Copilul este letargic - nu îl pot trezi

Letargia, starea patologică care se manifestă prin inactivitate totală, asemănătoare unui somn adânc, este manifestarea frecvent întâlnită în afecțiuni cu cauze diverse. În funcție de substratul etiologic, letargia poate fi de natură fizică sau psihică. (2)

Asocierea letargiei cu alte simptome sau semne, precum și evaluarea paraclinică a copilului dumneavoastră de către medicul pediatru determină diagnosticul de certitudine. Letargia este astfel, un simptom non-specific, cauzele fiind multiple.

Copilul de orice vârstă necesită o atenție deosebită în ceea ce privește starea sa generală de sănătate. În acest context, un aspect important de reținut este faptul că orice modificare a comportamentului său cu apariția concomitentă a unor simptome, trebuie menționată medicului curant pentru evaluare clinică și paraclinică, urmată de stabilirea conduitei terapeutice țintite.

De asemenea, recunoașterea semnelor prioritare de urgență în rândul copiilor de orice vârstă reprezintă o necesitate, iar prezența stării de letargie impune intervenția de urgență a ehipajului medical specializat.

Cum se manifestă letargia?

Starea de letargie instalată este adesea precedată de anumite semne sau simptome. Istoricul medical este de asemenea necesar, relevând cauzele posibile și simptomatologia la debut.
Simptomele prezintă diferențe majore în funcție de vârsta copilului, însă în general starea de apatie, dezinteres și somnolență predomină.

Decelarea stării de letargie în rândul sugarilor poate crea dificultăți pentru că aceștia necesită un program prelungit de somn. Astfel, este importantă observarea schimbării comportamentale a acestora. Un exemplu care indică instalarea stării de letargie este reprezentat de diminuarea nivelului de energie a copilașului, acesta aratând dezinteres față de jucării, iar mobilitatea membrelor sale, precum și a capului, este redusă. În cazul în care modificările comportamentale ale copilului predomină o perioadă mai lungă de timp se impune consultul medicului specialist. (2)

Ce determină instalarea stării de letargie la copii?

Letargia are substrat etiologic divers. Printre cauzele frecvent implicate se numără lipsa de somn, anemia, malnutriția, depresia. Cu toate acestea, letargia poate fi semnul unei afecțiuni de natură virală, malignă, traumatică.
În majoritatea cazurilor de natură infecțioasă febra este prezentă, iar sindromul febril prelungit poate determina instalarea letargiei. Astfel, monitorizarea temperaturii corporale a copilului dumneavoastră este recomandată.

Copilul letargic poate fi în anumite situații inconștient sau poate prezenta convulsii. Această situație reprezintă o urgență și trebuie acționat conform recomandărilor în situații de urgență (apelarea numărului unic de urgență și așteptarea echipajului medical specializat sau adresarea într-o unitate de primiri urgențe în cel mai scurt timp posibil, iar dacă vă aflați în cunoștință de cauză, acordarea primului ajutor).

Cauzele frecvente sunt reprezentate de:

• traumă la nivel cerebral;
• ingestia accidentală de substanțe toxice, care au efecte nefavorabile sau care au fost administrate în doze foarte mari, nerecomandate copiilor pot determina apariția letargiei; acestea sunt reprezentate de etanol, etilen glicol, metanol, blocante ale canalelor de calciu, clonidină, digoxin, anticolinergice, antidepresive triciclice, barbiturice, benzodiazepine, carbamazepine, fenitoină; în cazul intoxicării cu astfel de substanțe primul ajutor trebuie acordat în cel mai scurt timp posibil; însă, un aspect important de reținut este că simptomele apar în intervalul de 2 ore, până la 6 ore de la ingestie; (5)
• meningita este o afecțiune care implică inflamarea meningelui (membrana de protecție care învelește encefalul și măduva spinării) și este cauzată de microorganismul Neisseria meningitidis; debutul este reprezentat de febră, vărsături și cefalee severă; alte manifestări caracteristice sunt erupțiile cutanate, rigiditatea musculară a gâtului, fotofobie, somnolență; diagnosticul diferențial se face cu encefalita, abcesul cerebral sau tuberculoza meningeală; (1, 3)
• malarie; infecția cu Plasmodium falciparum determină letargie, stare de inconștiență și posibil, convulsii, anemie, icter sau hipoglicemie, dar diagnosticul de certitudine este realizat pe baza examenului paraclinic (frotiu de sânge periferic);
• hipoglicemie (nivelul glicemiei mai mic de 45 mg/dl sau mai mic de 54 mg/dl când este asociată malnutriție severă); în acest caz este necesară evaluarea clinică și paraclinică amănunțită pentru elucidarea cauzei hipoglicemiei și acordarea tratamentului adecvat;
• glomerulonefrită acută cu encefalopatie; semnele de diagnostic pozitiv sunt reprezentate de oligurie sau anurie, hematurie și proteinurie, edem facial sau periferic;
• cetoacidoză diabetică; starea de letargie este însoțită în această situație de poliurie sau polidipsie în antecedente, respirație Kussmaul (respirație profundă și amplă) și valoarea glicemiei mult peste limita normală; (1)

Diagnosticul prezumtiv care reprezintă cauza instalării stării de letargie poate fi de asemenea determinat în funcție de vârsta copilului și manifestările asociate; astfel, copilul preșcolar și adolescentul letargic prezintă cel mai frecvent drept cauză hipoglicemia, sindromul Reye, cetoacidoză diabetică, insuficiență corticosuprarenaliană, encefaplită, malformație arteriovenoasă, presiune intracraniană crescută, malignitate; adresarea de urgență medicului specialist se impune. (5)

Copilul cu vârsta mai mică de 2 luni care prezintă letargie asociată cu stare de inconștiență sau convulsii necesită de urgență consultul medicului specialist, iar situațiile patologice suspicionate sunt reprezentate de:

• asfixia la naștere, encefalopatia hipoxică ischemică sau trauma la naștere prezintă instalarea simptomelor caracteristice în primele trei zile de viață;
• hemoragia intracraniană prezentă în primele trei zile de viață în rândul nou-născuților prematuri sau a căror greutate este sub limita normală la naștere;
• icter nuclear declanșat în primele trei zile de viață;
• tetanus neonatal; debutul se decelează în primele 3-14 zile de viață, iar manifestările care indică diagnosticul pozitiv pe lângă starea de letargie și convulsii sunt reprezentate de trismus, spasme musculare și dificultate la alăptare;
• methemoglobinemia; sugarii sunt predispuși la dezvoltarea acestei afecțiuni după expunerea la nitrați, antibiotice sau anestezice locale; simptomul caracteristic este reprezentat de culoarea albăstruie a pielii, iar simptomele asociate sunt reprezentate de letargie, dispnee și tahicardie. Aspectul cianotic al copilașului nu regresează după administrarea de oxigen, iar saturația oxigenului în sânge se poate afla în limite normale;
• invaginația intestinală este o posibilă cauză de letargie în rândul copiilor mici; afecțiunea este caracterizată prin pătrunderea unei porțiuni a intestinului într-o altă parte a acestuia (telescopare); vârsta de apariție este de 3 luni până la 5-6 ani, având o incidență crescută în jurul vârstei de 9 luni. Afecțiunile asociate acestei afecțiuni sunt fibroza chistică și boala celiacă;
• enterocolita necrotizantă este frecvent întâlnită în rândul nou-născuților prematuri, care au fost expuși în timpul gravidității la anumite substanțe dăunătoare (cocaina) sau cei care prezintă malformații cardiovasculare congenitale; (5)
• meniningita; letargia este una dintre manifestările specifice care în rândul sugarilor adesea este asociată cu episoade apneice și fontanelă proeminentă;
• septicemia poate prezenta în plus febră sau hipotermie (instabilitate termică) sau în cazul instalării șocului septic, letargie accentuată, tahipnee, puls diminuat, tensiune arterială scăzută. Septicemia este una dintre cele mai frecvente cauze de letargie întâlnite în rândul sugarilor și nou-născuților; debutul distinge două forme: septicemia instalată imediat după naștere (prima săptămână de viață), a cărei cauză este transmisia de la mamă la făt și septicemia care debutează la 3 luni după naștere; microorganismele patologice incriminate sunt reprezentate de: Streptococcul de grup B, Staphylococcus aureus, Escherichia Coli, grupul Klebsiella; (1, 5)
• infecțiile virale al căror tablou specific este reprezentat de febră, erupții cutante, vărsături, sindrom diareic sau inapetență, prezintă adesea somnolență și letargie; infecțiile virale sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor mici și sunt ușor transmise prin contact direct în cadrul creșelor și grădinițelor; îngrijirea copilului dumneavoastră este recomandată conform ghidului specific fiecărui tip de infecție, iar consultul medicul pediatru se impune. (4)

Ce e de făcut?

Tratamentul recomandat pentru a combate starea de letargie este inițiat de către medicul specialist cu scopul de a trata cauza principală. Așadar, inițierea unui tratament nespecific acasă, fără a cunoaște cauza, nu este recomandată.

Un aspect important de reținut este faptul că starea de apatie și lipsa răspunsului la stimuli a copilului, precum și modificările comportamentale de natură patologică reprezintă o situație de urgență, iar adresarea într-o unitate de primiri urgențe pentru acordarea primului ajutor devine imperios necesară.