Mesele nocturne la copii

Instituții oficiale precum Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, Academia Americană de Pediatrie recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni, când se introduce diversificarea. Alimentele solide vor completa de la 6 luni mesele de lapte până la 1 an (AAP) sau 2 ani (OMS). (1), (2)

O altă recomandare este ca alăptarea să se facă la cerere, adică ori de câte ori copilul solicită (ziua și noaptea), fără să fie specificată în niciun ghid vârsta până la care este indicat să se procedeze astfel.

Mesele nocturne ale bebelușilor sunt aduse în discuție de pediatrii specializați în somn, care consideră că după vârsta de 6 luni, cei mai mulți copii sunt pregătiți și au capacitatea de a dormi pe durata nopții fără să fie hrăniți. Scopul opririi meselor nocturne este de a ajuta, pe de o parte, copilul să doarmă fără întreruperi și părinții, pe de altă parte, să se poată odihni corespunzător (în special mama, în cazul unui copil alăptat). (3)

Evoluția meselor nocturne la bebeluși

În primele 3-4 săptămâni de viață ale bebelușului, fluxul și producția de lapte matern se stabilizează. În această perioadă este foarte important ca alăptarea să se facă la cerere, pentru că laptele este produs conform principiului „cerere și ofertă” - sânii sunt stimulați prin supt să producă acea cantitate de lapte care a fost extrasă. Un nou-născut va suge la intervale de 2-4 ore, inclusiv noaptea. Nu trebuie lăsată o durată mai mare de 4 ore între mese, pentru ca bebelușul să mănânce suficient, dar și pentru a susține fluxul de lapte.

Între 2-3 luni, unii copii pot dormi mai multe ore neîntrerupt pe durata nopții. Aici intervine și capacitatea mamei de stocare a laptelui. Femeile au capacități diferite de stocare a laptelui la nivelul sânilor (independent de mărimea acestora) – cele cu o capacitate mică vor alăpta mai des (inclusiv noaptea) pentru a menține stabil fluxul de lapte. În acest caz, alăptarea pe timpul nopții poate continua mai multe luni decât în cazul unei mame cu o capacitate mare de stocare a laptelui, astfel încât producția de lapte să rămână stabilă și copilul să se dezvolte corespunzător.

Pe de altă, pediatrul Sylvia Romm (neonatolog, cercetător și consilier în alăptare) consideră că încurajarea copilului să doarmă mai multe ore legate fără să fie hrănit poate scădea fluxul de lapte sau chiar oprirea lui. Pentru a preveni aceste consecințe, mama poate folosi pompa de sân pentru a extrage laptele și a stimula producția sau să ofere ultima masă copilului înainte de culcarea ei, când bebelușul doarme („dream feeding”, despre care vom detalia mai jos). (3), (5)

Ghidurile de alimentație a bebelușilor vorbesc de vârste diferite de introducere a diversificării. Societatea Europeană de Pediatrie, Gastroeneterologie, Hepatologie și Nutriție (ESPGHAN) recomandă introducerea alimentației complementare între 4 și 6 luni, în timp ce OMS consideră optimă pentru debutul diversificării vârsta de 6 luni. Însă niciun ghid nu oferă informații despre mesele de lapte (alăptare sau formule de lapte) din timpul nopții și când ar trebui să se renunțe la ele.

Mesele nocturne la bebeluși în viziunea specialiștilor în somn

Jodi Mindell

Cercetător și psiholog specializat în terapia tulburărilor de somn la bebeluși și copii mici, membră a conducerii National Sleep Foundation
Jodi Mindell consideră că majoritatea copiilor care sunt sănătoși și se dezvoltă bine nu mai au nevoie să fie hrăniți pe durata nopții după vârsta de 6 luni, unii copii chiar mai devreme. Pentru mame poate fi o dilemă, susține ea, pentru că nu pot ști cu siguranță dacă cel mic se trezește pentru că îi este foame sau pentru că a devenit un obicei. Dacă într-adevăr copilului îi este foame, atunci trebuie hrănit, însă dacă se trezește pentru că așa s-a obișnuit, mama poate face câteva modificări în programul lui, astfel încât să îl învețe să adoarmă singur și să doarmă mai mult noaptea.

Jodi Mindell propune introducerea unei mese între 10.30-11.30, înainte ca părinții să meargă la culcare. E probabil ca micuțul să nu se trezească complet, dar cu siguranță va mânca - „dream feeding”. Această masă va asigura o perioadă de 3-4 ore în care atât mama, cât și copilul vor dormi până la următoarea masă.

Pe durata zilei, mesele pot fi aduse mai aproape una de alta, astfel încât să facă loc încă uneia. De exemplu, dacă bebelușul mănâncă la 3,5 ore, puteți micșora distanța la 3 ore. În acest fel, copilul are parte de aportul nutrițional de care are nevoie în timpul zilei, ceea ce va scădea necesitatea de a fi hrănit în cursul nopții.

Totodată, este necesar ca mesele din timpul nopții să fie luate în liniște, în semi-întuneric, astfel încât copilul să nu fie stimulat și să nu înțeleagă aceste perioade de trezire ca pretexte de joacă. Dacă micuțul are nevoie să fie hrănit la distanțe de 1-2 ore ore, Mindell recomandă să încercați treptat să creșteți această perioadă, pentru a-l ajuta să doarmă mai mult. (6)

Craig Canapari

Medic pediatru specializat în îngrijirea copiilor cu probleme respiratorii și de somn, directorul Centrului Yale de Somn la copii
Canapari consideră că oprirea hrănirii pe durata nopții este o primă metodă pe care părinții o pot introduce pentru ca micuții să doarmă noaptea fără întreruperi.
Înainte de a lua în considerare această opțiune, Canapari recomandă părinților să țină cont de următoarele aspecte:

• luarea în greutate – dacă cel mic crește și se dezvoltă bine, renunțarea la mesele din timpul nopții este o opțiune, în caz contrar copilul are nevoie de caloriile pe care mesele nocturne i le oferă; în acest caz este necesară consultarea pediatrului, pentru a identifica motivele lipsei luării în greutate;
• vârsta copilului – de obicei, copiii hrăniți cu biberonul nu mai au mese de noapte până la 6 luni, în timp ce bebelușii alăptați pot avea nevoie de mesele nocturne până la vârsta de 1 an;
• dorința mamei de a continua alăptarea/hrănirea pe timpul nopții – dacă mama se odihnește bine și își dorește să profite de apropierea și timpul petrecut alături de copil pe durata hrănirilor nocturne nu este nevoie să facă aceste modificări; dacă, în schimb, somnul ei este afectat și nu reușește să se odihnească, ar trebui să aibă în vedere renunțarea la mesele de noapte.

Oprirea meselor nocturne la copilul hrănit cu biberonul - Craig Canapari recomandă două metode în acest sens:

1. Reducerea treptată a cantității de lapte din biberon la o masă în fiecare seară. De exemplu, dacă micuțul consumă 3 sticle de lapte pe noapte a câte 120 ml, se reduce cu aproximativ 30 ml cantitatea ultimei sticle în prima noapte, urmând ca în nopțile următoare să fie redusă cantitatea din fiecare sticlă. Când biberonul ajunge la toate mesele la 60 ml, laptele se înlocuiește cu apă.

• Noaptea 1: 120 ml, 120 ml, 90 ml
• Noaptea 2: 120 ml, 90 ml, 90 ml
• Noaptea 3: 90 ml, 90 ml, 90 ml
• Noaptea 4: 90 ml, 90 ml, 60 ml
• Noaptea 5: 90 ml, 60 ml, 60 ml
• Noaptea 6: 60 ml, 60 ml, 60 ml
• Noaptea 7: 60 ml, 60 ml, apă (60 ml)
• Noaptea 8: 60 ml, apă (60 ml), apă (60 ml)
• Noaptea 9: apă (60 ml), apă (60 ml), apă (60 ml)

Dacă cel mic nu se mai trezește pentru una dintre mese, nu îl treziți, pentru că acesta este scopul metodei. Când ajungeți la biberonul cu apă și copilul nu este interesat, este important să nu reveniți la lapte.

2. Creșterea distanței dintre mese și reducerea caloriilor din fiecare biberon
Canapari recomandă prima metodă în detrimentul acesteia, pentru că este complicat pentru părinți să dilueze laptele astfel încât să reducă numărul de calorii per hrănire, iar creșterea intervalului dintre mese poate duce la perioade mai lungi de plâns pentru copil.

Oprirea meselor nocturne la copilul alăptat la sân
Pediatrul Sylvia Romm, citat de Canapari, consideră că pentru înțărcarea pe durata nopții puteți să:

• scurtați sesiunile de alăptare, deși poate fi dificil să urmăriți noaptea pe ceas durata alăptării;
• măriți intervalul dintre alăptări, în cazul în care copilul are un program regulat, deși este foarte probabil să vă confruntați cu plânsul micuțului;
• implicarea tatălui – liniștirea copilului de către tată, dacă de obicei mama este cea care merge la el și îl liniștește punându-l la sân; în acest fel copilul este consolat și se obișnuiește că trezirea nu mai este asociată cu o masă nocturnă (în acest sens ajută mult și absența mamei, tatăl neavând cum să-l pună la sân); în plus, mama are parte de mai mult somn.

Metodele sunt mai dificil de pus în aplicare dacă bebelușul doarme în același pat cu părinții. (3)

Richard Ferber

Pediatru și director al secției de Tulburări pediatrice ale somnului la Spitalul Boston

Începând cu vârsta de 3 luni, conform pediatrului Richard Ferber, bebelușul nu ar trebui să aibă mai mult de o masă în timpul nopții (pe lângă ultima pe care a primit-o imediat înainte de culcare), urmând ca în următoarele 1-2 luni să renunțe și la aceasta. Ferber consideră că dacă părinții continuă să îl hrănească pe durata nopții, pot apărea tulburări ale somnului care să persiste pentru mult timp (chiar ani).

Ferber nu descurajează alăptarea copilului în primul an de viață ca să adoarmă, atât timp cât pentru mamă este o experiență plăcută, iar micuțul poate fi ușor transferat în pătuțul lui și doarme toată noaptea, fără treziri. Însă, dacă sugarul se trezește des în timpul nopții și de fiecare dată are nevoie să fie pus la sân, în acest caz alăptarea este o asociere de somn dăunătoare, care îl împiedică să adoarmă singur.


Ferber consideră că alte motive pentru care mesele nocturne ar putea afecta somnul copilului sunt:

• nutrimentele ingerate pe parcursul nopții vor menține activ sistemul digestiv (care ar trebui să fie în repaus noaptea), iar metabolizarea acestora va stimula și inhiba (după caz) diferiți alți hormoni, va duce la creșterea temperaturii corporale, ceea ce în final va afecta ritmul biologic asociat cu somnul;
• dacă micuțul consumă în timpul nopții cantități mari de lapte (sau alte lichide), este mai probabil să ude scutecul mai frecvent și să se trezească din cauza disconfortului; majoritatea copiilor de minimum 3 luni nu au nevoie să fie schimbați pe timpul nopții, dar dacă la trezirile nocturne scutecul este ud de fiecare dată, poate fi un semn că aportul de lichide noaptea este prea mare.

Ferber vorbește despre „foamea învățată” în timpul nopții, adică acele treziri noaptea în care copilul s-a obișnuit să primească lapte, chiar dacă nu îi este foame, fie fiind pus la sân, fie oferindu-i-se biberonul cu lapte, pentru că părinții au presupus că de acestea are nevoie pentru a reveni la somn.

Eliminarea bruscă a tuturor meselor de noapte nu este recomandată, iar la copiii mici nici nu este indicată. Se poate reduce în schimb numărul meselor de noapte: la 2-3 luni se pot lăsa doar 2 mese nocturne, o masă până la 3-4 luni și niciuna după 5 luni. De altfel, unii copii vor renunța singuri la mesele din timpul nopții în jurul vârstei de 5 luni. Ferber avertizează că nu este nicio problemă dacă părinții vor să mențină totuși o masă pe timpul nopții timp de câteva luni, dacă le face plăcere, însă cu precizarea că este o opțiune personală și nu o nevoie biologică a copilului. Însă, dacă e vorba de mai multe mese noaptea, acestea pot fi dăunătoare pentru somnul copilului (oricât de plăcute sunt pentru mamă), pentru că acestea susțin întreruperea frecventă a somnului copilului, când el ar trebui să aibă o noapte de somn fără treziri.

Pentru renunțarea la mesele nocturne, Ferber propune reducerea treptată a numărului meselor sau a cantității de lapte oferite copilului sau ambele, cu precizarea că nu ar trebui ca oprirea să fie bruscă.

Pentru a vă face o idee, iată o variantă propusă de el, dar ea poate fi adaptată: (7)

Ziua	Nr ore minim între mese	Cantitatea de lapte din biberon
1	2	210
2	2,5	180
3	3	150
4	3,5	120
5	4	90
6	4,5	60
7	5	30
8	Mesele nocturne pot fi oprite

Kim West

Consilier în somnul copilului, promotoare a unor metode blânde de sleep training
Consideră că una dintre cele mai frecvente probleme legate de somn la copii este că sunt obișnuiți să adoarmă alăptați la sân sau cu biberonul, iar obiceiul continuă chiar și atunci când biologic nu mai au nevoie de mesele din timpul nopții.

Între 6 și 12 luni, Kim West susține că dacă micuțul este sănătos, părinții pot începe să elimine treptat mesele nocturne. Pentru a avea mai mult succes, ea recomandă ca bebelușul să fie așezat în pătuț ușor amețit, nu complet adormit, și să se asigure că acesta nu este supraobosit (un copil care se odihnește bine va accepta mai ușor modificări în program).

West recomandă scurtarea sesiunii de alăptare cu câteva minute la fiecare câteva nopți, iar dacă micuțul primește biberon, scăderea treptată a cantității de lapte (sau schimbarea biberonului cu unul mai mic sau cantitatea mai mică de lapte praf adăugată în apă) până când sticla poate fi eliminată complet. La alăptare, mama poate desprinde copilul de la sân imediat cum observă că acesta nu mai suge viguros și să îl așeze din nou în pat în starea de ușoară amețeală care precede somnul.

Dacă pediatrul consideră că micuțul are nevoie de o masă în timpul nopții și/sau considerați că vreți totuși să păstrați o masă nocturnă în care să vă bucurați de timpul petrecut lângă cel mic, Kim West recomandă ca masa să aibă loc în liniște și să nu interacționați foarte mult, pentru ca micuțul să nu fie tentat să vrea să se joace sau să mai stea treaz. O altă variantă este hrănirea (alăptarea) în somn, înainte ca părinții să se culce (metodă de care aminteau și Jodi Mindell și Sylvia Romm) –„dream feeding” - copilul nu trebuie să fie treaz pentru a fi hrănit.

Kim West atrage atenția asupra ideii că pe măsură ce cresc (după 1 an) copiii devin mult mai atașați de sân sau de biberon, de aceea ar fi indicat să îi obișnuiți cu folosirea unei cănițe până la această vârstă. Dacă încă se mai trezesc noaptea pentru biberon sau sân, ea recomandă ca eliminarea meselor să fie mai drastică – în loc să i le oferiți, încercați să îl liniștiți când se trezește noapte vorbindu-i și mângâindu-l, însă menținându-vă fermi în privința oferirii laptelui (biberon sau sân). (8)

William Sears

Medic pediatru, împreună cu soția sa (Martha Sears) este promotorul filosofiei „Attachment Parenting”
William Sears consideră că pe măsură ce bebelușul crește și ajunge în apropierea vârstei de 1 an, mesele nocturne frecvente nu mai sunt o necesitate, ci mai degrabă un mecanism de alinare și confort. Pediatrul este de părere că, deși micuțul va renunța la un moment dat la aceste mese și va dormi fără întreruperi, dacă părinții sunt epuizați din cauza oboselii provocate de trezirile frecvente, sunt nemulțumiți de acest stil de parenting și relațiile de familie se deteriorează, este indicat să reducă mesele din timpul nopții.

În acest scop, propune o serie de metode. Sears face referire doar la alăptare și la situația în care copilul doarme în pat cu mama (alăptarea și co-cleeping-ul sunt principii promovate de filosofia Attachment Parenting-ului), dar metodele pot fi adaptate și aplicate și în cazul copiilor hrăniți cu biberonul.

• Mai multe mese în timpul zilei. Sears consideră că în unele cazuri, fie mamele sunt ocupate și uită să alăpteze, fie copiii sunt preocupați de activitățile din timpul zilei, încât nu mai solicită alăptarea, dar în timpul nopții, când dorm în același pat cu mama, copiii au tendința de a recupera sesiunile de alăptare din timpul zilei.
• Mai mult contact fizic pe durata zilei (de exemplu, prin așezarea copilului în sisteme de purtare), mai ales atunci când copiii trec printr-o etapă de dezvoltare (mersul de-a bușilea, mersul în picioare).
• „Dream feeding” - hrănirea copilului prin somn, înainte ca mama să meargă la culcare.
• Obișnuirea copilului cu alte metode de adormire, în afara alăptării, eventual implicarea tatălui în rutina de somn.
• Acoperirea sânilor după ultima alăptare înainte de culcare, astfel încât pe timpul nopții să îi fie mai greu copilului să aibă acces la ei; în final va adormi singur.
• Refuzul mamei de a mai alăpta împreună cu explicația (de exemplu, „mama este prea obosită”), transmise micuțului pe un ton blând, dar ferm.
• Culcarea copilului într-un alt pat, fie în aceeași cameră cu părinții, fie într-o cameră separată.

William Sears recomandă să verificați impactul aplicării acestor metode asupra copilului și să continuați sau nu o modificare adusă în programul lui în funcție de efectele pe care vedeți că le are asupra sa. (11)

Marc Weissbluth

Medic pediatru și cercetător în domeniul somnului, fondatorul Centrului pentru tulburări ale somnului de la Spitalul de copii din Chicago
Despre somnul și alimentația nocturnă, Weissbluth menționează că între 6 săptămâni și 4 luni, mulți copii adorm între orele 21.00-23.00 și dorm câteva ore fără să aibă nevoie să fie hrăniți. După 4 luni, tendința e de a adormi mai devreme (între 18.00 și 20.00), unii având nevoie să fie hrăniți de două ori până când se trezesc dimineața. Marc Weissbluth consideră că după 9 luni mesele nocturne nu mai sunt necesare, pentru că vor menține obiceiul trezirilor în timpul nopții (excepție fac copiii alăptați la sân care dorm cu mama). (9)

Tracy Hogg

Consilier în creșterea copilului
Este adepta introducerii unei structuri în programul bebelușilor, abordarea ei fiind un echilibru între stilul „la cerere” (în care părinții răspund la toate cerințele copilului, hrănirea are loc ori de câte ori acesta solicită) și programul rigid (în care părinții au un program prestabilit pentru hrănirea bebelușului, pe care îl urmează îndeaproape).

În ceea ce privește somnul fără întreruperi noaptea și mesele nocturne, Tracy Hogg recomandă pentru bebelușii cu vârste mai mari de 6 săptămâni 2 metode care se aplică simultan:

• hrănirea la interval de 2 ore înainte de culcare („cluster feeding”);
• ultima masă chiar înainte de culcare părinților („dream feeding”).

La această ultimă masă, copilul nu trebuie nici trezit, nici bătut ușor pe spate pentru eliminarea gazelor, pentru că fiind relaxat, e mai puțin probabil să înghită aer când suge. Totodată, trebuie păstrată liniștea pentru a nu trezi bebelușul. Tracy Hogg consideră că folosirea acestor două metode ajută majoritatea copiilor să doarmă 5-6 ore fără întreruperi, pentru că mesele dinaintea somnului le oferă suficiente calorii pentru această perioadă.

De ajutor pentru eliminarea meselor nocturne poate fi și suzeta. Copiii cu greutatea de minimum 4,5 kg și care au un consum de 875-1000 ml de lapte în timpul zilei sau sunt alăptați de 6-8 ori (dintre care 4-5 ziua și 2-3 noaptea - „cluster feeding”), consideră Hogg, nu mai au nevoie de mesele nocturne, iar dacă se trezesc noaptea și sug câteva minute, e posibil să aibă nevoie doar de stimularea orală prin supt cu care au fost obișnuiți. Oferirea suzetei (eventual de către tată, pentru a ajuta mama care alăptează să se odihnească) le poate satisface această nevoie. (10)