Erupţiile cutanate la bebeluşi şi copiii mici

Este firesc ca bebeluşii să dezvolte erupţii cutanate chiar din primele zile după naştere, pielea fiind sensibilă la modificările mediului în această perioadă, iar majoritatea nu sunt periculoase şi dispar spontan în câteva zile. Ulterior, odată cu dezvoltarea şi expunerea la diverşi agenţi din mediu, iritanţi, virusuri, bacterii, pielea copilului va continua să reacţioneze, astfel apărând diverse leziuni.

Bolile dermatologice generează:

• vezicule (băşici mici);
• pustule (băşici mici cu lichid galben);
• bule (băşici);
• eroziuni;
• ulceraţii.

La nou-născut şi sugar, cele mai frecvente sunt: milia, miliaria şi erythema toxicum neonatorum. Nu trebuie neglijate nici infecţiile pielii generate de: bacterii (streptococi, stafilococi, Listeria sau Haemophillus spp., pseudomonas sau sifilis); fungi (Candida spp., Malassezia spp.); virusuri: Herpes simplex sau virusul varicelo-zosterian; paraziţi (Sarcoptes scabiei). Deşi benigne, leziunile cutanate necesită teste suplimentare pentru a exclude infecţiile sau bolile sistemice subiacente.

În acest articol, pentru a sistematiza, erupţiile cutanate descrise vor fi divizate în cele neînsoţite de ferbă şi cele însoţite de febră. [1], [2]

Erupţii cutanate neînsoţite de febră

Acneea nou-născutului

Poate fi de la naştere, dar, de cele mai multe ori, apare în primele săptămâni de viaţă. Se dezvoltă la aproximativ 20% dintre nou-născuţi. Ipotezele pentru cauzele producerii bolii constau în: stimularea glandelor sebacee de androgenii materni sau proprii copilului sau infecţia cu un fung din specia Malassezia. Se descriu promeninenţe de mici dimensiuni, înconjurate de o zonă de inflamaţie a pielii (culoarea pielii este roşu aprins). Apar, de regulă, la nivelul obrajilor, însă se pot localiza şi pe frunte, bărbie sau pe spate.

Afecţiunea devine mai pronunţată în condiţiile de temperatură crescută sau atunci când se produc iritaţii produse fie de salivă, fie de reziduul de lapte sau când pielea nou-născutului întâlneşte un material aspru sau spălat cu un detergent puternic. Acneea se vindecă de la sine, însă pot trece câteva luni până să dispară complet. La cea care apare imediat după naştere sunt contraindicate medicamentele administrate pentru copii şi adulţi, toaleta locală cu apă şi săpun fiind suficientă. Dacă medicul specialist dermatolog consideră că este necesar, se poate apela şi la loţiuni pe bază de peroxid de benzoil sau unguente cu hidrocortizon. Dacă se atestă originea infecţioasă a afecţiunii este util să se asocieze tratamentului anterior menţionat o cremă cu ketoconazol (antifungic).

Acneea infantilă

Este o afecţiune dermatologică ce apare la 3-4 luni după naştere. Cauza cea mai incriminată este cea legată de hiperplazia glandelor sebacee secundar stimulării androgenice, afecţiunea fiind mai frecventă la sexul masculin. Clinic, leziunile sunt acneiforme (similare celor din acneea nou-născutului). Se pot descrie papule inflamatorii, comedoane (puncte negre), pustule şi ocazional noduli. Tipic, dispar până la vârsta de 1 an, însă pot persista până la 3 ani. În cazurile uşoare se recomandă agenţi keratolitici uşori cum este peroxidul de benzoil, antibioticele cu aplicare locală (clindamicină sau eritromicină) sau steroizi cu aplicare topică (locală). În cazurile severe, se recomandă terapia antibiotică la care să se asocieze izotretinoin local (derivat din vitamina A).

Cutis marmorata

Este o erupţie difuză, simetrică, reticulară, ce apare adesea pe pielea extremităţilor şi pe trunchi. Este cauzată de răspunsul vascular la frig şi se rezolvă odată cu expunerea la căldură, nefiind necesar un tratament special.

Milia (punctele de pe pielea nou-născutului)

Este o afecţiune cutanată destul de comună care apare la aproximativ 50% dintre nou-născuţi şi care se vindecă de la sine. Se descriu puncte albe de dimensiuni foarte mici, 1-2 mm, ce se dezvoltă pe faţă şi sunt determinate de porii glandelor sebacee blocaţi.

Dermatita seboreică a nou-născutului

Această afecţiune dermatologică predispune la apariţia mătreţii. Se prezintă sub forma unei zone roşii pe scalpul bebeluşului, acoperită de o secreţie grăsoasă, galbenă. În timp, se formează coaja şi se desprinde cu uşurinţă asemenea mătreţii, numai că odată cu ea se rup şi porţiuni din firul de păr. Se localizează în general la nivelul scalpului, însă se poate dezvolta şi pe faţa sau pe gâtul copilului, în regiunea genitală sau fesieră, în regiunea axilară (subraţ) sau la nivelul nasului. Pentru forma care apare la nivelul scalpului, tratamentul constă în igienizarea regulată a părului, prin spălare, şi folosirea unei perii fine pentru îndepărtarea crustelor. De asemenea, spălarea scalpului cu şampon dedicat bebeluşilor poate preveni reapariţia bolii. Pentru celelalte forme de manifestare este necesar consultul dermatologic şi tratament specific.

Eczema

Se prezintă sub forma unor zone uscate, roşii, ce predispun la prurit (mâncărime) şi care au un aspect crăpat, din ele putându-se scurge secreţii sau sânge. Localizările cele mai frecvente sunt: mâinile, faţa, gâtul, coatele, spatele, genunchii. Se dezvoltă cu intermitenţe, însă la copilul cu eczemă pielea va fi în permanenţă roşie şi pruriginoasă, doar că în perioadele de exacerbare, simptomele se înrăutăţesc. La sugarii sub 6 luni este, de regulă, asociată cu alergiile la lapte sau la ouă. Întrucât aspectul poate mima o infecţie a pielii de cauză bacteriană, virală sau fungică, este recomandat consultul la un medic specialist dermatolog. Există o formă atopică, cu apariţia leziunilor iniţiale la nivelul plicilor, cremele şi uleiurile putând ameliora simptomele. De regulă, dispare până în adolescenţă.

Erythema toxicum neonatorum

Este o afecţiune dermatologică ce se prezintă sub forma unor puncte roşiatice, din care se vor forma pustule ce conţin un lichid galben sau alb dispus în mijlocul leziunilor. Apare la aproximativ 50% dintre nou-născuţii la termen. Afecţiunea are o incidenţă crescută în primele 2-5 zile după naştere, fiind considerată erupţia pustulară cea mai comună la această categorie de vârstă. Cauzele sunt necunoscute. Se poate localiza oriunde, însă are predilecţie pentru palme şi tălpi. Diagnosticul se stabileşte de cele mai multe ori clinic, însă se pot preleva mostre de ţesut pentru examenul histopatologic, la acesta evidenţiindu-se numeroase eozinofile. Are tendinţa la dispariţie în aproximativ 2 săptămâni.

Foliculita

Se manifestă sub formă de pustule apărute în jurul foliculilor piloşi. De obicei apar grupat şi se vor localiza la nivelul gâtului, braţelor, picioarelor, subraţului sau în regiunea fesieră. Este rară la copiii mai mici de 2 ani. Se vindecă cu apariţia crustelor. Este necesar consultul medicului, acesta putând prescrie o cremă cu antibiotic.

Miliaria (sudamina)

Erupţiile au diametre scăzute, sunt albe şi apar la nivelul feţei copilului, în jurul nasului, pe obraji, pe bărbie, frunte sau în jurul ochilor. Au aspect de erupţie, însă au consistenţă moală la atingere. Apar la câteva săptămâni după naştere, deoarece glandele sudoripare de la nivelul feţei copilului nu sunt dezvoltate suficient de mult. După prima lună, afecţiunea ar trebui să se remită de la sine.

Urticaria

Evoluţia leziunilor este următoarea: pete mici cu tendinţă la edemaţiere şi cu un diametru de 1-2 cm care se dezvoltă brusc. Alimentele cu potenţial alergen crescut, în special laptele şi ouăle, sunt de cele mai multe ori responsabile de declanşarea bolii. Acestea pot fi roşii sau albe, sunt pruriginoase şi înconjurate de o zonă roşie de inflamaţie. Pot conflua, oferind leziunii aspect extensiv. Se remite în câteva ore sau zile. Pentru diminuarea disconfortului provocat de mâncărime, se poate apela la o loţiune pe bază de calamină sau la o cremă antihistaminică.

Intertigo

Iritaţie ce apare la nivelul organelor genitale, regiunii fesiere sau la plicile coapsei. Poate fi sub formă de proeminenţe, uscate sau umede. Apare cu o frecvenţă mai crescută în primul an de viaţă, iar umezeala este cauza principală. Este determinată de  blocarea glandelor sudoripare. Cel mai bun remediu este menţinerea zonelor uscate şi curate.

Urticaria papulară

Se descriu pete mici, denivelate, în jurul zonei unde s-a produs muşcătura unei insecte. Se transformă în proeminţe roşii-maronii ce sunt adeseori pruriginoase. Este necesară vizita la medic pentru prescrierea unui tratament antihistaminic sau pe bază de corticosteroizi.

Molluscum contagiosum

În cadrul bolii apar puncte mici, rotunde, perlate, de culoare albă sau roz. În general sunt în număr de maximum 20 şi fiecare dintre ele are o mică depresiune centrală sau formează un vârf subţire plin cu puroi. Dimensiunile variază între 1-10 mm şi se dezvoltă pe parcursul câtorva săptămâni. Cel mai probabil se localizează la nivelul abdomenului, pieptului sau articulaţiilor (coate sau în fosa poplitee). Nu este exclus să se dezvolte şi în zona genitală sau fesieră. Arareori se poate prezenta ca formă extensivă şi să apară leziuni la nivelul gurii sau pe pleoape.

Dermatofitoza

Este o erupţie fungică sub formă de inele de culoare roşie, unice sau multiple, la nivelul toracelui, abdomenului, coapselor sau spatelui. La marginea acesteia se dezvoltă cruste, iar în mijloc consistenţa este moale. Poate fi pruriginoasă. Odată cu dezvoltarea fungului se dezvoltă şi leziunea, diametrul acesteia crescând de la câţiva milimetri la câţiva centimetri. Poate afecta, deopotrivă, scalpul bebeluşului. Aspectul poate fi uscat, scorţos, umed sau plin cu puroi. De regulă, medicul va prescrie o cremă antifungică pentru tratarea leziunii.

Negii

Apar de regulă la nivelul mâinilor, în jurul unghiilor sau în zonele unde au existat sau există alte leziuni cutanate. Sunt protuberanţe care au, de regulă, aceeaşi nuanţă cu cea a pielii copilului, însă nu este exclus să fie mai închise sau mai deschise. Pot conţine unul sau mai multe puncte negre. Alte tipuri de negi sunt cei aplatizaţi şi cei plantari. Negii aplatizaţi sunt mai mici şi pot apărea pe faţa copilului. Cei plantari sunt, de obicei, dureroşi. Majoritatea dispar fără niciun tratament în câteva luni, însă pot dispărea şi după 2-3 ani. În cazul în care provoacă jenă sau durere pot fi excizaţi.

Melanoza pustulară tranzitorie a nou-născutului

Este o afecţiune mai frecvent întâlnit la copiii afro-americani. Se prezintă în 3 forme:

• pustule mici pe o bază non-eritematoasă;
• macule eritematoase;
• macule hiperpigmentate ce dispar după câteva săptămâni sau luni.

Psoriazisul

Afecţiune dermatologică de etiologie necunoscută, dar care poate fi transmisă genetic. Se caracterizează prin leziuni cutanate roşii-oranj, acoperite de cruste albe ce apar mai frecvent la nivelul genunchilor, coatelor, scalpului. În plus, poate determina modificări ale unghiilor. Tratamentul constă în administrarea de corticosteroizi local, vitamina D local şi vitamina A topic sau radiaţii ultraviolete.  

Scabia (râia)

Erupţia este extrem de pruriginoasă. Apare asemenea unei zone roşiatice, între degetele bebeluşului, în jurul încheieturilor, la nivelul cotului, abdomenului, organelor genitale. Poate apărea şi pe scalp, faţă, genunchi, palme şi picioare. Este necesară vizita la medic. De asemenea se recomandă o cremă antiparazitară ce trebuie aplicată pe tot corpul. [1], [3], [4], [5], [6]

Erupţiile cutanate însoţite de febră

Varicela (vărsatul de vânt)

Este o boală infecţioasă, contagioasă, produsă de virusul varicelo-zosterian, care necesită consult de specialitate la medicul de familie, medicul specializat în tratarea bolilor infecţioase sau la medicul pediatru.
Primele simptome ale acestei boli, ce afectează întreg organismul, sunt:

• febra;
• senzaţia de greaţă;
• cefaleea (durerile de cap);
• durerile musculare;
• pierderea apetitului.

Erupţia debutează ca puncte roşii ce dezvoltă, în decurs de câteva ore, băşicuţe pline cu lichid. În cele mai mule cazuri, apar iniţial pe faţă, ulterior extinzându-se pe întreg corpul, organizându-se în regiuni bine diferenţiate (pot fi numai câteva puncte sau un număr mult mai mare). Leziunile pot apărea şi la nivelul scalpului, organelor genitale sau gurii. Se vindecă de la sine în decurs de câteva zile, timp în care părinţii trebuie să asigure o bună hidratare a copilului şi, în funcţie de indicaţiile medicului, paracetamol pentru reducerea febrei. Dacă erupţia este pruriginoasă (copilul are senzaţia de mâncărime şi simte nevoia să se scarpine) părinţii pot apela la loţiuni pe bază de calamină.

Herpesul

Este o afecţiune de etiologie virală, agentul infecţios implicat în producerea bolii fiind virusul Herpes simplex de tip I. Debutează cu senzaţie de gură uscată şi inflamaţie gingivală. După câteva zile se poate observa un grup de mici erupţii pe buze sau în apropierea acestora care se vor organiza, devenind leziune dureroasă, însoţită de febră şi de inflamarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului. Herpesul va căpăta crustă în câteva zile şi, treptat, va dispărea. Perioada de manifestare a bolii durează 5-10 zile şi pofta de mâncare sau de lichide vor fi diminuate, astfel încât părinţii trebuie să se asigure de alimentaţia şi hidratarea corespunzătoare a acestuia. Pentru reducerea durerii se poate aplica local gheaţă sau, la indicaţiile medicului, se poate administra o doză de paracetamol pentru copii. În funcţie de starea copilului şi de manifestările acestuia, medicul poate prescrie şi medicaţie antivirală.

Boala mână-gură-picior

Este o boală sistemică, foarte contagioasă, produsă de virusul Coxsackie A 16. Simptomele acestei afecţiuni sistemice includ:

• mici erupţii cutanate asemănătoare leziunilor herpetice;
• uscăciunea gâtului;
• subfebră.

De obicei, leziunile pielii sunt localizate la nivelul palmelor, tălpilor şi a gurii, însă acestea pot ascensiona pe membrul inferior până în regiunea fesieră. Sunt foarte dureroase şi, dacă apar la nivelul cavităţii bucale, îl pot împiedica pe copil să mai mănânce sau să bea fără a întâmpina dificultăţi. În această situaţie hidratarea este extrem de importantă. Boala este determinată de un virus şi dispare de la sine în câteva zile. Recuperarea poate fi facilitată prin administrarea unei cantităţi crescute de lichide, suplinirea alimentaţiei şi administrarea de paracetamol.

Impetigo

Este o afecţiune cutanată produsă în general de către stafilococul auriu. Iniţial, erupţia apare sub forma unor proeminenţe ce conţin lichid în jurul nasului sau a gurii, însă se pot extinde în alte regiuni ale corpului. În funcţie de tipul leziunii, acestea pot fi mici, acumularea de lichid şi evacuarea acestuia producându-se rapid sau, atunci când sunt de dimensiuni crescute, se dezvoltă mai greu. Ulterior, prin eliminarea sau resorbţia lichidului, se vor usca, formându-se o crustă roşiatică sau cu nuanţă galben-maronie. Acestea se vindecă treptat, fără a lăsa cicatrici. De obicei, nu sunt dureroase, însă copilul poate avea febră sau ganglioni inflamaţi la nivelul gâtului. Dacă se suspectează această afecţiune, este necesară vizita la medic, întrucât boala este extrem de contagioasă. Pentru îndepărtarea infecţiei pot fi necesare antibiotice pentru o perioadă de 7-10 zile.

Boala Lyme

Este o boală infecţioasă provocată de muşcătura de căpuşă. Cauza este reprezentată de o bacterie ce poartă numele de Borrelia burgdorferi, infecţia necesitând tratament adecvat. După producerea muşcăturii, părintele trebuie să fie atent la extinderea leziunilor sau la posibilitatea dezvoltării unui cerc în jurul locului unde aceasta s-a produs. Necesită consult de specialitate.

Pojarul (rujeola)

Este o boală infecţioasă, contagioasă, produsă de un paramixovirus din genul Morbillivirus. Primele simptome ale aceste boli includ:

• rinoree (scurgere nazală);
• febră de aproximativ 38 grade Celsius;
• tuse;
• ochi uscaţi şi roşii;
• puncte albicioase la nivelul gurii.

La 3-4 zile după acest sindrom prodromal pot fi observate puncte roşii în spatele urechii, pe faţă sau pe gât. Concomitent cu această erupţie, febra poate creşte. Erupţia extinsă poate dezvolta zone de edemaţiere. Acestea pot fi pruriginoase şi durează aproximativ 5 zile. În timp ce dispare, culoarea poate deveni maronie. În cazul apariţiei erupţiei este necesară vizita la medic. Odihna, hidratarea şi administrarea de paracetamol pentru reducerea febrei pot ajuta la recuperarea copilului.

Intertigo fungic (dermatita scutecului)

Se produce prin migrarea bacteriilor de la nivelul tractului digestiv sau în cazul tratamentului extins cu antibiotice. Apare din cauza expunerii la materii fecale sau la urină, însă poate fi şi o infecţie fungică. Începe asemenea unor erupţii care se măresc şi au tendinţa să conflueze într-o zonă roşie ce poate conţine puroi. Atunci când este determinată de o infecţie cu un fung din categoria Candida spp.  apar puncte roşiatice la periferia zonei eritematoase. Se poate vindeca prin tratament cu antifungice sau corticosteroizi.

Roseola (eritemul subit, febra de 3 zile, a şasea boală a copilăriei)

Este o boală infecţioasă produsă de Herpes virsus uman tip 6 şi va necesita consult şi gestionare medicale. Primele simptome sunt reprezentate de:

• febră bruscă, înaltă (39-42 grade Celsius);
• rinoree;
• tuse;
• diaree uşoară.

Se mai poate instala pierderea apetitului sau iritabilitatea. Febra durează 3 zile, cu dispariţie bruscă în ziua a patra. Apare o erupţie de dimensiuni scăzute, roşiatice. Va începe de la nivelul trunchiului şi se va extinde spre gât şi alte regiuni. Aceasta dispare în câteva ore sau în maximum 2 zile. Trebuie avut în vedere că la copiii imunosupresaţi pot apărea convulsii sau encefalite. Se recomandă consultul medical de specialitate şi consumul adecvat de lichide, odihnă corespunzătoare şi administrare de paracetamol.

Rubeola (pojărel)

Este o infecţie virală sistemică, agentul cauzator fiind virusul rubeolic ce dispare din circulaţie în câteva zile. Primul semn al bolii este reprezentat de o erupţie plană, roz-roşie, ce apare iniţial pe faţa şi pe gâtul copilului şi care va avea tendinţa să se extindă. Alte simptome sunt reprezentate de:

• febra de 38 de grade Celsius care durează mai mult de 24 de ore;
• rinoree;
• ochi inflamaţi;
• ganglioni limfatici inflamaţi laterocervicali, retroauriculari.

Scarlatina (febra Scarlet)

Este o infecţie bacteriană produsă de toxinele streptococilor beta-hemolitici de grup A şi caracterizată în stadiile incipiente prin:
febră;
cefalee (dureri de cap);
gât uscat;
greaţă şi vărsături.
După 24-48 de ore se dezvoltă o erupţie roşiatică şi extinsă. Apare într-un singur loc, urmând să se extindă. Atunci când se aplică presiune pe leziunea cutanată, culoarea devine albă.

Eritemul infecţios (boala obrazului pălmuit)

Boală cauzată de un virus din familia Parvoviridae (PV-B19). Apare o erupţie roşie la nivelul obrazului. De asemenea, poate apărea şi la nivelul corpului sau a membrelor. Se caracterizează prin febră uşoară cu simptome asemănătoare gripei, însă erupţia poate să nu fie asociată cu alte simptome. Leziunile trec de la sine în aproximativ 3 luni. [3], [4], [7], [8], [9], [10]

Îngrijirea la domiciliu

Igiena locală este fundamentală pentru tratarea câtorva dintre erupţiile cutanate apărute la nou-născut, sugar sau copilul mic.

Iritaţia scutecului

Pielea trebuie menţinută uscată, iar scutecele trebuie schimbate cât mai repede. Sunt de evitat şerveţele aspre atunci când se face toaleta copilului. Iritaţia se poate reduce şi prin aplicarea anumitor creme. Pudra de talc trebuie folosită cu prudenţă, întrucât poate fi inhalată de bebeluş, putând cauza leziuni pulmonare.

Erupţiile provocate de umezeală şi de căldură

În primul rând trebuie evitate cât mai mult cu putinţă astfel de medii. Se recomandă evitarea pudrelor şi a cremelor, doarece pot acoperi porii, complicând şi mai mult afecţiunea.

Eczemele

Pentru a se evita scărpinatul se poate recurge la tăierea unghiilor copilului sau punerea unor mănuşi pe timpul nopţii pentru a diminua leziunile provocate de prurit. De asemenea, este important să se evite săpunurile sau produsele care usucă pielea. În egală măsură, pentru a preveni uscarea pielii după baie trebuie aplicate anumite creme şi uleiuri prescrise de medicul dermatolog. Totodată, este utilă şi evitarea băilor lungi, fierbinţi sau a folosirii spumei de baie, acestea putând usca suplimentar pielea copilului. Se recomandă hainele de bumbac, suficient de largi. Dacă leziunile nu se ameliorează după aplicarea acestor metode sau dacă pielea pare infectată, este vitală apelarea la un specialist dermatolog. [2], [5], [9]

Necesitatea consultului medical

Pentru a sintetiza, este necesar consultul medical în următoarele situații:

• erupţia este însoţită de febră sau de alte simptome;
• orice zonă din care se scurge lichid, care ulcerează sau este intens eritematoasă (roşie), acestea putând fi semne de infecţie cutanată;
• erupţiile se întind mai departe de zona scutecului;
• erupţiile par a se înrăutăţi în zonele de plicaturare ale pielii;
• erupţiile, punctele sau decolorările pielii apar la copiii mai mici de 3 luni;
• apariţia veziculelor;
• simptomele nu se ameliorează după trei zile de tratament la domiciliu;
• apare scărpinatul excesiv.

Testele ce se pot face sunt cele pentru evaluarea posibilelor alergii; examenul sângelui sau examinarea microscopică a unei probe de ţesut cutanat. [3], [5], [7], [10]