Limbajul în primul an de viață

Primele cuvinte ale unui copil sunt un prilej de bucurie pentru părinți. Chiar dacă acestea apar în preajma vârstei de 1 an, dezvoltarea limbajului începe încă din primele zile de viață.

Până la deprinderea limbajului, bebelușul începe să comunice prin plâns la început, iar pe măsură ce crește, în repertoriul său încep să apară gângureli și sunete specifice, care vor constitui baza viitoarelor cuvinte. Totodată, micuțul se folosește mult de limbajul non-verbal pentru a comunica: gesturi, expresii faciale, zâmbet, contactul vizual.

Etape în dezvoltarea limbajului în primul an

Ritmul de dezvoltare al copiilor este diferit, aspect valabil și pentru deprinderea limbajului. Astfel, nu se poate spune cu certitudine când anume au loc momentele cheie de achiziție a vorbirii, ci vorbim mai degrabă de perioade predictibile. În schimb, ordinea în care sunt deprinse abilitățile specifice limbajului este valabilă pentru majoritatea copiilor, pentru că acestea merg de la simplu la complex. De exemplu, un copil va rosti mai întâi monosilabe (4-6 luni) înainte de a folosi construcții formate din două sau mai multe silabe (7-9 luni). (1)

În primul an de viață copilul va parcurge următorii pași în dezvoltarea vorbirii:

Până la 3 luni

Înțelegere

• își intensifică sau scade ritmul sucțiunii atunci când aude sunete și tresare la cele foarte intense (reflexul Moro);
• se liniștește sau zâmbește atunci când i se vorbește sau când vede chipuri familiare;
• până la sfârșitul lunii a treia de viață recunoaște vocea mamei și se poate opri din plâns dacă aceasta îi vorbește.

Comunicare

• are mai multe tipuri de plâns pentru a-și comunica nevoile (plânsul de foame, plânsul de durere, plânsul de oboseală, plânsul de frig etc);
• își mișcă corpul ca răspuns la voci;
• după 6 săptămâni copilul începe să gângurească (emite sunete simple formate doar din vocale, prin care își arată plăcerea - „oooo”, „aaaa”).

De la 4 la 6 luni

Înțelegere

• își îndreaptă privirea și capul spre locul de unde vin sunetele;
• reacționează la modificările din tonul vocii celorlalți;
• îi face plăcere să-și audă propriile gângureli și chiote;
• devine atent la muzică și la jucăriile sau obiectele care scot sunete;
• poate face diferența între sunetele din mediu și limbajul celor din jur.

Comunicare

• chicotește și râde mult;
• la gângureli se adaugă și folosirea consoanelor și mai târziu le combină în construcții de o silabă;
• încearcă să repete sunetele pe care le aude;
• vocalizează prin sunete specifice atât supărarea (de exemplu când este lăsat singur), cât și bucuria (de exemplu când te joci cu el);
• sunetele emise variază în intensitate, tonalitate și frecvență;
• își folosește gângurerile pentru a atrage atenția asupra sa.

De la 7 la 9 luni

Înțelegere

• se întoarce din poziția în care se află și se uită în direcția din care vin sunetele;
• ascultă atunci când i se vorbește;
• înțelege cuvinte simple care denumesc obiecte concrete precum „cană”, „suc”, „carte” etc., dar și altele precum „nu” sau „pa”;
• de cele mai multe ori se conformează atunci atunci când i se spune „nu”.

Comunicare

• limbajul include grupuri de două sau mai multe silabe, combinații de vocale și consoane precum „ma”, „ba”, „da”, care constituie baza pentru viitoarele cuvinte
• răspunde la solicitări/întrebări simple precum „Vino la mine”, „Mai vrei?”;
• răspunde dacă i se spune pe nume;
• știe să folosească gesturi pentru a comunica (de exemplu, ridică mâinile pentru a fi luat în brațe); sau gesturi și sunete pentru a-și manifesta protestul;
• imită diferite sunete din limbajul adulților, onomatopee și gesturi;
• imită intonația vocii adulților, nu întotdeauna cu exactitate;
• cântă și el (atunci când aude un cântec familiar).

De la 10 luni la 1 an

Înțelegere

• recunoaște persoane sau obiecte familiare atunci când sunt numite;
• folosește onomatopee pentru a face referire la unele obiecte;
• știe să folosească gesturi sociale (de exemplu, face cu mâna „pa”);
• identifică (știe să arate) una-două părți ale corpului lui;
• se uită la imagini cu obiecte împreună cu un adult;
• dacă i se solicită, aduce obiectele cerute de un adult.

Comunicare

• bebelușul comunică într-un limbaj propriu, specific, dar construcțiile lui încep să semene mai mult cu cuvintele;
• continuă să imite sunetele;
• în această perioadă pot apărea spontan primele cuvinte. (1), (2), (3), (4)

Dezvoltarea limbajului variază de la un copil la altul, astfel că dacă cei mai mulți copii rostesc primul cuvânt între 12 și 18 luni, unii îl pot spune mai devreme (de exemplu la 10 luni), în timp ce alții mai târziu (la 20 de luni). (5)

Cum încurajăm dezvoltarea limbajului în primul an de viață?

Cu cât părinții interacționează mai mult cu micuțul, chiar din primele luni de viață, cu atât sunt mai mari șansele ca el să deprindă mai repede și mai ușor abilitățile necesare vorbirii. Iată ce puteți face în acest sens:

• Mențineți contactul vizual cu bebelușul de fiecare dată când interacționați cu el.
• Identificați indiciile și semnalele prin care bebelușul, mai ales în primele luni, comunică. De exemplu, cum vă dați seama când îi este foame sau când este plictisit? Astfel veți ști cum să răspundeți nevoilor lui și cum să recunoașteți când îi place sau nu ceva.
• Repetați sunetele/silabele/vocalizările bebelușului, pentru că în acest fel îi recompensați încercarea de a comunica, arătându-i că sunteți interesați și că rostirea acestora este importantă. Același lucru este valabil și pentru expresiile faciale, zâmbet, râs etc.
• Interpretați cu cuvinte gânguritul și sunetele celui mic. De exemplu, dacă el gângurește și râde uitându-se către pisică, îi puteți spune „Cred că vrei să îmi spui că pisica a venit la tine în cameră”.
• Folosiți fraze scurte când îi vorbiți și nu ezitați să repetați unele cuvinte sau propoziții, pentru că îi ajută să le înțeleagă mai bine.
• Spuneți-i pe nume atunci când vă adresați lui.
• Învățați-l sunetele pe care le produc animalele.
• Verbalizați ceea ce face micuțul sau încearcă să facă.
• Povestiți-i despre activitățile pe care le faceți împreună (de exemplu, unde mergeți, ce faceți acolo, cu cine vă întâlniți etc).
• Vorbiți-i cât mai mult, încă din primele săptămâni de viață, pentru că se pare că acei copii cărora li se vorbește mult de mici au mai târziu vocabularul cel mai dezvoltat.
• Învățați-l să imite acțiuni (să bată din palme, să facă „pa” cu mânuța etc) și însoțiti acțiunile de limbaj.
• Jucați „cucu-bau”, fie folosind o eșarfă sau o păturică, fie în fața unei oglinzi.
• Folosiți o tonalitate diferită a vocii pentru a-i semnala că îi puneți o întrebare.
• Purtați conversații cu cel mic. Veți observa încă din primele luni că el va răspunde prin zâmbet, mișcarea mâinilor sau a picioarelor sau diferite vocalizări. (2), (4), (6)