Asocierile de somn

Legănatul înainte de culcare, sânul mamei, biberonul cu lapte, plimbarea în brațe, jucăria preferată sunt doar câteva dintre aspectele pe care cei mici învață să le asocieze cu somnul, dacă în mod repetat acestea le-au fost oferite înainte de culcare. Este vorba atât de persoane (în principal părinții), cât și de obiecte sau obiceiuri (acțiuni). (1)

Ce sunt asocierile de somn și ce rol au?

O asociere de somn reprezintă acel obicei, rutină sau indiciu care ne anunță că este ora somnului. Nu doar copiii dezvoltă asocieri de somn, ci și adulții. Asocierile de somn sunt de fapt condițiile în care copilul adoarme și pe care în timp ajunge să le asocieze cu liniștirea și somnul.

Aceste asocieri de somn sunt indicii pentru ei că urmează somnul și facilitatori pentru adormire. Pe de altă parte, copiii pot deveni dependenți de aceste conexiuni pentru a adormi (nu doar seara la culcare, ci și în cazul trezirilor din timpul nopții), ceea ce poate afecta calitatea somnului micuților, dar și al părinților, dacă acestea nu sunt în controlul copiilor. (1), (2)

Asocierile de somn sunt diferite de ritualurile de somn, care constau într-un șir de activități pe care le facem aproximativ la fel înainte de culcare. Ambele categorii au un caracter de predictibilitate, care ajută bebelușii să se liniștească, pentru că le oferă sentimentul de securitate și control. (3)

Când copilul începe să solicite un obiect, prezența părintelui sau o anumită acțiune pentru a adormi, este foarte probabil ca acest comportament să continue și să ducă la formarea unei obișnuințe, respectiv unei asocieri de somn. De aceea, este foarte important ca părinții să aibă în vedere efectele acestora pe termen lung și să le încurajeze doar pe cele care pot ajuta ulterior copilul să se liniștească și să adoarmă singur, fără să mai solicite prezența părinților.

Asocierile de somn pot deveni extrem de puternice. S-a observat, de exemplu, că acei copii care se liniștesc greu înainte de culcare și care se trezesc frecvent pe parcursul nopții au tendința de a deveni mai dependenți de aceste asocieri de somn. (2), (4)

Dacă în primele săptămâni de viață nou-născuții adorm ușor, începând de la 6-8 săptămâni încep să se formeze asocierile de somn, iar la 4-5 luni, devin conștienți și foarte atașați de aceste asocieri. Între 6 și 18 luni, trezirile pe timpul nopții sunt frecvente. Un ciclu de somn durează aproximativ 60 de minute, iar trecerea de la un ciclu de somn la altul este de obicei marcată de trezire. Pentru a se întoarce la somn, copiii au nevoie de asocierile de somn cu care s-au obișnuit: fie reușesc să se liniștească și să adoarmă singuri, fie au nevoie de prezența părinților.  (2), (5) 

Tipuri de asocieri de somn

Există două abordări opuse privind implicarea părinților în modul în care copilul este pus la somn și în funcție de acestea asocierile de somn pot fi considerate benefice sau de evitat:

• încurajarea independenței copilului, prin ajutarea acestuia să deprindă abilitatea de auto-liniștire și a adormi singur; copilul este așezat în pătuț când este încă treaz, părintele îi oferă consolare (îl mângâie, îi vorbește etc), după care îl lasă să adoarmă singur; în această abordate sunt încurajate asocierile de somn pe care acesta le face cu obiecte sau acțiuni independente de părinți;
• dependența copilului de părinți pentru a adormi – presupune implicarea activă a părinților în adormirea copilului prin alăptare, cântat, legănat, purtat în brațe prin cameră etc; în principiu părintele este cel care îi facilitează trecerea de la starea de veghe la cea de somn. (6)

 

Specialiştii în somnul copiilor clasifică asocierile de somn în două categorii, raportate la cele două abordări de mai sus:

• asocieri de somn pozitive (benefice): jucăriile pentru copii mici, păturică, sunete albe care pot fi menținute toată noaptea, cântatul sau vorbitul copilului către/cu sine, așezarea în poziția de somn preferată, adormirea și menținerea somnului în același pătuț;
• asocieri de somn negative (de evitat): alăptarea sau hrănirea cu biberonul, legănatul sau purtatul în brațe, suzeta la o vârstă la care copilul nu o poate reintroduce singur în gură, plimbarea cu mașina, ascultarea de sunete albe sau de cântece care se opresc la un moment dat pe parcursul nopții, prezența părinților, adormirea într-un loc (patul părinților) și mutarea în pătuțul lui, adormirea în mișcare (cărucior, leagăn, sistem de purtare). (2)

 

Abilitatea copilului de a adormi singur se învață, mai devreme sau mai târziu. Dacă doriți ca acest lucru să se întâmple cât mai devreme, ideal este să încurajați asocierile de somn care susțin auto-liniștirea. Pe de altă parte, părinții care preferă să faciliteze adormirea celor mici și care fac față cu succes acestor solicitări este important să se asigure că micuții au parte de necesarul de somn indicat pentru vârsta lor. În final este vorba de o decizie personală, pe care fiecare o ia în funcție de stilul parental și nevoile sale, ale familiei și copilului. (4)

Cum pot fi schimbate asocierile de somn?

Asocierile de somn care implică prezența părinților pot ajunge să fie o problemă: când copiii se obișnuiesc să adoarmă (seara şi la trezirile din timpul nopţii) doar cu activități care îi solicită pe părinți (legănat, purtat în brațe, alăptat, plimbat etc.), somnul adulților este fragmentat, ceea ce pe termen lung va afecta nu doar părinții, dar și copiii. (1), (2), (7)

Pe de altă parte, după vârsta de 4-5 luni, unii părinți pot observa că metodele prin care înainte reușeau să adoarmă destul de repede bebelușul, acum nu mai sunt la fel de eficiente:

• timpul până la adormire devine mai lung;
• copilul se trezește repede după ce reușește să adoarmă (de obicei când părintele îl așează în pătuț sau pleacă de lângă el);
• copilul se trezește mai des pe timpul nopții;
• copilul pare mai degrabă stimulat decât liniștit de prezența părintelui.

În aceste condiții, asocierile de somn care implică părinții nu mai sunt suficiente și împiedică dezvoltarea abilității de auto-liniștire a copilului. (2)

Ideal ar fi ca începând cu vârsta de 6-8 săptămâni, părinții să ajute copilul să dezvolte asocieri de somn care să îl sprijine ulterior în deprinderea abilității de a adormi singur. Dacă asocierile de somn pe care copilul le-a dezvoltat îl împiedică să adoarmă singur și solicită prezența și/sau intervenția părintelui de mai multe ori pe noapte, ele pot fi schimbate, astfel încât copilul să ajungă la un somn independent. (4)

Modificarea asocierilor de somn presupune învățarea copilului să adoarmă singur, fără să mai apeleze la obiectele sau activitățile cu care era obișnuit. Scopul este ca seara la culcare condițiile de somn cu care este obișnuit să poată fi recreate de el însuși când se trezește noaptea. Cu cât veți diminua mai devreme aceste asocieri de somn, cu atât va fi mai ușor procesul, pentru că nivelul de conștiență al copilului este mult mai redus la vârste mai mici. (2)

Ce puteți face în acest sens:

• Punerea copilului la culcare în pătuț când este încă treaz este unul dintre primele lucruri pe care le puteți face pentru a îmbunătăți somnul acestuia, limitând numărul de treziri pe noapte și oferindu-i condițiile necesare pentru a învăța auto-liniștirea. Studiile privind somnul copiilor arată că bebelușii și copiii mici care sunt puși în pat deja adormiți se trezesc mai des noaptea și învață mai greu să se liniștească și să adoarmă singuri decât cei care sunt puși în pat treji.

• Alăptarea copilului este una dintre cele mai comune asocieri de somn pe care cei mici le fac. Pe lângă imposibilitatea de a adormi dacă nu este pus la sân, acest aspect solicită mama de fiecare dată când cel mic se trezește. Pentru a întrerupe asocierea, o opțiune ar fi să alăptați bebelușul înainte de culcare cu 1-2 ore, astfel încât distanța dintre cele două momente să fie suficient de mare încât să slăbească legătura dintre ele, iar între alăptare și punerea copilului la somn să introduceți o nouă activitate pe care să o realizați în fiecare seară (de exemplu, să îi cântați de fiecare dată același cântec).

• Dacă cel mic s-a obișnuit să fie ținut în brațe când adorme, încercați să îl așezați în pătuț atunci când este treaz și să stați lângă el, alinându-l și fiind alături de el până adoarme. În acest fel, când se trezește pe timpul nopții nu va fi lsuprins că se află în pătuț și puteți treptat să începeți să îl ajutați să își dezvolte abilitatea de auto-liniștire. 

• Dacă micuțul adoarme doar cu suzeta și este prea mic să o poată introduce în gură atunci când îi cade, oferiți-i în loc o jucărie pe care să o țină în brațe sau o păturică. Aceste obiecte de tranziție sunt recomandate de fiecare dată când merg la culcare (inclusiv pentru somnul de zi), datorită sentimentului de confort pe care li-l oferă.

• Dacă reușiți să eliminați o asociere de somn care nu este benefică (de exemplu copilul nu mai adoarme în patul părinților), țineți cont de faptul că aceasta poate reveni când copilul trece prin perioade de schimbare – când este bolnav, în weekend sau în vacanță (evitați în aceste perioade să reveniți la obiceiul de a-l adormi în patul dvs). (2), (5)