trebuie analizat după formă, circumferință, suturi și dimensiunea fontanelelor. Dimensiunea este calculată ca media dintre lungimea antero-posterioară și transversală a fontanelei.


O fontanelă prea extinsă, corelată cu vârsta copilului, poate avea drept cauză hidrocefalia, nașterea prematură, sindromul Down etc. Cea mai comună cauză este osificarea lentă sau incompletă a oaselor craniene. Medicul va stabili în acest caz schema de tratament în urma unor examene clinice. Dimensiunea mare a fontanelei posterioare poate fi semn de hipotiroidism congenital. (4)

Fontanelele prea mici pot fi asociate cu microcefalie sau dezvoltare redusă a creierului. De asemenea, dimensiunea fontanelelor indică și morfogeneza scheletală. Hormonii tiroidieni sunt implicați în procesele de reglare a creșterii și resorbției osoase.

Principala cauză a fontanelei retrase este deshidratarea. Bebelușii prezintă un risc mai mare de deshidratare decât adulții din cauza dimensiunii corpului. O altă cauză a fontanelei afundate este malnutriția sau problemele de absorbție a unor nutrienți.

Creșterea presiunii intracraniene poate cauza umflarea fontanelei, având posibile cauze precum meningita, encefalita, hidrocefalia, traume sau hemoragii. Când copilul plânge, stă întins sau vomită, fontanelele pot fi mai proeminente, însă revin la normal când acesta se calmează sau este ridicat. (2, 3)


Deși par extrem de fragile, aceste zone sunt acoperite cu o membrană puternică ce oferă protecție țesutului din interior. Puteți atinge zona respectivă în momentul în care îngrijiți copilul, fără a presa.