Colicile

Colicile nu reprezintă o boală, ci se referă la plânsul intens și inexplicabil al sugarilor, care poate fi definit prin „regula lui 3” - are loc cel puțin 3 ore pe zi, timp de minimum 3 zile pe săptămână, într-un interval de cel puțin 3 săptămâni.

Aproximativ 10-30% dintre sugari se confruntă cu colicile. Apar în general la 2-4 săptămâni de la data probabilă a nașterii (bebelușii prematuri fac mai târziu, bebelușii postmaturi fac mai devreme), ating punctul maxim după 6-8 săptămâni de la data probabilă a nașterii și ulterior dispar de la sine, până în luna a patra de viață, fără a avea consecințe negative. (1), (2)

Colicile pot surveni în orice moment al zilei, dar de regulă sunt mai intense după-amiaza și seara. Plânsul este înalt și ascuțit, asemănător unor țipete, apare brusc și este însoțit și de semne fizice precum: înroșirea feței, cutarea frunții, strângerea pumnilor, încordarea abdomenului, arcuirea spatelui, aducerea picioarelor către abdomen. (2), (3)

Sugarii care au colici nu prezintă probleme de sănătate, au un reflex al suptului sănătos și o alimentație și o creștere normale. (3)

Plânsul la bebeluși poate avea numeroase cauze la bază, însă numai dacă respectă „regula lui 3” este pus pe seama colicilor.

De ce apar colicile?

Cauzele colicilor nu sunt cunoscute în totalitate, însă au fost propuse mai multe teorii explicative.

Cauze gastrointestinale

Una dintre cele mai cunoscute teorii este că acumularea de gaze la nivelul tractului intestinal al sugarului este asociată cu colicile, însă aceste gaze sunt considerate în prezent mai degrabă simptome ce apar la unii copii care înghit aer în timpul plânsul agitat, decât cauza colicilor.

Colicile au mai fost puse pe seama sistemului digestiv imatur sau sensibil al bebelușilor. Tractul digestiv conține puține enzime sau sucuri gastrice, astfel încât digestia proteinelor din lapte poate duce la producerea de gaze. (3), (4)

Conform altei teorii, colicile ar apărea atunci când laptele trece prea rapid prin sistemul digestiv și/sau nu este complet digerat.

Tot în sfera cauzelor de natură digestivă a fost propusă ca factor posibilitatea unei alergii la proteinele din lapte uman și de vacă, însă în privința acestora studiile clinice au ajuns la rezultate contradictorii. (2)

Alte posibile cauze care ar putea fi implicate în apariția colicilor:

• supraalimentația în cazul copiilor hrăniți cu formule de lapte;
• ritmul prea rapid de alimentație;
• poziție neadecvată după ce bebelușul este hrănit. (4)

Plânsul excesiv pus pe seama colicilor se dovește, în unele cazuri, a fi provocat de boala de reflux gastroesofagian. Conținutul gastric acid refluează în esofag, iritând mucoasa esofagiană.

Pe lângă plânsul excesiv, boala de reflux gastroesofagian se manifestă și prin: vărsături și tuse, în special după ce copilul este hrănit, manifestări dureroase atunci când bebelușul este culcat pe spate, refuzul de a accepta laptele, scăderea în greutate, reducerea disconfortului atunci când este ținut în poziție verticală.

Pentru a reduce simptomele, ajutați copilul să eructeze și mențineți-l în poziție verticală 20-30 de minute după ce este hrănit, așezați-l în pătuț sau cărucior astfel încât să stea cu capul puțin ridicat (cu excepția timpului când doarme, când ar trebui să stea întins pe spate), dacă este la vârsta diversificării, alimentele solide pot ameliora disconfortul. (5)

Cauze neurologice

Faptul că majoritatea sugarilor reușesc să depășească colicile în jurul vârstei de 4 luni susține o posibilă cauză legată de dezvoltarea neurologică. Din această perspectivă se consideră că plânsul ar reprezenta o formă de eliberare a tensiunii la bebelușii al căror sistem nervos aflat încă în dezvoltare este copleșit de o cantitate prea mare de stimuli.

Există și o teorie opusă acesteia, care susține că de fapt colicile ar apărea când bebelușii nu sunt suficienți de stimulați. (2), (6)

Colicile și alimentația mamei

Incidența colicilor la copiii alăptați este similară cu a celor hrăniți cu formule de lapte. (2)

În ceea ce privește copiii alăptați exclusiv, teoria conform căreia anumite alimente din dieta mamei ar putea fi implicate în apariția colicilor este controversată în comunitatea medicală. Unii consideră că alimentația mamei nu are efecte semnificative asupra colicilor, în timp ce alții susțin că alimentele acide, condimentele, cofeina sunt factori care declanșează colicile. (7)

Există însă un consens în privința proteinelor din laptele matern care pot declanșa uneori o reacție alergică la copil. Laptele de vacă și produsele derivate consumate de mamă sunt principalele responsabile de alergiile alimentare care apar la copii. Deși rezultatele studiilor vizând legătura dintre aceste alergii și colici sunt contradictorii, eliminarea din dietă a produselor lactate ar putea avea efect în reducerea simptomelor colicilor la unii copii.
De asemenea, unele substanțe consumate de mamă (cafea, ciocolată, ceai, Cola etc.) pot trece prin lapte la copil, provocându-i iritabilitate și eventual colici. (7), (8)

Alte alimente din dieta mamei care ar putea fi implicate în colici sunt cele cu potențial alegen (nuci, alune, soia, ouă) sau legume din familia cruciferelor (varză, broccoli, conopidă etc.). Pentru a verifica dacă unul dintre aceste alimente are un efect negativ asupra sugarului, puteți încerca o dietă de eliminare, scoțând din alimentație acele alimente timp de două săptămâni. Dacă sugarul se simte mai bine, reintroduceți câte un aliment pe rând, lăsând un interval de câteva zile între două alimente diferite. Astfel puteți identifica alimentul implicat în apariția colicilor.

De exemplu, într-un studiu randomizat (Canada, 2005), la care au participat 47 de perechi mamă-sugar, s-a testat o dietă de eliminare a alimentelor alergene. O parte dintre mame a scos din alimentație produsele lactate, soia, produsele din grâu, ouăle, nucile și peștele, iar celelalte (grupul de control) au inclus în dieta zilnică toate aceste produse, la care au mai adăugat câte o porție de alune, ciocolată și o băutură pe bază de lapte și soia. După 7 zile, sugarii ale căror mame au urmat dieta non-alergenică au plâns în medie cu 90 de minute mai puțin pe zi, iar 74% dintre aceștia au prezentat o ameliorare a simptomelor colicilor, comparativ cu 37% din grupul de control. (8)

Cum gestionăm colicile?

Având în vedere natura multifactorială a colicilor, dar și lipsa de certitudine în privința cauzelor care le provoacă, niciun tratament nu s-a dovedit până acum a fi universal eficient împotriva colicilor.

Metodele folosite de părinți (masajul ușor al abdomenului, aplicarea unor comprese calde pe burtica copilului sau o baie caldă) pot cel mult să reducă disconfortul și durerea, fără să elimine însă problema. (7)

Cercetările în privința probioticelor au arătat că Lactobacillus reuteri administrat sugarilor cu colici a redus durata plânsului comparativ cu situația în care copiilor li s-a administrat simeticonă (2010). Simeticona este un medicament folosit frecvent în cazul copiilor cu colici, pentru reducerea excesului de gaze din stomac și intestine, însă trei studii randomizate, realizate la sfârșitul anilor 90, privind efectele acestui tratament au arătat că acestea nu sunt mai semnificative decât efectul placebo. (7), (9)

Bebelușii care se confruntă cu colicile pot fi ajutați să se liniștească și să doarmă, astfel încât să facă față mai eficient acestor episoade de disconfort.

În acest sens, medicul pediatru Harvey Karp a propus un sistem bazat pe 5 metode anti-colici, care se recomandă a fi încercate pe rând, apoi câte două odată și ulterior toate simultan, dacă nici astfel nu dau rezultat.

Cei 5 pași, prin care se încearcă crearea unui mediu cât mai apropiat de cel intrauterin și stimularea reflexului de auto-liniștire, sunt:

• înfășarea (folosind un material sau un sistem special de tip Swaddle Me, care să cuprindă și mânuțele);
• așezarea copilului pe burtă sau pe o parte (dacă bebelușul adorme, nu îl lăsați în această poziție, ci întoarceți-l mereu pe spate după ce se liniștește);
• șâșâitul este un sunet similar celor auzite de sugar în pântecul mamei și îl ajută mai ales în primele 3 luni; puteți folosi și „zomotele albe”, precum cele produse de uscătorul de păr, mașina de spălat, aspirator, mașina auto;
• legănarea – ținut în brațe în timp ce mergeți sau vă balansați, așezat în cărucior sau în suportul special pentru mașină, legănarea ritmică și ușoară poate fi de ajutor pentru liniștirea micuțului;
• suptul (sânului, suzetei, degetului), după ce copilul s-a liniștit. (7), (10)

Alte metode de liniștire a copiilor cu colici

• Purtați copilul în brațe. Puteți opta pentru un sistem de purtare adaptat vârstei bebelușului. Unii bebeluși se liniștesc mai ușor atunci când sunt ținuți la piept, iar dacă vă și plimbați cu el, mișcarea ritmică poate fi la fel de benefică. Încercați mai multe metode de a-l ține în brațe (strâns lipit de piep, cu fața spre exterior etc.) pentru a identifica poziția care îi place cel mai mult.
• Un bebeluș odihnit va trece mai bine peste colici, de aceea asigurați-vă că îl ajutați să doarmă maximum posibil, indiferent ce trebuie să faceți, fără să vă temeți că îl alintați. După lunile 3-4 (când colicile dispar) veți putea să schimbați metodele și să îl dezobișnuiți de eventualele „proaste obiceiuri”.
• Dacă bebelușul plânge tare din maternitate sau din prima săptămână de la data probabilă a nașterii (de obicei primele 2 săptămâni după această dată sugarii sunt liniștiți) atunci ar putea să fie un semnal de alarmă că va avea colici. Îi puteți atenua disconfortul purtându-l mult în brațe, într-un marsupiu, în primele săptămâni de viață. 
• Oferiți-i copilului suzeta. Chiar dacă nu vreți să devină un obicei, uneori această metodă funcționează, deoarece suptul este liniștitor și plăcut pentru copii. Atenție! Nu utilizați această strategie în toate situațiile în care plânge copilul, în loc să căutați cauza disconfortului.
Citiți aici mai multe despre beneficiile și riscurile suzetei.
• Vorbiți-i, cântați-i sau puneți-i să asculte muzică liniștită.
• Păstrați un jurnal în care să notați toate semnalele trimise de copil, modul în care ați reacționat pentru a-l calma și metodele care au funcționat. Este posibil să observați un tipar.
• Reduceți stimulii cu care intră în contact copilul, mai ales dacă este mai mic de 2 luni. Feriți-l de zgomote puternice, reduceți intesitatea luminii din camera lui, limitați-i accesul la stimuli vizuali acoperind pătuțul sau căruciorul cu o pânză etc. La unii bebeluși reducerea stimulării senzoriale îi ajută să nu mai plângă la fel de mult.
• Oferiți-i o pauză, mai ales dacă observați că nimic din ceea ce faceți nu pare să-l calmeze. Punându-l în pătuț pentru câteva minute el se poate liniști singur, în absența contactului fizic, al legănatului sau al altor metode care nu fac decât să contribuie la suprastimulare. 
• Nu așteptați ca sugarul să plângă de foame înainte de a-l alăpta, ci urmăriți semnalele care preced plânsul: mișcări ale gurii ca și cum ar suge, scoate limba, duce mânuța la gură, întoarce capul într-o parte și în cealaltă, își suge buzele. Dacă este înfometat, copilul va mânca repede înghițind mult aer.
• Ajutați-l să eructeze mai des. Masați copilul pe spate pentru a reduce presiunea acumulată în stomac și pentru a reduce disconfortul de la nivelul abdomenului, puteți așeza pe burtica lui o sticlă cu apă caldă învelită într-un prosop. (3), (11), (12)

Sfaturi pentru părinți

Îngrijirea unui nou-născut, mai ales dacă este primul copil, poate fi o încercare grea pentru orice părinte. Când copilul are colici, părinții pot fi cu adevărat copleșiți, pentru că pe de o parte se simt  frustrați că  nu îl pot ajută pe cel mic când suferă, pe de altă parte lipsa de somn îi poate face și mai deprimați și tensionați.

Este important să înțelegeți că aceasta este o perioadă temporară, nu mai departe de 4 luni colicile vor dispărea de la sine. Cu cât încercați să gestionați plânsetele copilului cu calm și răbdare, cu atât veți putea trece mai ușor peste această etapă.

Nu ezitați să luați câte o pauză atunci când simțiți că nu mai faceți față. Plânsul prelungit al copilului poate fi extrem de frustrant, stresant și extenuant, de aceea lăsați-vă partenerul, prietenii și rudele să vă țină locul, astfel încât să vă oferiți câteva momente fără bebeluș, ca să vă odihniți sau să luați o gură de aer proaspăt. Chiar și când  nimeni nu este disponibil, puteți lăsa copilul în pătuț și lua o scurtă pauză înainte de a face o nouă încercare de a-l calma. Este mai bine să îl lăsați să plângă câteva minute decât să riscați să vă pierdeți controlul.


Identificarea metodelor care funcționează pentru liniștirea copilului este mai degrabă un proces încercare-eroare. Unii copii preferă să fie legănați, pe când alții au nevoie doar de un mediu în care să se simtă în siguranță ca să se liniștească. Încercați-le pe rând și nu vă pierdeți încrederea dacă strategiile pe care le aplicați nu funcționează. Este posibil ca o metodă care a eșuat ieri să fie eficientă astăzi.

Nu în ultimul rând, nu uitați să aveți grijă și de voi în tot acest timp. Nu vă învinovățiți pentru plânsul nesfârșit al sugarului. Încercați să vă relaxați și să vă odihniți de câte ori aveți ocazia. Privarea de somn poate face mult mai dificilă această perioadă, în timp ce somnul vă ajută să vă recăpătați energia. (3), (12)