Acneea juvenilă

Acneea juvenilă este o afecțiune extrem de des întâlnită în rândul patologiilor din sfera dermatologică, estimându-se că afectează până la 87% dintre adolescenții la care s-a instalat pubertatea. (1)

Acneea juvenilă apare în momentul în care foliculii piloși sunt blocați de secrețiile glandelor sebacee și de celulele moarte acumulate la acest nivel. Este cea mai frecventă formă de acnee, deoarece nivelurile hormonale cresc foarte mult odată cu instalarea pubertății, lucru care duce și la stimularea secrețiilor glandelor sebacee. Se prezintă sub mai multe forme, de la cele minore, până la cazuri cu afectare severă și cu consecințe estetice greu de controlat.

Cel mai frecvent apare la nivelul feței, însă se poate extinde și la nivelul gâtului, pieptului, umerilor sau spatelui. Se manifestă sub forma unor comedoane (puncte albe sau negre) închise sau deschise, însoțite în unele cazuri și de leziuni papulare sau pustule, iar în cazurile severe de acnee pot apărea chiar și formațiuni nodulare sau chistice, dureroase și inflamate. Pielea afectată are un aspect uleios, eritematos și, uneori, poate fi acoperită de leziuni cicatriceale secundare vindecării.

Deși aceasta nu reprezintă o situație severă sau o afectare a sănătății adolescentului, ea poate fi cauza unor tulburări emoționale, care survin în urma modificării aspectului fizic, de aceea este foarte importantă consultarea unui medic specializat, în vederea stabilirii unei conduite terapeutice corecte.

Mecanismul de apariție al acneei juvenile

Din punct de vedere al fiziologiei normale, glandele sebacee își varsă produsul de secreție, sebumul, la suprafața pielii, prin pori mici, la nivelul cărora cresc și firele de păr. Sebumul are rolul de a menține pielea suplă, fină și hidratată. Odată cu instalarea pubertății, nivelul hormonilor sexuali (androgenii) crește, lucru care conduce la stimularea secreției acestor glande sebacee. (2) Totodată, excesul hormonal duce și la îngroșarea pielii de la nivelul porilor prin care pătrund firele de păr. (3) În acest fel, porii se blochează, acumulând celulele moarte și sebumul în exces și ducând la apariția comedoanelor. În cele mai multe cazuri, acneea nu evoluează spre forme mai grave, ci rămâne la stadiul minor sau moderat.

În anumite situații, cantitatea anormală de sebum acumulată la nivelul pielii poate produce schimbări în activitatea normală a unui microorganism de pe suprafața pielii și, care, în condiții de funcționare normală a glandelor sebacee, este inofensiv – Propionibacterium acnes. (2) Această bacterie este stimulată de sebumul acumulat în exces, lucru care reprezentă un factor favorizant pentru multiplicarea și activarea patologică a germenelui. Se formează astfel pustule pline cu puroi, care se exteriorizează la nivelul tegumentului, iar sistemul imun determină o reacție inflamatorie în încercarea de a izola procesul infecțios. Dacă multiplicarea este severă, pot apărea noduli sau chiar chisturi. Fiecare leziune ajunge să se vindece în timp, însă, în zonele unde fenomenul inflamator a fost extins, pot rămâne cicatrici înconjurate de zone hiperpigmentate, greu de acoperit și tratat.

Există numeroase situații patologice care pot influența și agrava evoluția acneei juvenile. Este considerat că acneea ar avea un anumit determinism genetic, severitatea fiind corelată cu cazuri preexistente în familia adolescentului. De asemenea, sindromul ovarelor polichistice, boala Cushing sau anumite deficite enzimatice (ex: deficitul de sterol hidroxilază) sunt asociate frecvent cu forme mai dificile de acnee. (4) Anumite medicamente, cum ar fi produsele pe bază de corticosteriozi, androgeni sau litiu, pot agrava acneea, iar stresul este un factor des incriminat în evoluția nefavorabilă a leziunilor produse.

Semne și simptome

Manifestările acneei juvenile pot fi foarte diferite de la o persoană la alta, în funcție de severitatea acestei. Afectează în mod deosebit pielea feței, aproape toate persoanele care suferă de acnee având leziuni la acest nivel. Mai poate fi localizată și la nivelul spatelui, la aproximativ 50% dintre pacienți sau la nivelul pieptului, la 15% dintre persoanele cu acnee juvenilă. (3)

Sunt descrise 6 tipuri de leziuni posibile:

• punctele albe – sunt pori blocați, închiși, de consistență fermă, care nu pot fi evacuați atunci când se încearcă stoarcerea lor;
• punctele negre – reprezintă pori blocați, deschiși, care se prezintă sub forma unor umflături cu conținut negru sau gălbui; este important de știut că, spre deosebire de credințele populare, acestea nu sunt determinate de murdărie, culoare lor fiind dată de celulele pigmentare produse de folicului pilos și acumulate la nivelul porilor;
• papulele - sunt umflături mici, de culoare roșiatică, care pot deveni ușor dureroase la atingere;
• pustulele (coșuri) – sunt similare papulelor, însă au în centrul lor o mică colecție purulentă, de culoare albicioasă;
• nodulii – umflături mari, de consistență dură, care se dezvoltă imediat sub piele și care pot fi dureroase;
• chisturile – reprezintă forma cea mai gravă de manifestare a acneei și se prezintă ca niște formațiuni tumorale, în interiorul cărora se acumulează puroi; sunt foarte dureroase și au un risc mare de vindecare cu cicatrici inestetice.  

Acneea poate fi clasificată în funcție de gravitatea și de stadiul în care se află leziunile tegumentare:

• gradul I: caracterizat de apariția comedoanelor, fără să fie însoțite de reacție inflamatorie sau colecții purulente și care nu se vindecă prin cicatrici;
• gradul II: pe lângă comedoane apar și mici leziuni purulente superficiale și focare restranse de inflamație, însă nici acestea nu produc cicatrici;
• gradul III: vom avea comedoane, pustule mici și, de data aceasta, manifestările inflamatorii sunt mai extinse și pot lăsa cicatrici;
• gradul IV: include formațiunile chistice, care se pot suprainfectata și vor fi însoțite de inflamație gravă, iar cicatrizarea secundară vindecării poate determina deformări estetice severe. (5)

Diagnostic

Luând în considerare faptul că până și o formă ușoară, incipientă, de acnee poate reprezenta un factor emoțional negativ pentru adolescentul afectat, este important de știut când este necesară consultarea unui medic specialist dermatolog. Medicul curant va putea pune un diagnostic doar în urma examinării fizice a tenului, fiind capabil să deceleze și să diferențieze tipurile de leziuni în vederea stabilirii gradului de severitate al acneei. În formele ușoare, cel mai adesea, pacienții aleg să nu se prezinte imediat la control, ci preferă să utilizeze diverse produse de îngrijire a tenului. În situația în care acneea persistă sau continuă să evolueze, producându-se din ce în ce mai multe comedoane, papule sau pustule, este recomandată discutarea cu medicul specialist, în vederea instituirii unui tratament mai puternic și care poate ajuta, pe termen lung, la vindecarea fără cicatrici inestetice.

Tratament

Scopurile tratamentului pentru acneea juvenilă sunt reprezentate de scăderea producției de sebum, în primul rând, de creșterea turn-overului celular, pentru a împiedica acumularea acestora la nivelul porilor, de reducerea inflamației și, nu în ultimul rând, de prevenirea apariției cicatricilor și semnelor post-vindecare. Tratamentul trebuie întotdeauna adaptat în funcție de gravitatea acneei și de răspunsul individual al pacientului la metodele terapeutice. De aceea este necesară o urmărire în evoluție a fiecărui caz de acnee, deoarece reacțiile pot fi extrem de diferite, atât ca timp de rezoluție, cât și ca grad de vindecare. Durata tratamentului poate fi de la câteva luni până la câțiva ani. Medicul curant poate recomanda, în urma examinării clinice, preparate pentru uz topic (aplicate local, extern), medicație orală sau poate folosi o combinație între cele două.

Este important ca pacientul să fie informat în legătură cu noțiunile de îngrijire a tenului, pentru că anumite comportamente pot agrava sau ajuta la menținerea acneei, în ciuda unui tratament medicamentos corect efectuat:

• Curățarea tenului trebuie făcută în fiecare dimineață și seară, la fel după eforturi fizice intense, deoarece transpirația acumulată poate reprezenta un factor agravant al leziunilor. Trebuie evitată spălarea în exces, pentru că poate conduce la deshidratarea tenului și la menținerea inflamației și, implicit, la acumularea și mai multor celule moarte la nivelul porilor deja blocați. (6)
• Trebuie evitată cu desăvârșire stoarcerea, frecarea sau zgârierea comedoanelor și a pustulelor de pe față, pentru că vindecarea se va face cu cicatrici mult mai inestetice și cu zone hiperpigmentate extinse.
• În cazul băieților, rasul pilozității faciale trebuie făcut cu foarte mare grijă, iar lama de ras trebuie schimbată foarte des, pentru a împiedica menținerea infecției.
• Este recomandată evitarea expunerii prelungite la soare, deoarece și acest lucru poate conduce la deshidratarea excesivă a tenului.
• Alegerea produselor cosmetice trebuie făcută cu foarte mare grijă. Toate produsele pentru față și păr trebuie să fie fără uleiuri adăugate și trebuie să fie din gama celor noncomedonice, care nu blochează porii (7).

Din punct de vedere al preparatelor pentru uz topic, se pot folosi diverse tipuri de geluri, loțiuni sau creme. Sunt recomandați retinoizii topici, de tipul retinolului sau alți derivați de vitamina A. Sunt folosiți pentru efectul lor exfoliant, ei îndepărtând celulele moarte de la suprafața pielii, ajutând astfel la deblocarea porilor. Peroxidul de benzoil este utilizat pentru proprietățile antiseptice, reducând numărul de bacterii de pe suprafața pielii. Totodată, acesta are și un puternic efect antiinflamator, ameliorând roșeața pielii. Mai pot fi folosite și antibiotice topice pentru a omorî bacteriile și pentru a preveni infectarea foliculilor înfundați. Nu trebuie administrate pe termen lung, deoarece bacteriile pot dobândi rezistență la efectul acestor antibiotice și pot înrăutății acneea. (3)

În categoria medicamentelor administrate pe cale orală pentru tratamentul acneei juvenile intră antibioticoterapia orală, rezervată cazurilor moderate și severe de acnee. Pot fi utilizate tetracicline sau doxiciclină. (1) De asemenea, pentru adolescentele afectate se pot recomanda diverse combinații de contraceptive orale. Trebuie avut în vedere efectul procoagulant al acestora, de aceea este recomandat un set de analize uzuale, premergator inițierii tratamentul. Izotretinoina este rezervată numai cazurilor severe de acnee, care sunt refractare la orice alt tip de tratament. Pacienții care urmează acest tratament trebuie urmăriți îndeaproape, din cauza potențialelor efecte secundare grave. Izotretinoina crește riscul de colită ulcerativă, de depresie și tendințe suicidale.

Complicații

Complicațiile cele mai supărătoare ale acneei juvenile sunt reprezentate de vindecarea cu cicatrici, care pot duce chiar la deformări fizice severe. Este important ca tratamentul să fie executat cât mai corect și trebuie adaptat fiecărui pacient în parte. Există diverse metode terapeutice, menite să reducă efectele estetice provocate de aceste cicatrici, ele incluzând diverse procedee de chirurgie plastică și reparatorie, însă așteptările pacientului trebuie să rămână realiste, deoarece dispariția lor în totalitate nu este posibilă.