BLW - Baby Led Weaning (autodiversificarea)

Diversificarea reprezintă unul dintre cele mai controversate aspecte ale alimentației umane, părerile fiind împărțite chiar și în cadrul forumurilor științifice, culminând cu diverse practici dietetice neconvenționale îmbrățișate de părinți, care au la bază fie tradiții, fie principii filozofice ale adulților.

Ce este BLW/ autodiversificarea și când trebuie inițiată?

În anul 2008, „autodiversificarea” la sugar („baby-led weaning”) reprezenta un concept elaborat și susținut de Gill Rapley, asistentă medicală comunitară, moașă și consultant în lactație și alăptare.

Auto-diversificare reprezintă în opinia adepților o metodă „naturală”, „relaxată” prin care copilul învață să devină independent, să descopere alimentele și să exploreze noi texturi și gusturi, în comparație cu modalitatea tradițională de diversificare - hrănirea cu lingurița - proces controlat de părinți și aparținători.

În opinia lui Gill Rapley, autoarea conceptului, la vârsta de 6 luni sugarii dispun de abilitățile necesare pentru a se hrăni singuri. Achiziția acestor deprinderi coincide cu recomandările curente formulate de Organizația Mondială a Sănătății de a alăpta exclusiv în primele 6 luni de viață și ulterior de a introduce alimentele solide în dieta sugarilor.


Unul dintre beneficiile rezultate în urma autodiversificării este cel de facilitare a tranziției de la o dietă exclusiv lactată  la o alimentație solidă în propriul ritm, sugarii controlând cât mănâncă și ce fel de alimente vor să consume, asemenea conceptului de alăptare la cerere.

În forma sa cea mai autentică, autodiversificarea este implementată după împlinirea vârstei de 6 luni, atunci când un sugar este considerat suficient de dezvoltat din punct de vedere al achizițiilor motorii pentru a se auto-alimenta, dar mai ales reușește să își mențină o poziție șezândă corectă în mod independent, manifestând un interes deosebit pentru alimente: apucă și ține în mânuțe alimente, le duce spre guriță etc.

 
Stabilitatea posturală este esențială pentru auto-alimentarea cu succes: atunci când sugarul și-a însușit abilitatea de a sta în poziție sezândă fără suport, își poate folosi mâinile pentru a se alimenta și nu pentru echilibru. În acest fel sugarii învață să își coordoneze mișcările pentru a manipula cu ușurință alimentele și a explora în deplină independență noua dietă.

Alături de achizițiile motorii, sunt indispensabile rezistența fizică la efortul de mestecare și „interesul” sugarului de a se alimenta, de a consuma suficiente calorii în concordanță cu nevoile pentru creșterea rapidă, caracteristică a perioadei fiziologice de sugar. În cazul în care acestea lipsesc, micuții sunt predispuși riscului de a realiza un aport energetic și nutritiv insuficient, respectiv riscului de faliment al creșterii. (2)

Principiile metodei BLW

Deși nu este nimic revoluționar faptul că unui sugar i se oferă alimente de tip „finger foods” începând de la vârsta de 6 luni, ceea ce face diferența între auto-diversificare și metoda convențională de a introduce alimentele solide este faptul că micuții sunt hrăniți exclusiv cu „finger foods” - BLW „pur”, hrănirea cu lingurița și piureurile fiind două aspecte ale dietei sugarului considerate depășite, demodate.

În unele cazuri se poate accepta și limitarea la mai puțin de 10% din alimentația zilnică a sugarilor, administrată sub formă de piureuri și/sau cu lingurița de către părinți. (3)

Instinctul înăscut al sugarilor de alimentare, abilitatea de a se auto-alimenta și posibilitatea de a o face constituie în linii mari raționamentele acestei metode.
Dacă sugarului i se va oferi șansa de a sta cu familia la masă, acesta le va comunica părinților faptul că este apt pentru diversificare, în acest caz - autodiversificare - apucând băcăți de alimente pe care le va duce spre guriță pentru a fi consumate. Altfel spus, nu părinții sunt cei care decid când este pregătit pentru a consuma alimente complementare și nu este nevoie de intervenția lor pentru a-i hrăni cu lingurița, sugarii fiind capabili și suficient de independenți după vârsta de 6 luni de a o face singuri. (4)

Dacă este posibil, se încurajează alăptarea exclusivă până la inițierea diversificării sau administrarea unei formule de lapte destinată perioadei fiziologice de dezvoltare a sugarului. Alăptare (sau hrănirea cu formulă) se va face la cerere în paralel cu auto-diversificarea până în momentul în care sugarul decide că poate fi înțărcat complet.

Ce trebuie făcut/ evitat când se preferă BLW

• Sugarului i se va oferi frecvent oportunitatea de a participa la masă împreună cu adulții, indiferent dacă este o masă principală sau o simplă gustare. Servirea mesei constituie un eveniment social cu ocazia căruia sugarul se poate obișnui cu dinamica familială și atmosfera de la masă. Acest lucru se poate face imediat ce micuțul începe să manifeste interes pentru mâncare, deși sugarul nu va fi capabil să consume alimentele înainte de a împlini vârsta de 6 luni.
  
• Este important ca sugarului să îi fie asigurată o poziție confortabilă și sigură atunci când experimentează cu alimentele, de preferat în brațe sau într-un scăunel de masă special pentru bebeluși atunci când este pregătit să apuce singur alimentele.
  
• Alimentele trebuie oferite sub formă de fâșii mai mari sau felii de dimensiunea pumnului sugarului, alimente „cu mâner” (de exemplu, broccoli). De câte ori este posibil, micuțul va consuma alimente simple sau preparate la fel ca adulții de la masă, astfel se va simți inclus în „lumea celor mari”.
  
• Sugarului i se vor propune alimente variate, însă nu va fi copleșit cu opțiuni. În ceea ce privește „joaca” cu alimentele, micuțului nu i se vor îngrădi experiențele cu bucățile de alimente oferite, nu mai mult decât în cazul jucăriilor propriu-zise.
  
• Sugarul nu trebuie grăbit/ repezit să mănânce! I se va permite să se alimenteze singur și potrivit ritmului propriu. Mai mult decât atât, nu este acceptat ajutorul din partea părinților, cel de a-i oferi bucățele de alimente în guriță.
  
• Părinții trebuie să fie conștienți că vor exista și dificultăți, precum refuzul temporar de a consuma unele alimente, în special cele noi introduse, chiar și după 2-3 încercări. Acest lucru însă poate fi temperat prin expunerea repetată la aliment, cu răbdare. În momentul în care sugarul va realiza că are o „nouă jucărie”, va începe să mestece și ulterior să o înghită, spre deliciul și fericirea părinților.
  
• Părinții nu trebuie să își creeze așteptări, cum este cea de a consuma integral alimentele oferite, „ termină tot din mânuță” - pe principiul „mănâncă tot din farfurie”.
  
• Preferințele alimentare sunt încă la începutul formării - părinții nu trebuie să cedeze la primul refuz al alimentelor. De regulă, sugarii tind să accepte în timp alimentele refuzate inițial.
  
• Sugarul nu trebuie lăsat NICIODATĂ nesupravegheat când se alimentează!
  
• Bucățile mici de alimente, alimentele foarte dure sau lipicioase care prezintă riscuri de înecare/ sufocare nu trebuie oferite sugarilor mici:
  

1. bomboanele, caramelele, jeleurile și guma de mestecat;
2. bucățele de carne, inclusiv crenvuști tăiați felii.
3. nucile și arahidele, fructele uscate, popcornul, untul de arahide;
4. cireșele, pepenele verde (se îndepărtează sâmburii înainte de a fi oferite copilului);
5. strugurii (se îndepărtează coaja, eventual și sâmburii și se taie în jumătate);
6. bucăți mari și/sau rotunde de morcov, măr sau țelină în stare crudă;

• Sugarului nu i se vor oferi alimente de tip fast-food, produse semi-preparate sau preparate cu adaos de grăsimi, sare și zahăr. Deoarece autodiversificarea presupune în general consumul acelorași alimente la sugari și adulți deopotrivă, este ideal ca dieta părinților să fie una sănătoasă, echilibrată caloric și nutrițional.
  
• Sugarul trebuie încurajat să bea apă cu ajutorul căniței, trebuie lăsat să experimenteze. Părinții nu trebuie să se îngrijoreze în cazul în care micuții nu prezintă un interes imediat sau nu folosesc cănița în scopul căreia a fost destinată. Dacă sunt alăptați de exemplu, e posibil ca nevoile de hidratare să fie satisfăcute de lapte.
• Părinții trebuie să fie pregătiți pentru dezordinea care va rezulta ca urmare a auto-alimentării. Se pot adopta diferite strategii pentru a proteja suprafețele, mobila și alte decorațiuni care se pot „intersecta” cu procesul de auto-diversificare (de exemplu, poziționarea unui cearșaf sau a unei pături sub scăunelul cu măsuță al sugarului).
  
• Alăptarea la cerere este încurajată, în ciuda modificărilor de frecvență care vor avea loc odată cu introducerea alimentației solide.
  
• Părinții trebuie să solicite un consult medical de specialitate înainte de a începe autodiversificarea dacă există un istoric familial sau individual al sugarului de intoleranțe alimentare, alergii sau alte afecțiuni din sfera digestivă.
  
• Îndemnul final încurajează părinții să se bucure din plin de această etapă unică din viața sugarului lor, care învață pas cu pas să devină independent și să iubească mâncarea! (6)

Hrănirea cu lingurița vs. Baby-led Weaning

După cum s-a menționat și anterior, diversificarea tradițională implică hrănirea sugarului cu piureuri oferite de regulă cu lingurița de către părinți și ulterior se crește textura de la piureuri fine, la alimente pasate/strivite, paste neomogene care conțin cocoloașe (așa-zisele „lumpy foods”) și în final, sugarul servește de unul singur alimentele similare dietei adulte de tip „finger foods”, numite și „family foods”. Sugarul asistă pasiv în prima parte a diversificării, iar părinții tind să dețină controlul asupra cantității, frecvenței hrănirii și a tipului de alimente consumate de micuț.

Autodiversificarea presupune ca sugarul să se auto-alimenteze din start. Micuțului i se oferă bucățele de alimente solide sau care își modifică textura în contact cu saliva astfel încât să fie consumte în siguranță și fără efort, de dimensiuni și forme pe care sugarul le poate manipula cu ușurință. Comparativ cu metoda clasică, sugarul participă în mod activ la procesul de diversificare care este făcut să pară o aventură pentru cel mic și tot el decide cât consumă și ce anume, alături de membrii familiei, fără a-i implica în mod direct și pe aceștia.

Manipularea în siguranță a alimentelor solide

În cazul sugarilor hrăniți cu lapte matern sau formulă, laptele este livrat în mod direct în porțiunea posterioară a cavității bucale, locul ideal pentru a iniția reflexul de înghițire. Pentru a introduce cu succes alimentele solide în dietă, sugarul trebuie să le accepte în primul segment al cavității orale, din față, și în mod activ, prin intermediul limbii, să transporte bolul alimentar în regiunea posterioară pentru a declanșa reflexul de înghițire.

În cazul piureurilor omogene, cu textură fină, care curg, bolul este deplasat din față în partea posterioară a guriței, baza limbii coboară și realizează un plan înclinat, protectiv, care favorizează propulsia bolului alimentar spre faringe și esofag, fără a intersecta căile aeriene.

În cazul alimentelor solide care necesită și masticație, procesul este mult mai complex. Hrana trebuie transformată suficient și eficient în bucăți mici și impregnată cu salivă pentru a forma bolul alimentar. Ulterior acesta este transportat în porțiunea posterioară a cavității orale pentru a fi înghițit. Actul masticator la sugarii mici constă într-un set de mișcări primitive sus-jos (clefăit), potrivit pentru bucăți mici de alimente moi, dar inadecvat pentru alimente cu textură mai tare sau bogate în fibre. Bucățile de alimente trebuie poziționate cu ajutorul limbii pe muchiile gingiilor pentru a iniția procesul de mestecare (molfăit). În acest timp, limba nu protejează în mod eficient structurile gâtului, iar dificultățile de coordonare a respirației și deglutiției simultan, cresc riscul sugarului de înecare cu alimente.

Creșterea progresivă a texturii alimentelor, de la piureuri fine, la piureuri neomogene care au cocoloașe (lumpy foods), tot mai dense și alimente care conțin mai multe fibre, asigură perfecționarea gradată a actului masticator: musculatura bucală devine mai puternică, mai viguroasă, realizând mișcări masticatorii tot mai precise. Apariția dentiției crește semnificativ eficiența masticației.

Din punct de vedere clinic, când sugarii nu dețin forța musculară necesară pentru o masticație eficientă, aceștia rețin alimentele în cavitatea orală sau la nivelul obrajilor, așteptând să devină moi în urma contactului prelungit cu saliva și/ sau pentru a încerca să înghită bucățile întregi și astfel crește riscul de obstrucție a căilor aeriene (sufocare cu alimente). (5)

Pre-mestecarea alimentelor de către părinți

Atunci când adulții mestecă alimentele, acestea sunt fragmentate în particule cu diametrul de circa 2 mm și amestecate cu saliva, formând un bol alimentar coeziv (legat) și moale.

Deși nu constituie o practică acceptată sau recomandată în prezent din prisma riscurilor infecțioase pentru sugari, acest aspect reflectă importanța creșterii gradate a texturii alimentelor, începând cu piureuri, pentru a reduce riscul copilului de a se îneca cu alimente, într-o manieră antropologică. (5)

Influența metodei de hrănire asupra aportului de nutrienți

Au fost identificate câteva aspecte potențial îngrijorătoare ale acestei metode de diversificare: riscul sugarului de a se îneca/ sufoca cu alimente, carența de fier sau deficitul energetic. (7)

Un aport nutrițional adecvat realizat prin dietă este esențial pentru creșterea și dezvoltarea optime, în special în primul an de viață al puiului de om.

Din punct de vedere nutrițional, modalitatea convențională de diversificare - hrănirea cu lingurița - oferă posibilitatea sugarilor de a primi cereale îmbogățite cu fier speciale pentru vârsta lor sau carne mixată, ambele reprezentând surse majore de fier din alimentație. În schimb, urmarea unui stil strict de diversificare BLW poate întâmpina rezistență/ dificultăți din partea sugarilor în ceea ce privește administrarea acestor alimente.

Ghidurile pentru alimentația sugarilor aduc la cunoștință nevoia acută de a introduce printre primele alimente complementare sursele de fier, cum sunt cerealele pentru sugari îmbogățite cu fier și piureurile din carne de vită, pui sau pește (surse de fier heminic) sau tofu preparat termic și leguminoase, urmate de vegetale, fructe, produse lactate etc.

Studiile care și-au propus să analizeze metoda BLW au remarcat faptul că mamele sunt mai predispuse să le ofere micuților fructe, vegetale sau surse de carbohidrați (pâine sau biscuiți) ca prime alimente solide. (3)

BLW : Argumente pro și contra

Argumente pro

Majoritatea studiilor realizate până în prezent care au evaluat metoda BLW sunt observaționale, prin urmare reflectă observațiile apreciate în mod subiectiv ale mamelor și în ceea ce privește sugarii.

În viziunea mamelor, autodiversificarea constituie cea mai rațională și logică (traducere pentru „it made sense”) modalitate de a-și alimenta sugarul atunci când nevoile nutriționale ale sugarilor nu mai puteau fi acoperite de laptele matern sau formulele de lapte. Acestea au raportat experiențe pozitive care au inclus:

• conveniența : mamele nu mai petrec timp suplimentar pentru prepararea meselor sugarilor (prepararea piureurilor, mixarea cărnii etc.) deoarece împart pe lângă atmosfera de la masă și alimentele preparate pentru adulți și sugar deopotrivă;
• confortul: nu sunt obligatorii tacâmurile sau farfuriile, iar sugarilor li se permite să apuce cu mânuța direct de pe măsuța scăunelului special alimentele oferite de părinți;
• costurile reduse;
• lipsa grijilor cu privire la planificarea în avans a meselor;
• satisfacția faptului că sugarul deprinde obiceiuri alimentare sănătoase;
• gândul că micuțul se bucură mult mai mult de noile experiențe cu alimentele. (8)
  

Sugarul participă în mod activ la procesul de diversificare, comparativ cu maniera tradițională în care micuțul asistă pasiv și este hrănit cu lingurița, iar cantitatea și ritmul de alimentare sunt deseori stabilite de către părinți.

Mamele care au ales metoda BLW pentru a-i diversifica pe sugari, în vârstă de 18 - 24 luni la momentul desfășurării studiului, au declarat că micuții prezintă un răspuns fiziologic mult mai prompt la senzația de sațietate și o evoluție sănătoasă a curbelor de creștere în greutate, tradusă printr-un risc semnificativ mai redus de obezitate. (9), (10)

Este în mod evident o diferență în ceea ce privește cantitatea de alimente consumată de către sugari, între cele două modalități de diversificare, convențională și BLW. De asemenea, rezultatele obținute nu țin cont în totalitate de indicele de masă corporală al părinților, de greutatea sugarului la naștere sau statusul socio-economic.

Este dificil de apreciat dacă metoda propriu-zisă de a introduce alimentele solide în dieta micuțului influențează pozitiv greutatea micuțului sau este un artefact al liberului-arbitru la sugar în legătură cu alimentele propuse spre consum. Unii autori afirmă că acei copii care sunt auto-diversificați își reglează în mod natural aportul alimentar astfel încât să se încadreze în limitele sănătoase ale greutății pentru vârstă și sex. De asemenea este menționată și preferința sugarilor pentru sursele carbohidrați sănătoși din alimentație. (8)

Argumente contra

Argumentele potrivit cărora toți bebelușii începând cu vârsta de 6 luni sunt capabili să mestece alimentele cu textură tare, iar riscul crescut de înecare/ sufocare la sugar este pricinuit de poziția necorespunzătoare, indică o înțelegere insuficientă și inadecvată a dezvoltării orale a sugarilor. Aceștia nu sunt născuți cu o pricepere înăscută de a realiza o mușcătură eficientă și de cele mai multe ori pot mușca o bucată mult mai mare de aliment pe care nu o poate manipula în siguranță în interiorul cavității orale.

De aceea nu doar metoda BLW, dar și diversificarea clasică ce presupune hrănirea cu piureuri din linguriță, impun supravegherea strictă în timpul alimentării, pentru a preîntâmpina riscul de înecare/ sufocare cu alimente și a acționa prompt în cazul unei astfel de situații de maximă urgență. (11)

Datele colectate până în prezent sugerează faptul că volumul de alimente consumat de sugarii diversificați prin metoda BLW nu este suficient din punct de vedere cantitativ și/ sau calitativ pentru a acoperi nevoile nutritive și de creștere ale sugarului. (11)

În cazul autodiversificării au fost luate în evidență și efectele negative asupra statusului nutrițional ale întârzierii introducerii alimentelor complementare dietei lactate, în special a surselor dietetice de fier. Momentul inițierii diversificării este unic pentru fiecare sugar.

De asemenea, metoda BLW ignoră unul dintre principiile fundamentale ale diversificării și anume, spațierea timp de 2-4 zile între alimentele noi introduse în  alimentația sugarului, pentru a identifica din timp și cât mai precis posibilele semne de alergii sau intoleranțe la alimente.

  

Contraindicații ale metodei BLW

Metoda BLW pentru diversificare nu este potrivită pentru toți sugarii. Micuții care s-au născut îprematur au în mod particular nevoi mult mai crescute de fier, comparativ cu sugarii născuți la termen. Se presupune că majoritatea celor născuți prematur prezintă dificultăți de a consuma alimente de tip „lumpy foods”, care conțin cocoloașe, chiar și la 12 luni. (5)

Copiii care prezintă întârzierea dezvoltării fizice și motorii, cum este de exemplu mersul, pot întâmpina dificultăți de a apuca alimentele și de a le mesteca, aceștia neavând achiziționate abilitățile motorii de finețe care să le permită să se hrănească singuri. În acest caz, sugarul nu este capabil să se auto-alimenteze cu succes, iar BLW nu este o metodă potrivită pentru diversificare. (5)

Această congruență între dezvoltarea motorie și abilitatea de a consuma alimente de tip „finger foods” constituie un alt argument puternic de a recomanda inițierea diversificării în funcție de semnalele transmise de sugar, în detrimentul vârstei cronologice, chiar și a vârstei corectate pentru prematuri, pentru a introduce în siguranță alimentele solide.

În cazul copiilor cu risc, care prezintă atopie familială sau individuală pentru alergii alimentare, intoleranțe sau alte patologii digestive, este indicat să fie consultat medicul specialist pentru a stabili dacă auto-diversificarea este sigură pentru sănătatea și statuslui nutrițional al sugarului.

 

Care este părerea specialiștilor?

Atunci când se consideră necesară introducerea alimentației complementare la sugar, metoda clasică de diversificare care presupune oferirea cu lingurița de către părinți a alimentelor-sursă de fier, sub formă de piureuri, este în continuare cea mai potrivită.

Progresia treptată a texturilor și introducerea bucăților mari de alimente trebuie precedate de dezvoltarea unui bun control al limbii și a rezistenței musculare pentru a mesteca eficient, respectiv a vitalității mușcăturii. În caz contrar există un risc foarte crescut de înecare cu alimente și de reducere a volumului de alimente consumate de către sugar, rezultând un deficit cantitativ și calitativ de nutrienți.

În ghidurile adresate profesioniștilor în sănătate, implicit cele emise de Organizația Mondială a Sănătății, se pune foarte mare accent pe recomandarea conform căreia, textura alimentelor incluse în dieta sugarului trebuie să progreseze, pornind de la piureuri până la alimente de tip „finger foods”, începând cu vârsta de 4-6 luni. (12)

Deși metoda de diversificare BLW prezintă avantaje datorate includerii sugarului în cadrul meselor în familie, a expunerii la o gamă mult mai variată de alimente și a reducerii anxietății materne în privința înțărcatului și a diversificării, în momentul de față ne confruntăm cu lipsa dovezilor de calitate, riguroase și cu o serie de potențiale riscuri pentru siguranța și sănătatea sugarului n ceea ce privește BLW. Prin urmare, specialiștii din sistemul de sănătate nu își permit să popularizeze această practică, din lipsa certitudinilor științifice. (13)

Astfel, metoda convențională de diversificare reprezintă o opțiune precaută, preferată de pediatri și dieteticieni spre a o recomanda mămicilor. În opinia lor, poate reprezenta o modalitate aventuroasă de a introduce noile alimente în viața sugarilor, în conformitate cu procesul natural de dezvoltare, considerând adaptarea progresivă la dieta complementară mult mai sigură pentru sugari. (14)

Potrivit specialiștilor, indiferent dacă părinții doresc să ia în considerare metoda BLW pentru diversificarea sugarului sau preferă metoda convențională, aceștia trebuie să fie avertizați cu privire la potențialele riscuri cu scopul de a lua o decizie informată. (11)

O fuziune între diversificarea tradițională și metoda BLW de introducere a alimentelor complementare dietei lactate, adoptată în mod ideal și spontan de famillile sugarilor, ar putea permite sugarilor să beneficieze atât de bucuria de a servi mesele în familie, dar și de avantajele unei mese adecvate din perspectiva aportului de nutrienți, atunci când micuțul își exprimă „dorința” de a experimenta cu noi alimente. (3)