Calciul la copii

Majoritatea alimentelor consumate conțin o varietate de vitamine și minerale, precum și alți nutrienți importanți pentru a menține organismul sănătos. Un astfel de element este calciul, necesar pentru oase puternice și sănătoase.

Calciul este un mineral esențial, găsit în unele alimente, adăugat în altele, dar disponibil și sub formă de suplimente nutritive. Aportul de calciu pe durata copilăriei și adolescenței influențează considerabil dezvoltarea masei osoase, pentru reducerea riscului de fracturi și boli ale sistemului osos, cum este rahitismul, osteopenia sau osteoporoza.
 

Rolul calciului în organism

Cea mai mare cantitate de calciu din organism este întâlnită sub forma hidroxiapatitei (Ca10[PO4]6[OH]2) din oase și dinți, ce conferă duritate și rezistență. Calciul din sistemul circulator, fluidul extracelular, musculatură și alte țesuturi este esențial pentru funcționarea acestora.

Calciul este necesar pentru sănătatea oaselor, pentru funcționarea corectă a inimii, a musculaturii și a nervilor și pentru coagularea sângelui. Mai exact, 99% din totalul de calciu este întâlnit la nivelul scheletului și dinților, iar un procent de 1% este utilizat pentru contracții și vasodilatarea vasculară, funcționalitatea musculaturii, transmiterea nervoasă, semnalizarea intracelulară și secreția hormonală.

Nivelul de calciu seric nu variază și nu are fluctuații frecvente cauzate de modificările alimentare. Țesutul osos servește ca rezervor și sursă de calciu pentru nevoile metabolice critice din timpul proceselor de remodelare osoasă.

Organismul utilizează țesutul osos ca rezervă de calciu în lipsa surselor suplimentare și pentru menținerea concentrației calciului din sânge, mușchi și fluide intercelulare. Restul de 99% din rezervele de calciu se depozitează la nivelul oaselor și dinților pentru susținerea structurii și funcțiilor lor. Oasele suferă resorbții și depozite constante de calciu iar un deficit de calciu poate duce treptat la scăderea densității osoase și apariția bolilor sistemului osos. (2, 3)

Necesarul de calciu

Doza zilnică recomandată este o valoare de referință ce servește ca ghid pentru o nutriție corespunzătoare și oferă baza dezvoltării principiilor nutritive. Reprezintă cantitatea de micronutrient de care o persoană are nevoie în funcție de vârstă și sex, pentru o dezvoltare optimă și o funcționare corectă a sistemelor organismului.

Iată care este doza zilnică recomandată de calciu în funcție de vârstă:

Vârsta	DZR de calciu (mg/zi)	DZR de vitamina D
0-6 luni	200	400 UI (10 µg)
6-12 luni	260	400 UI (10 µg)
1-3 ani	700	600 UI (15 µg)
4-8 ani	1000	600 UI (15 µg)
9-13 ani	1300	600 UI (15 µg)
14-18 ani	1300	600 UI (15 µg)

Sursa: Food and Nutrition Board, Institute of Medicine, National Academy of Sciences (1, 3)

Surse alimentare de calciu

Produsele lactate sunt cea mai importantă sursă de calciu alimentar. Este dificil de atins doza recomandată de calciu zilnică dacă aportul de lactate este redus. În primul an de viață, consumul de lapte matern și formulă de lapte este principala sursă de calciu, urmată fiind și de surse alimentare suplimentare după începerea diversificării la 6 luni.

Biodisponibilitatea calciului din laptele matern este mai mare decât din formulele de lapte, însă formulele sunt suplimentate cu o cantitate mai mare de calciu pentru a atinge nivelul de calciu asimilat din laptele matern. După vârsta de 1 an sursa principală de calciu o reprezintă lactatele (70-80% din aportul de calciu din alimente). Fiecare porție de lapte asigură aproximativ 300 mg calciu. Laptele cu arome conține de asemenea calciu, dar are și un adaos de zahăr și mai multe calorii suplimentare. Alte surse de calciu sunt reprezentate de legume, cereale fortificate, oleaginoase, leguminoase, sucuri de fructe, contribuind cu 7% din aportul de calciu.

Legumele verzi, cum ar fi varza chinezească , varza kale sau broccoli sunt importante surse de calciu. Și spanacul este sursă de calciu, dar disponibilitatea lui este mai redusă. Majoritatea cerealelor nu conțin prea mult calciu, decât dacă sunt fortificate, dar acestea contribuie totuși la necesarul de calciu deoarece astfel de alimente sunt consumate des de către majoritatea oamenilor, inclusiv de către copii. Alimentele fortificate cu calciu includ multe tipuri de băuturi și sucuri de fructe, tofu și cereale. (6, 7)

Iată care este topul principalelor surse alimentare de calciu:

• iaurtul natural cu conținut redus de grăsimi;
• mozzarella;
• sardine în ulei;
• iaurt cu fructe naturale cu un conținut redus de grăsimi;
• brânză tare (Cheddar);
• lapte degresat;
• lapte de soia fortificat;
• lapte semidegresat;
• lapte bătut;
• lapte integral;
• suc de portocale fortificat;
• tofu ferm preparat cu sulfat de calciu;
• somon gătit:
• brânză moale (cottage);
• tofu moale preparat cu sulfat de calciu;
• cereale instant fortificate;
• varză kale;
• varză chinezează;
• smântână;
• pâine integrală;
• broccoli;
• cremă de brânză. (2, 4)

Suplimente de calciu și fortificarea alimentelor

În primul an de viață principala sursă de calciu pentru bebelușii sănătoși născuți la termen este laptele matern și formula de lapte. În funcție de deficitul de calciu din urma analizelor sau de boală dacă este cazul, se pot administra suplimente de calciu. Acestea sunt disponibile sub formă lichidă (sirop), tablete sau preparate masticabile.

Principalele două forme de suplimente de calciu sunt carbonatul de calciu și citratul de calciu. Carbonatul de calciu este cel mai frecvent utilizat, fiind mai ieftin și mai accesibil. Este absorbit mai eficient când este consumat concomitent cu alimente, în timp ce citratul este aborbit la fel, indiferent dacă este consumat cu alte alimente sau nu. Alte forme de suplimente de calciu sau produse pentru fortificare includ gluconatul, lactatul sau fosfatul de calciu. De asemenea, citratul malat de calciu este o formă ușor absorbabilă de calciu din unele sucuri fortificate.

Suplimentele de calciu conțin cantități variate de calciu elementar. De exemplu, carbonatul de calciu are 40% calciu efectiv, în timp ce citratul de calciu are 21% calciu. Eficiența asimilării calciului din suplimente se reduce cu cât cantitatea crește. Absorbția este mai crescută la doze mai mici sau egale cu 500 mg. De exemplu, pentru o persoană care ia 1000 mg/zi de calciu din suplimente, e mai bine ca doza să fie împărțită în 2 două doze de 500 mg la momente diferite ale zilei.

Uneori suplimentele de calciu pot cauza efecte adverse gastrointestinale, incluzând balonare, gaze intestinale, constipație, sau combinații ale acestor simptome. Carbonatul produce mai multe efecte adverse decât citratul. Recomandarea este ca dozele să fie divizate la ore diferite pe parcursul zilei și să fie luate concomitent cu alimentele. (2, 6, 7)

Biodisponibilitatea calciului din alimente

Biodisponibilitatea reprezintă gradul de absorbție al unei substanțe de către organism, fiind influențată de anumiți factori. Iată care sunt factorii ce susțin sau reduc asimilarea calciului de către organism.

Factori ce favorizează asimilarea calciului:

• Necesarul de calciu al organismului - calciul se depozitează mult mai ușor în primii de ani de viață când are loc o creștere rapidă. Absorbția este mai mare cu 60% la copii și bebeluși, care necesită cantități mai mari de minerale pentru formarea osoasă.
• Vitamina D susține sinteza de calbindină (carrier protein for Ca) la nivelul celulelor epiteliale intestinale, ceea ce favorizează asimilarea calciului.
• Proteinele cresc absorbția calciului, dar o cantitate prea mare de proteine poate favoriza excreția acestuia.
• Lactoza crește absorbția calciului deoarece duce la formarea acidului lactic, care scade pH-ul intestinal (aciditate mai mare), făcând astfel calciul mai solubil.
• Aciditatea favorizează absorbția calciului.

Factori ce diminuează asimilarea calciului:

• Carența de vitamina D din organism reduce asimilarea calciului.
• Absorbția dificilă a lipidelor din dietă îngreunează absorbția calciului. 
• Fibrele diminuează absorbția calciului.
• Acidul oxalic din unele legume (cum este spanacul, rubarba, cartoful dulce) și acidul fitic (din învelișul cerealelor) reduc absorbția calciului.
• Sodiul favorizează excreția renală a calciului.
• Mediu alcalin reduce absorbția calciului, deoarece calciul este insolubil în mediu alcalin.

Bebelușii alăptați la sân absorb aproximativ 55-60% din calciul din laptele matern. De aceea, formulele de lapte conțin mai mult calciu decât laptele matern, deoarece fracția de absorbție este mai redusă, de aproximativ 40% în funcție de tipul formulei de lapte. Deși compziția laptelui matern este variabilă, concentrația medie de calciu rămâne oarecum constantă pe durata lactației, fiind de 259 ± 59 mg/L în primele 30 de zile, urmată de o ușoară reducere în următoarele 6 luni.

Absorbția și biodisponibilitatea calciului alimentar este de aproximativ 30% din lactate și alimente fortificate (suc de portocale, tofu, lapte de soia) și aproape de două ori mai mare din unele legume verzi (broccoli, varza kale etc). Dacă alimentul conține compuși ce se leagă de calciu sau interferează cu absorbția acestuia, cum e acidul oxalic și acidul fitic, atunci sursa alimentară este considerată una redusă de calciu. Alimente cu un conținut ridicat de acid oxalic includ spanacul, cartofii dulci, rubarba, fasolea. Printre alimentele bogate în acid fitic se regăsesc cerealele integrale, fasolea, semințele, oleaginoasele, produsele izolate din soia. De exemplu, consumul de spanac și lapte la aceeași masă reduce absorbția calciului din lapte, dar cerealele, cu excepția tărâței, nu inhibă considerabil absorbția mineralului.

Aportul de proteine stimulează eliberarea acidului în stomac, ceea ce crește absorbția calciului. Aportul ridicat de proteine (84-152 g/zi) a fost asociat cu modificări în depozitele de calciu ale organismului. (2, 4, 7)

O parte din calciul absorbit este eliminată prin urină, fecale sau transpirație. Cantitatea de calciu astfel eliminată este influențată de anumiți factori, cum ar fi:

• Aportul de sodiu și proteine: aportul ridicat de sodiu crește excreția calciului urinar. Cantitatea crescută de proteine crește, de asemenea, excreția calciului, dar în același timp favorizează și absorbția sa intestinală, astfel că rezultatul ajunge să fie unul neutru.
• Cofeina, inclusiv din ceai, poate favoriza excreția calciului.
• Aportul de fosfor din unele băuturi carbogazoase este asociat cu eliminarea calciului, dar efectul este dat mai mult de înlocuirea laptelui cu sucuri, nu de suplimentarea cu sucuri.
  Metabolizarea fructelor și legumelor modifică echilibrul acido-bazic din corp prin producerea bicarbonatului, ce reduce excreția calciului. Simultan, ar putea însă reduce absorbția calciului la nivel intestinal, astfel că efectele generale ar putea fi de fapt neutre. (2, 4)

Deficitul de calciu (carența)

Factorii de risc asociați deficitului de calciu la copii sunt cauzați de aportul insuficient de produse lactate. De asemenea, copiii mai mici de 2 ani prezintă riscul crescut de deficit de calciu deoarece necesarul este mai mare în această perioadă pentru a susține dezvoltarea rapidă a oaselor. Bebelușii prematuri prezintă, de asemenea, riscul de deficit. Lipsa acumulărilor de calciu din ultimul trimestru de sarcină poate cauza la naștere un conținut redus al acestui mineral, crescând riscul de carență în primul an de viață. (4)

Aportul insuficient de calciu nu oferă simptome pe termen scurt. Simptomele hipocalcemiei apar în timp și sunt cauzate de cele mai multe ori de tratamente sau afecțiuni ce afectează nivelul de calciu din organism. Simptomele hipocalcemiei includ amorțeala și tremurul degetelor, crampe musculare, convulsii, letargie, scăderea apetitului, ritm cardiac anormal. Pe termen lung, deficitul de calciu poate cauza osteopenie care, netratată, poate duce la osteoporoză. Deficitul de calciu poate cauza și rahitism la copii, care este asociat  și cu deficitul de vitamina D. (6, 7)

Diagnosticarea deficitului de calciu

Hipocalcemia este diagnosticată cu ajutorul testelor de sânge. Se măsoară calciul seric sau calciul ionizat, dar și magneziul și fosfatul. Homeostazia calciului seric este reglată de obicei și nu reflectă mereu statusul inadecvat. Compararea aportului de calciu din alimentație pentru grupa de vârstă specifică poate reprezenta un bun indicator al nivelului de calciu. O altă metodă este măsurarea densității osoase sau măsurarea markerilor de resorbție osoasă din urină sau plasmă, însă costurile sunt mai ridicate și rezultatele pot fi afectate de factori precum nivelul vitaminei D, nivelul de activitate fizică și nivelul unor hormoni. (4, 7)

Excesul de calciu din organism

Excesul de calciu din organism apare de obicei în urma unui aport excesiv de calciu din suplimente nutritive și/sau a asocierii cu unele afecțiuni. Excesul de calciu poate cauza:

• hipercalcemie;
• hipercalciurie;
• calcifierea țesutului vascular și moale;
• nefrolitiază (pietre la rinichi);
• interacțiuni cu absorbția fierului și zincului;
• constipație. (3)

Efecte toxice cauzate de cantitatea de calciu se pot observa în general în cazul administrării crescute de suplimente, în special pe bază de carbonat de calciu. Limita maximă admisă de calciu la bebeluși este de 1000 mg/zi la 0-6 luni, de 1500 mg/zi la 6-12 luni, iar la copiii mai mari este de 2500 mg/zi. (5)