Riscul de înecare sau asfixiere cu alimente

Episoadele de înecare sau asfixiere cu alimente pot să apară la orice vârstă, dar copiii de 0-4 ani sunt mai predispuși la acest risc, din diverse cauze.

În procesul de diversificare, în special cel de autodiversificare, copilul se poate confrunta cu episoade de sufocare/asfixiere („choking”) sau înecare („gagging”), învățând să mestece și să înghită alimentele. Înecarea sau „gagging” este un reflex natural de protejare ce îl face pe copil să fie mai atent la mâncare și la procesul de alimentare, în timp ce sufocarea este mai periculoasă, deoarece poată să ducă la blocarea totală a căilor respiratorii ale copilului. (5)

De ce sunt expuși copiii mici acestui risc?

Bebelușii și copiii mici prezintă un risc ridicat de înecare sau sufocare alimentară deoarece:

• nu au experiență în controlul alimentelor la nivel bucal;
• nu au molari pentru a sfărâma alimentele;
• au căi respiratorii de dimensiuni mai mici;
• explorează lumea înconjurătoare prin introducerea obiectelor mici în gură;
• au tendința de a alerga, de a se juca, de a râde sau de a plânge când mănâncă sau sunt hrăniți;
• reacționează diferit la contactul cu noi alimente, de gust și textură diferite;
• pot avea tendința de a introduce în gură o cantitate crescută de mâncare și de a reține alimentele în gură, fără a le mesteca sau înghiți.

Copiii mici prezintă riscul cel mai ridicat de înecare sau asfixiere cu alimente în primul rând deocare incisivii erup la vârsta de aproximativ 10 luni, înainte de molarii secundari (20-30 luni). Aceasta perioadă dintre erupții este momentul când copilul parcurge etapele de diversificare și are tendința de a înghiți alimentele incomplet mestecate.

Dacă un copil prezintă anumite dificultăți de mestecare sau înghițire, atunci este expus unui risc mai mare de înecare sau asfixiere.

Asfixiere sau înecare?

Înainte de a-l învăța pe cel mic să mănânce singur, este important să știți faptul că înecarea și asfixierea sunt două lucruri diferite. Iată care sunt pe scurt diferențele dintre cele două:

Înecare	Asfixiere
Față roșie	Cianoză (colorație albăstruie a feței)
Copilul deschide gura, scoate sunete și îndreaptă gâtul în față	Copilul nu poate scoate sunete
Tușește și scuipă alimentele din gură	Copilul tușește dacă blocajul este parțial sau nu poate tuși dacă blocajul este total

Asfixierea sau sufocarea cu alimente („choking”)

Sufocarea  poate fi un episod ce induce panica ridicată în rândul părinților și îngrijitorilor.

Apare când un corp (aliment, obiect etc.) rămâne blocat la nivelul căilor respiratorii, blocând fluxul aerului. Dacă sunt blocate doar parțial căile respiratorii, organismul încearcă să le elibereze prin tuse. Dacă, în schimb, căile sunt complet blocate, corpul străin trebuie eliminat cu ajutor, altfel copilul nu mai poate respira iar restricția de aer îi poate pune viața în pericol. Alimente sau obiecte pot rămâne blocate și în laringe, la nivelul corzilor vocale, în plămâni sau esofag. 

Traheea este protejată de un strat subțire de cartilaj numit epiglotă. Aceasta acționează ca un capac, închide traheea pentru ca alimentele să nu ajungă la plămâni și o deschide ulterior pentru a permite respirația.

În unele cazuri însă, epiglota nu se închide destul de rapid iar obiectele sau alimentele pot pătrunde în trahee, cauzând sufocarea. De obicei acestea blochează doar parțial traheea, aceasta se redeschide iar respirația revine la normal. Copiii care se îneacă și tușesc, putând respira, își revin de obicei de la sine. Este însă inconfortabil și deranjant pentru ei, dar își revin de cele mai multe ori după câteva secunde. (7)

Înecarea sau „gagging”

Înecarea sau „gagging” este frecventă la copii și este un reflex natural de protejare a căilor respiratorii de pericolul de înec. Este un mecanism de apărare ce previne ca cel mic să înghită anumite lucruri ce nu ar trebui ingerate. Produce o senzație inconfortabilă copilului, dar acesta poate respira, plânge și scoate diferite sunete.

Acest reflex dă stări de vomă, fiind răspunsul protector al organismului pentru a preveni ca cel mic să aspire un aliment sau obiect ce i-ar putea dăuna. Reflexul acesta poate să apară și la interacțiunea cu alte texturi, chiar piureuri, dându-i stări de vomă.

Înecarea sau reflexul gag este normal la copii în perioada diversificării și mai ales a auto-diversificării. Acesta reprezintă o problemă gravă dacă respirația copilului se oprește și îi este pusă viața în pericol. Este confundat cu sufocarea și produce panică în rândul părinților. Este de fapt un act normal atunci când copiii încep să consume alimente solide. Apare de obicei fie când copilul are prea multă mâncare în gură, fie când nu mestecă suficient de bine alimentele.

Este mai frecvent la bebeluși și copii, deoarece organismul necesită extra precauție în acest sens. Când apare această stare, copilul scoate sunete și are grimase de disconfort, mai puțin de frică sau panică. Dacă cel mic scoate sunete înseamnă că nu îi sunt blocate căile aeriene, poate respira, ceea ce înseamnă că nu s-a înecat.

Acest efect va înceta odată ce copilul învață să mestece și să înghită bine alimentele. Dacă ai început procesul de auto-alimentare și cel mic prezintă des astfel de episoade, este posibil ca acesta să nu fie încă pregătit pentru auto-alimentare sau pentru alimentele respective. Aceste episoade de înecare îi pot produce disconfort copilului și stări repetate de vomă și iritații ale esofagului. Astfel, multe episoade de acest gen îl pot face pe copil să asocieze alimentele, mâncatul și scaunul de hrănire cu emoții și amintiri negative.

În următorul video aveți un exemplu de înecare cu alimente sau „gagging”:

Ce facem când apare reflexul „gag” la copil?

Ca părinte, reflexul de a ajuta copilul este instinctiv și rapid. Nu trebuie să ne panicăm și să încercăm să îi scoatem copilului alimentele din gură, ci trebuie supravegheat și încurajat să mestece, să tușească sau să scuipe surplusul alimentar. Dacă practicați auto-diversificarea, copilul învață astfel să cunoască alimentele, să le diferențieze și acest reflex face parte din procesul de învățare.

După ce copilul înghite sau scuipă surplusul și a dispărut efectul gag, dați-i apă sau lapte. Efectul gag poate să apară și la copiii hrăniți cu lingurița.

Ce tipuri de alimente cresc riscul de înecare și sufocare?

Cele mai comune cauze ale înecării sau asfixierii la copii sunt:
Obiectele:

• monedele (cea mai comună cauză);
• părți ale jucăriilor din plastic, piese metalice etc.;
• baloane;
• baterii etc.

Alimentele:

• alimente rotunde sau cu textură cauciucată (crenvurști);
• alimente dure și crocante (arahide, nuci, morcov crud, măr, țelină, popcorn, semințe de floarea-soarelui, mazăre uscată, boabe de fasole etc.);
• bomboane, drajeuri, jeleuri, caramele;
• oase de pește, oase mici de pui.

Există și o serie de alte cauze ce pot duce la blocarea căilor respiratorii, din alt motiv decât înghițirea de alimente sau obiecte, cum ar fi:

• astm;
• pneumonie;
• atac de apoplexie;
• traumă;
• reacție anafilatică;
• inhalarea obiectelor.

Alimentele tip „finger foods” prezintă riscul de înecare, dacă nu sunt tăiate și pregătite corespunzător. Citiți aici mai multe despre alimentele tip „finger foods”.

Când este urgență medicală?

În unele cazuri, un obiect sau aliment poate pătrunde în trahee și poate bloca complet căile respiratorii. Dacă fluxul de aer la nivel pulmonar este blocat iar creierul este privat de oxigen, înecarea poate deveni o problemă gravă, fatală pentru copil.

Un copil se îneacă/sufocă și îi este pusă viața în pericol dacă:

• nu poate respira;
• gâfâie, răsuflă greu sau prezintă un șuier pulmonar (wheezing);
• nu poate vorbi, nu plânge și nu scoate niciun sunet;
• se învinețește la față (cianoză);
• se ține de gât sau își mișcă energic mâinile;
• este panicat;
• își pierde conștiența. (7)
  

Chiar dacă își revine, copilul trebuie dus la medic după fiecare episod major de înecare sau sufocare. De asemenea, mergeți de urgență la medic dacă copilul:

• prezintă tuse continuă, hipersalivație, senzație de asfixiere, șuierat pulmonar, dificultăți de înghițire sau de respirație;
• se învinețește la față, este slăbit sau a fost inconștient pe durata episodului, chiar dacă pare ulterior să își revină;
• pare să fi înghițit un obiect/aliment dur, o jucărie, baterii sau alte corpuri.

Ce facem când copilul se îneacă/asfixiază cu mâncare?

Dacă cel mic s-a înecat și tușește dar poate respira și vorbi, asta înseamnă că nu îi sunt blocate complet căile respiratorii. Copilul trebuie lăsat să tușească și să îl supravegheați până își revine complet. De obicei după ce tușește își revine complet. Nu îi introduceți degetele în gură pentru a scoate obiectul sau alimentul și nici nu îl loviți peste spate. Aceste gesturi ar putea să împingă mai mult obiectul spre căile respiratorii și ar putea înrăutăți situația. Stați lângă copil, păstrați-vă calmul până când episodul de tuse trece și copilul își revine.

Cum analizăm severitatea sufocării?

Principalul aspect de care trebuie să ținem cont în acest sens este dacă cel mic tușește sau nu. Astfel, avem două situații:
Tuse eficientă

• copilul plânge sau răspunde verbal la întrebări;
• tușește puternic;
• poate respira adânc înainte de a tuși;
• este conștient și alert.

Supravegheați copilul până își revine și mergeți ulterior la medic cu el pentru a verifica posibile afectări din urma sufocării. Rugați copilul să tușească până corpul străin sau alimentul este îndepărtat. Dacă cel mic respiră, nu încercați să loviți copilul pe spate sau să efectuații compresii ale pieptului deoarece este posibil să agravați situația prin împingerea alimentului mai mult într-o poziție periculoasă.

Tuse ineficientă

• copilul nu poate vorbi;
• tuse silențioasă, ușoară sau imposibilitatea de a tuși;
• nu poate respira;
• prezintă cianoză;
• îi scade nivelul de conștiență.

Dacă copilul este conștient dar nu poate respira, nu poate vorbi și nu scoate sunete sau se învinețește la față, sunt necesare manevre de prim-ajutor. Sunați la ambulanță sau rugați pe altcineva să sune.

Acordarea primului ajutor

Manevra Heimlich permite dezobstrucția căilor respiratorii prin îndepărtarea corpului străin blocat. Acționează prin creșterea presiunii intraabdominale, ridicarea diafragmei și creșterea presiunii intrapulmonare. Se efectuează atunci când persoana afectată nu tușește, nu scoate sunete și nu prezintă un ritm normal al respirației. Citiți aici pe larg despre manevra Heimlich.

1. La sugari
Întindeți copilul în poziție orizontală cu fața în jos, susținându-l cu mâna. Cu podul palmei efectuați 5 lovituri pe spate în zona omoplaților. După fiecare lovitură verificați dacă alimentul sau obiectul care a produs blocajul a dispărut. Dacă a ajuns la nivelul cavității bucale, trageți cu degetul pentru a scoate cât mai repede.

Dacă alimentul nu a ieșit, întindeți copilul și efectuați 5 compresii toracice prin apăsarea sternului cu 2 degete. Verificați, de asemenea, dacă blocajul a dispărut după fiecare compresie.

Dacă tot nu și-a revenit, alternați mișcările prezentate mai sus până la sosirea ambulanței. Dacă nu este conștient, se recomandă deschiderea cavității bucale și efectuarea a 5 respirații artificiale. (2)

2. La copii mai mari de 1 an și adulți
Așezați-vă în spatele copilului, poziționând brațele în jurul taliei. Plasați pumnul pe abdomenul copilului, cu degetul mare în zona dintre ombilic și stern. Ulterior, acoperiți pumnul cu cealaltă palmă și efectuați 4 mișcări rapide și ferme, de împingere în sus.

Prevenirea înecării cu alimente

Toți copiii sunt predispuși la înecarea sau asfixierea cu alimente, în special cei sub 4 ani, deoarece aceștia au tendința de a duce alimente sau obiecte la gură și nu au experiență în procesele de mestecare și înghițire. (3)

Mulți părinți întârzie prea mult administrarea alimentelor tip finger-foods sau nu aleg auto-diversificarea de teama de a nu se îneca cel mic. La copiii mai mari acest incident nu este cauzat de incapacitatea copilului de a mesteca sau înghiți, ci este rezultatul inhalării rapide și profunde pe care copilul o face când râde, gângurește, plânge sau se sperie/este surprins.

Iată cum se poate reduce riscul de înecare sau asfixiere alimentară a copilului în timpul hrănirii:

Cum transformăm alimentația și auto-alimentația în obiceiuri sigure?

• Întotdeauna supravegheați copilul când mănâncă!
• Oferiți-i mâncare în cantități potrivite și sub forme potrivite vârstei și aptitudinilor sale. Evitați ca cel mic să bage în guriță o cantitate prea mare de alimente.
• Oferiți-i alimente cu texturi potrivite vârstei sale. Oferiți-i inițial alimentele gătite înainte de a i le da pe cele crude. De exemplu, dați-i sos de mere sau morcovi pasați sau bine fierți înainte de a-i da măr sau morcov crud.
• Asigurați-vă că cel mic este complet treaz și alert înainte de a-i oferi alimente.
• Nu lăsați bebelușul cu biberonul nesupravegheat, deoarece se poate îneca și cu lichidele.
• Copilul trebuie să stea așezat atunci când bea sau mănâncă.
• Când copilul este în mijlocul unei activități precum mers, joacă, în mașină, autobuz sau cărucior și merge, nu îi dați să bea sau să mănânce.
• Nu hrăniți copilul când acesta este în scaunul pentru mașină.
• Dacă cel mic râde sau plânge, liniștiți-l înainte de a-i da mâncare. Copilul trebuie să mănânce așezat, calm și liniștit.
• Învățați copilul să mestece încet și bine alimentele. Dacă mănâncă singur, puteți sta la masă să mâncați împreună, și fiți un model pozitiv pentru acesta: luați guri mici de mâncare, mestecați bine și încet.
• Învățați copiii mai mari să nu le ofere celor mai mici jucării sau obiecte ce ar putea cauza înecarea.
• Învățați copilul să nu rețină alimentele în gură.
• Nu forțați niciodată copilul să mănânce. (6)

Citiți tot ce trebuie să știți despre autodiversificare sau Baby Led Weaning.

Cum pregătim alimentele sigure pentru copil?

• Îndepărtați membrama de la crenvurști sau cârnăciori și tăiați aceste alimente pe lungime și ulterior în bucățele mai mici.
• Alimentele rotunde – struguri, roșii cherry – trebuie să fie tăiate în 4 și îndepărtați sâmburii sau semințele.
• În cazul fructelor cu sâmburi (cireșe, măsline, prune, caise etc.) îndepărtați semințele și sâmburii și tăiați fructele în felii mai mici.
• NU sunt indicate chips-urile, popcorn-ul, dulciurile dure sau lipicioare sau biscuiții foarte tari ce nu se dizolvă ușor în salivă.
• Îndepărtați cartilajele și oasele de la carnea de pui, ulterior tăiați-o în bucăți mici, carnea fiind necesar să fie bine gătită.
• Acordați o atenție deosebită oaselor de pește, eliminând cu atenție fiecare os de acest tip.
• Întindeți untul de arahide pe biscuiți sau pe felii de pâine. O gură de unt de arahide poate să blocheze căile respiratorii ale copilului.
• Tăiați alimentele precum carnea sau brânza în bucăți mai mici.
• Nu îi dați copilului alimente care pot cauza înecarea sau asfixierea, cum ar fi bezele, gumă sau jeleuri, deoarece, pe lângă faptul că este dificil de redus riscul de sufocare sau înecare cu acestea, nu prezintă nici beneficii pentru sănătate.

Dacă cel mic prezintă dificultăți generale la mestecare sau înghițire, discutați cu medicul pediatru această problemă.

Pentru siguranță, copilul trebuie încurajat și învățat să mănânce stând jos la masă alături de părinți. Masa trebuie să fie un moment păcut și relaxant. Învățați copilul să mestece corespunzător mâncarea și tăiați alimentele în dimensiuni corespunzătoare pentru a preveni astfel de accidente.