Otita la copil

Otita este o patologie clinică ce definește apariția unei infecții la nivelul urechii, cauzată adesea de către microorganisme bacteriene. În cele mai multe cazuri, afectarea este produsă la nivelul urechii medii, reprezentând una dintre cele mai frecvente patologii ale copilăriei. Aproximativ 80% din cazuri sunt întâlnite în rândul copiilor, spre deosebire de adulți în cazul cărora patologia poate fi dezvoltată, dar cu o incidență foarte scăzută.

De obicei, otita apare frecvent în primii ani de viață, grupa de vârstă afectată fiind reprezentată atât de sugari, cât și de copii cu vârsta de 2 respectiv 3 ani. S-a estimat faptul că până la vârsta de 1 an, 75% din cazuri au prezentat un episod de boală, iar aproximativ 17% au suferit cel puțin 3 episoade. [5]

Cauze și factori de risc

Motivele principale care conduc la apariția otitei sunt reprezentate în primul rând de o particularitate anatomică de la nivelul urechii, trompa lui Eustachio, care este mai scurtă în cazul copiilor și sistemul imunitar al acestora, mai slab dezvoltat față de cel al adultului. Aceste aspecte fac dificilă combaterea infecției de către mecanismele imune. O altă condiție a dezvoltării otitei este reprezentată de afectarea amigdalelor faringiene, ce fac parte din barierele de apărare ale sistemului imunitar, cu rol în inclavarea bacteriei la nivelul căii respiratorii superioare. Inflamarea acestora în urma cronicizării unei infecții de tract respirator superior poate conduce către răspândirea infecției la nivelul trompei lui Eustachio și a urechii medii. În plus, infecțiile respiratorii repetate pot afecta activitatea ciliară de la nivelul celulelor muco-ciliare ale tractului respirator, care va afecta mecanismul de protecție împotriva agențiilor patogeni invadanți. [1, 5]

Infecția este cauzată de un agent microbian sau un virus. Astfel, s-a estimat faptul că aproximativ două treimi din infecțiile acute ale urechii sunt cauzate de către microorganismele bacteriene (Streptococcus pneumoniae, Haemophilus Influenzae, Moraxella Catarrhalis). Fenomenele care conduc la invazia microbiană fac referire la colonizarea nazofaringiană, infecțiile tractului respirator superior și disfuncția trompei lui Eustachio.

Printre factorii de risc se numără:

• sexul masculin (băieții sunt mai predispuși decât fetele);
• debut precoce al otitei medii (vârsta de 6 până la 24 luni);
• expunerea la fumul de țigară;
• folosirea suzetei;
• absența alăptării;
• anotimpul toamnă-iarnă;
• utilizarea anterioară a antibioticelor;
• prezentarea otitei medii acute în antecedente;
• malformații craniofaciale (exemplu: cheilopalatoschizis-despicătura buzei superioare și a palatului cavității bucale).

Alte condiții care pot predispune copilul la apariția otitei sunt: factorii genetici, infecțioși, imunologici și factorii de mediu. [4, 5]

Anatomie și fiziologie

Urechea prezintă trei componente: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Afectarea se poate produce atât la nivel urechii externe, cu denumirea științifico-medicală de otită externă, cât și la nivelul urechii medii, când se discută despre otita medie.

Infecțiile urechii externe (ale canalului auditiv) sunt adesea infecții bacteriene produse din cauza excesului de umiditate la nivelul canalului (exemplu: după înot) sau din cauza deteriorării canalului în urma folosirii bețișoarelor pentru curățarea urechilor sau a zgârieturilor. [2]

Urechea externă este formată din pavilionul urechii și canalul auditiv. Membrana timpanică separă urechea externă de cea medie, unde se produce de obicei infecția. Aceasta este localizată între membrana timpanică și urechea internă. Ea prezintă trei oscioare denumite ciocan, nicovală și scăriță, cu rol în transmiterea vibrațiilor sunetului. Urechea internă prezintă aparatul vestibular, cu rol în menținerea echilibrului și cohleea, ce constituie aparatul auditiv. Aceasta este menită sa transforme vibrațiile sunetului de la nivelul urechii medii în semnale electrice, care vor fi preluate de nervii auditivi și transmise la creier.

De asemenea, părțile componente din apropiere, precum trompa lui Eustachio și amigdalele faringiene pot fi afectate de către infecție. Trompa lui Eustachio reprezintă un mic pasaj ce face legătura între urechea medie și rinofaringe. Rolul său este de a menține o presiune constantă a aerului și de a iniția drenajul lichidului. În cazul copiilor, trompa lui Eustachio este mai scurtă. Acest lucru face imposibilă scurgerea lichidului din ureche, chiar și în condiții normale. În urma unei răceli sau afecțiuni respiratorii, trompa lui Eustachio se poate inflama și edemația sau se poate bloca cu mucus, lichidul fiind în imposibilitatea de a se drena. [1]

Semne și simptome

Manifestările tipice otitei medii sunt reprezentate de:

• stare de nervozitate (plânsete);
• febră (adesea prezentă la sugari);
• copilul trage sau atinge urechea afectată, semn al otalgiei (durere localizată la ureche);
• conținut lichidian eliminat de la nivelul urechii (otoree);
• perturbarea somnului;
• neîndemânare sau tulburări de echilibru;
• hipoacuzie ușoară.

Alte simptome nespecifice sunt vărsăturile și scăderea apetitului.

Când trebuie să duceți copilul la medic?

• Copilul se plânge de o durere atroce la nivelul urechii.
• Observați scurgerea unui lichid gălbui din ureche.
• Starea generală a copilul este alterată, acesta devine mai puțin energic.
• Copilul prezintă apariția frecventă a infecțiilor.

Este important de reținut faptul că simptomatologia otitei în cazul copiilor poate fi nespecifică (apariția vărsăturilor și scăderea apetitului), iar în acest caz este indicată evaluarea copilului de către medicul specialist pentru un diagnostic de acuratețe și discutarea tratamentului corespunzător. [3, 5]

Diagnostic

Academia Americană de Pediatrie și Academia Americană a Medicilor de Familie au inițiat un ghid de practică medicală pentru diagnosticul și managementul otitei medii acute. Conform acestuia, diagnosticul de certitudine se pune pe baza a trei criterii majore: debutul este rapid, supurația urechii medii este confirmată, iar semnele și simptomele inflamației sunt certe (otalgie, febră).

Investigațiile clinice specifice implică inspecția urechii externe (a canalului auditiv) și a membranei timpanice cu ajutorul otoscopului. În cazul apariției infecției, membrana timpanică este eritematoasă.
Timpanometrul este utilizat pentru detectarea flexibilității membranei timpanice la diferite presiuni. Prezența lichidului la nivelul urechii medii este decelată în momentul în care se observă mobilitatea redusă sau absentă a membranei timpanice. Aceasta este o procedură nedureroasă care durează câteva minute.
Efectuarea audiogramei este indicată în eventualitatea în care medicul specialist suspectează o infecție cronică.

Tratament

Tratament acasă

Otita medie acută se prezintă în majoritatea cazurilor cu durere, astfel în tratamentul simptomatic este recomandată medicația antalgică. Administrarea analgezicelor este foarte importantă în primele 24 ore de la diagnostic. Opțiunile terapeutice ce au drept scop reducerea durerii includ acetaminofenul, ibuprofenul, precum și soluțiile otice folosite pentru proprietățile antalgice locale. Important de reținut este faptul că aspirina este contraindicată la copii, deoarece prezintă un risc major de dezvoltare a sindromului Reye.

Eficacitatea tratamentului antalgic este mare, la 24 de ore după inițierea acestuia copiii prezentând o stare generală bună în procent de 60%, care va crește până la 80-90% în următoarele zile. Decongestionantele, antihistaminicele și steroizii nu au efect terapeutic în tratarea infecțiilor. Antibioticele nu au efect antalgic în primele 24 ore și prezintă o eficacitate scăzută asupra durerii. Prescrierea lor este recomandată de către medicul specialist dacă simptomele se înrăutățesc. [5, 6]

Îngrijirea copilului

Academia Americană de Pediatrie recomandă, conform studiilor realizate în anul 2013, monitorizarea atentă a copiilor ce nu prezintă semne clare de otită medie acută, în special a copiilor cu vârsta de 6 luni până la 2 ani. În cazul în care nu apare o îmbunătățire a stării copilului în 48-72 de ore, se impune începerea tratamentului antibiotic. Durata standard a tratamentului antibiotic este de 10 zile. Majoritatea copiilor prezintă o îmbunătățire a stării de sănătate la 2-3 zile după administrarea acestuia, însă nu trebuie întrerupt deoarece infecția poate reapărea. După finalizarea tratamentului este foarte important consultul făcut de către medicul specialist pentru a se asigura că nu mai există niciun semn de infecție. [1]

Tratament intraspitalicesc

Dacă recurența infecțiilor este foarte frecventă, iar antibioterapia nu este de folos, specialiștii recomandă o procedură chirurgicală care implică implantarea unui mic tub de ventilație pentru a îmbunătății fluxul de aer și a preveni revenirea lichidului în urechea medie. Cele mai comune tuburi necesită instalarea lor pentru 6-9 luni, necesitând vizite repetate la medic. [5]

Prevenție

În prezent, cea mai bună metodă de prevenție a otitei este reducerea factorilor de risc la care este expus copilul:

• vaccinarea împotriva infecțiilor virale respiratorii de tip Influenzae;
• vaccinul antipneumococic conjugat (PVC13) - studiile au demonstrat o incidență mai scăzută a otitelor la copiii vaccinați față de cei nevaccinați;
• spălarea frecventă a mâinilor previne răspândirea germenilor bacterieni;
• evitarea expunerii copilului la fumul de țigară.

Evoluția bolii

Majoritatea cazurilor de otită prezintă un prognostic bun fără apariția complicațiilor și a tulburărilor funcționale sau organice pe termen lung.

În anumite cazuri, otita medie poate prezenta mai multe grade de severitate:

• otita medie acută;
• otita medie cu efuziune sau exsudativă;
• otita medie cronică.

Otita medie acută poate progresa către o persistență a patologiei sau o recurență a acesteia. Otita medie acută persistentă apare în momentul în care există aspecte durabile ale inflamației urechii medii în timpul tratamentului antibiotic sau în cazul în care otita recidivează la interval de o lună de la terminarea antibioterapiei. Diagnosticul de otită medie recurentă este cert dacă copilul prezintă trei sau mai multe episoade de otită în decursul a 6 până la 18 luni.

Otita medie exsudativă este caracterizată de apariția lichidului la nivelul urechii medii fără semnele caracteristice de inflamație. Adesea apare când trompa lui Eustachio este blocată, iar lichidul stagnează. Dezvoltarea sa poate fi spontană sau precedată de o rinosinuzită (inflamația cavității nazale și a sinusurilor) sau poate succede o otită medie acută. De obicei, este autolimitată, ceea ce semnifică faptul că lichidul se drenează de la sine în 4-6 săptămâni. Cu toate acestea, lichidul poate persista o perioadă mai lungă de timp și poate cauza o scădere temporară a auzului.

Otita medie cronică supurativă este o complicație a otitei medii acute definită prin inflamarea persistentă a urechii medii și eliminarea conținutului prin membrana timpanică perforată. Patologia poate persista aproximativ 2-6 săptămâni. [1, 4, 5]

Complicații

Deși la majoritatea copiilor prognosticul este bun, acestea pot apărea într-un procent scăzut:

• otita medie acută recurentă;
• dificultăți ale vorbirii și dezvoltarea întârziată a limbajului;
• modificări structurale la nivelul membranei timpanice;
• pierderea totală a auzului (rar). [4]

Important de reținut

După vindecarea infecției, lichidul poate persista la nivelul urechii medii aproximativ 3-6 săptămâni. Este posibil să observați o ușoară hipoacuzie a copilului, în acest timp. În mod normal, lichidul restant va drena în câteva luni. Dacă copilul continuă să fie agitat sau diminuarea sensibilității auditive este evidentă, recomandăm adresarea de urgență la medicul specialist.