Cât trebuie să doarmă un copil

De câte ore de somn are nevoie un copil?

Aceste recomandări sunt orientative, pentru că fiecare copil are propriile nevoi în ceea ce privește cantitatea de somn necesară. De aceea este important ca părinții să acorde atenție semnalelor și comportamentului copilului legat de somn – observarea perioadelor din zi când este mai somnoros sau mai alert,  cum se comportă când se trezește dimineața etc. (4)

Ce influențează durata de somn la copii?

Cantitatea de somn necesară unui copil și pattern-ul de somn diferă de la o etapă de vârstă și dezvoltare la alta, fiind influențată de o serie de factori:

• gradul de dezvoltare a ritmului circadian sau al ciclului somn-veghe; acesta începe să se dezvolte în jurul vârstei de 6 săptămâni, iar între 3 și 6 luni se definitivează (de exemplu, în jurul vârstei de 3 luni unii copii pot avea un somn neîntrerupt de 5 ore, în timp ce alți bebeluși ajung la acest nivel după 5 luni);
• achizițiile mentale și motorii pe care le face copilul în fiecare etapă a dezvoltării au impact asupra somnului; citiți mai multe despre efectele asupra somnului aici;
• anxietatea de separare, care se manifestă începând cu vârsta de 6 luni; copilul devine tot mai atașat de părinte și începe să anticipeze plecarea acestuia și să protesteze; somnul poate fi perceput tot ca o separare de părinte, ceea ce îl face pe bebeluș anxios și mai dificil de liniștit și adormit, fiind mult mai probabil să plângă dacă se trezește și este singur; (5)
• obiceiuri negative înainte de culcare sau pe durata somnului: un ritual de culcare care stimulează prea mult copilul, expunere prea mare la lumină artificială pe durata nopții sau prea mică la lumina naturală în timpul zilei, prea multe activități înainte de somn pot afecta durata și calitatea somnului;
• o serie de tulburări și afecțiuni pot afecta somnul copiilor, întrerupându-l, făcând dificilă adormirea sau scurtându-i durata (de exemplu ADHD, apneea de somn, otita, infecții respiratorii, refluxul gastroesofagian etc.); (5), (6)
• s-a observat că bebelușii alăptați la sân dorm în general mai puțin decât cei hrăniți cu formulă de lapte;
• studii genetice (2007) au arătat că anumite particularități ale somnului la copii, inclusiv durata, ar avea o influență genetică. (4)

Particularități ale somnului în funcție de vârstă

Între 0 și 3 luni, bebelușii ar trebui să ajungă la un total de 14-17 ore de somn cumulat pe durata a 24 de ore. Ritmul circadian nu este încă dezvoltat, de aceea somnul nu este adaptat la ciclul noapte-zi. În primele săptămâni copiii dorm în reprize de 2-3 ore, după care se trezesc pentru că intervine foamea. Practic durata de somn este ajustată în funcție de timpul necesar pentru a se hrăni, pentru a digera hrana și pentru ca senzația de foame să reapară. (7), (8), (9)

Somnul nou-născuților urmează un parcurs diferit de cel al adulților. Odată ce adorm, ei intră direct în „somnul activ” (similar somnului REM al adulților) și petrec cel puțin 50% din durata totală de somn în această formă (la adulți somnul REM ocupă doar 20% din total, iar un ciclu de somn debutează cu somnul lent, urmat de cel REM). O durată mai mare a somnului activ la nou-născuți îi face mult mai vulnerabili la trezirile frecvente. În plus, durata unui ciclu de somn este mult mai scurtă (50-60 de minute față de 90-100 de minute cât durează la adulți). (9)

În jurul vârstei de 3 luni, organismul începe să producă melatonină, hormonul somnului. Modificările circadiene la nivelul cortizolului apar la aproximativ 3-5 luni, având ca efect lungirea perioadei de somn pe durata nopții la cel puțin 5 ore. Odată cu maturizarea neurologică, se prelungește somnul din timpul nopții și tinde să se scurteze cel din timpul zilei, iar pattern-ul de somn începe să semene tot mai mult cu al adulților. (8), (9)

Între 4 și 11 luni, bebelușii dorm în general 9-12 ore în timpul nopții, la care se adaugă 1-4 reprize de somn de zi, cu durate ce variază între 30 de minute și 2 ore. Pe măsură ce se apropie de vârsta de 1 an, frecvența somnului de zi scade. A doua jumătate din primul an este perioada în care copiii pot  învăța să adoarmă singuri și să se liniștească fără intervenția părinților atunci când se trezesc. În acest scop este important ca bebelușii să fie puși în pătuț pentru somn atunci când sunt somnoroși, dar încă nu adormiți. Copiii care sunt obișnuiți cu prezența părinților la adormire sau în timpul somnului vor avea tendința de a plânge mai mult dacă se trezesc și aceștia nu sunt lângă ei să-i consoleze.

Între 1 și 2 ani copiii au nevoie de 11-14 ore de somn pe zi, iar după 18 luni frecvența somnului de zi scade, ajungând la o singură repriză cu durata între 1 și 3 ore.

La preșcolari (3-5 ani) numărul de ore de somn recomandat este de 10-13 ore pe zi, iar majoritatea nu mai dorm ziua după vârsta de 5 ani. La școlari (6-13 ani) necesarul de ore de somn ajunge la 9-11 ore zilnic, în această perioadă o serie de factori putând interfera cu durata și calitatea somnului: interesul pentru TV și Internet, consumul de produse ce conțin cofeină, cerințele tot mai ridicate pentru copii din partea școlii sau a activităților extra-școlare etc. (8)

Semne ale oboselii sau somnului insuficient la copii

Spre deosebire de adulți, la copii oboseala nu se manifestă neapărat prin somnolență, ci dimpotrivă, unii copii pot deveni hiperactivi, chiar dacă se apropie ora de culcare.

La bebeluși

La bebeluși, semnele care pot indica faptul că sunt obosiți:

• le scade interesul pentru activitate, refuză să se mai joace (întorc capul de la sursa de stimuli);
• se freacă la ochi;
• devin absenți, nu se mai pot concentra;
• cască;
• devin agitați, morocănoși sau irascibili;
• își mișcă mânuțele și picioarele, își încleștează pumnii, își arcuiesc spatele;
• plâng.

Dacă bebelușul nu este pus la somn de la aceste semnale, el poate ajunge foarte ușor la suprastimulare și supraoboseală, fiind mult mai greu pentru el să adoarmă ulterior. Semnele prin care se manifestă supraoboseala sunt hiperactivitatea, irascibilitatea și predispoziția spre plâns. (7)

Spre deosebire de adulți, în cazul bebelușilor semnele somnului insuficient sunt mult mai dificil de recunoscut, pentru că acestea se suprapun în mare parte cu cele ale oboselii. Studiilevizând această tematică nu sunt numeroase, iar cele care s-au realizat au avut în vedere efectul întreruperii controlate a somnului la bebeluși, rezultatele arătând că printre „simptomele” asociate cu deprivarea de somn se numără și:

• dificultatea de a gestiona emoțiile negative; studii realizate în 2006 pe bebeluși de 14 luni cărora le-a fost întrerupt somnul au arătat că aceștia își revin mai greu a doua zi după emoții negative; nu se poate spune că lipsa de somn duce la probleme emoționale, în schimb acestea corelează, ca și în cazul adulților;
• dificultăți la trezire; studii realizate pe bebeluși de 8 săptămâni (1996, 2004) au arătat că cei care nu dormiseră suficient erau mult mai greu de trezit și necesitau pentru acest lucru zgomote mai puternice decât în cazul celor care se odihneau suficient. (10), (11)
  

La copii

La copii, semnele deprivării de somn seamănă mai mult cu cele manifestate de adulți:

• dificultatea trezirii dimineața;
• probleme de concentrare;
• nevoia de a dormi mai mult în timpul zilei sau în weekend;

La unii copii lipsa de somn se manifestă prin simptome specifice ADHD, precum hiperactivitatea sau comportamentul sfidător.

Deprivarea de somn pe termen lung are un impact ridicat asupra dezvoltării. S-a observat, de exemplu, că lipsa de somn este asociată cu tulburări ale memoriei, rezultate școlare scăzute sau obezitate, iar un studiu publicat în 2007, la care au participat copii cu vârste cuprinse între 2.5 și 6 ani, a arătat că cei care au avut o durată a somnului insuficientă per total, înainte de 41 de luni, prezentau hiperactivitate și o mai mare impulsivitate la vârsta de 6 ani.

Nevoia proprie de odihnă este dificil de identificat chiar de către copii. În cadrul unor experimente desfășurate în 1999, participanții (copii de 8-10 ani) erau lăsați să doarmă doar 4 ore pe noapte, după care erau solicitați să rezolve o serie de teste cognitive. Pe lângă rezultatele scăzute care s-au obținut, cercetătorii au observat că aceștia insistau că nu le este somn, în ciuda numărului insuficient de ore dormite pe noapte. (11)