Febra la bebeluș

Febra reprezintă unul dintre cele mai comune simptome întâlnite în practica medicală și una dintre cele mai frecvente urgențe medicale întâlnite în pediatrie. Febra este, în acest sens, una dintre problemele cu care părinții se confruntă deseori acasă, înainte de a se prezenta în unitatea medicală specializată.

Apariția febrei și efectele sale asupra organismului

Febra sau temperatura crescută a organismului este definită prin reacția generală nespecifică, ca urmare a stimulării numeroșilor stimuli de natură exogenă (pirogeni exogeni) prin intermediul unui mediator de natură endogenă (pirogeni endogeni).

Pirogenii exogeni sunt reprezentați, în mare parte, de microorganismele patogene (virusuri, agenți bacterieni și micotici). Pirogenii endogeni reprezentați de interleukina-1 (IL-1) și factorul de necroză tumorală-α (TNF-α, citokină proinflamatorie) acționează la nivel hipotalamic, determinând ulterior mecanismele de autoreglare. Așadar, când temperatura organismului crește depășind temperatura de referință a centrului hipotalamic, acesta este stimulat și acționează prin creșterea termolizei, cu vasodilatație cutanată (creșterea fluxului sanguin tegumentar) și stimularea sudorației. În același timp, mecanismul fiziologic de termogeneză (procesul organismului de a genera căldură) este inhibat, având drept consecință scăderea tonusului muscular.

De asemenea, trebuie precizat că febra nu reprezintă o afecțiune în sine, ci un mecanism prin care organismul uman reacționează la stimulii prezenți, cu scopul combaterii unei posibile infecții. Acest fapt este realizat prin încetinirea creșterii și multiplicării microorganismelor patogene și stimularea producției de neutrofile și limfocite T (răspunsul imun celular). Majoritatea sindroamelor febrile sunt de scurtă durată și oferă protecție organismului implicat, însă cauzează disconfort, mai ales în rândul copiilor mici. (1)

Febră sau hipertermie?

Un aspect important de reținut și diferențiat de sindromul febril este hipertermia, care nu modifică pragul de reglare al centrilor hipotalamici, temperatura internă aflându-se într-o creștere progresivă. Hipertermia poate fi de natură exogenă și este cauzată de supraîncălzirea mediului ambiant sau de natură endogenă, când la o temperatură corespunzătoare a mediului, temperatura internă a organismului crește (hipertermia malignă). În aceste situații, homeostazia corpului este perturbată, iar fenomenul de termoliză este depășit de cel de termogeneză. Manifestările clinice caracteristice hipertermiei sunt net mai severe față de tabloul specific sindromului febril, fiind posibilă afectarea sistemului nervos central. (1)

Cauzele febrei și manifestările caracteristice

Sindromul febril, în majoritatea cazurilor, este consecința unei infecții de natură virală, bacteriană sau micotică. În această categorie intră infecțiile de tract respirator superior, amigdalita, otita acută medie, meningita, enterocolita, rujeola și infecțiile urinare. În plus, bebelușii sunt susceptibili la dezvoltarea subfebrilității post-vaccinare. (2, 3)

Deoarece în urma unei infecții temperatura corpului se modifică, este posibilă apariția frisoanelor, când valorile cresc, și a transpirației, când valorile încep să scadă, corpul eliberând căldura. În plus, pe măsură ce febra este în creștere, bebelușul poate acuza dificultăți ale respirației și accelerarea bătăilor inimii. În acestă ultimă situație, dacă simptomele persistă după scăderea temperaturii la valorea normală de referință, adresarea către  medicul pediatru devine o urgență.

Convulsiile febrile reprezintă o altă consecință a temperaturii crescute a corpului bebelușului. Durata medie este de aproximativ 20 de secunde și rareori poate ajunge până la două minute. Deși acestea sunt dificil de privit, nu au repercusiuni grave asupra bebelușului dumneavoastră. Însă, dacă convulsiile durează mai mult de 3 minute apelarea numărului unic de urgență devine necesară.

În plus, dacă bebelușul acuză convulsii pentru prima dată sau dacă acestea sunt repetate se recomandă evaluarea sa de către un medic specialist. Precauțiile impuse vizând apariția convulsiilor febrile sunt îndepărtarea din gurița bebelușului a oricărui obiect sau mâncare și a hainelor care nu îi permit mișcările libere ale corpului. (4)

De asemenea, sindromul febril este însoțit de semne sau simptome specifice care oferă indicii asupra diagnosticului cert. Un aspect important este acordarea unei atenții deosebite modificărilor stării de sănătate a bebelușului dumneavoastră, precum și apariția unor schimbări comportamentale (fatigabilitate, iritabilitate). În acest sens, specialiștii recomandă măsurarea temperaturii bebelușului și acordarea tratamentului adecvat în situația în care starea generală de sănătate a copilului este afectată sau în cazurile în care valorile măsurate sunt foarte mari.

Pentru evaluarea gradului de severitate al sindromului febril este necesară observarea modificărilor comportamentale ale copilului.
Astfel, febra nu este considerată o problemă majoră dacă micuțul:

• este responsiv și zâmbește;
• este interesat să se joace;
• are un aspect normal colorat al pielii;
• are poftă de mâncare și bea lichide suficiente, iar starea lui se îmbunătățește vizibil odată cu scăderea temperaturii la valorile normale, fără intervenție medicamentoasă. (3)

Așadar, consultul medical de specialitate și acordarea tratamentului adecvat devine imperios necesar în următoarele situații:

• bebelușul cu vârsta mai mică de 3 luni prezintă temperatura corporală de 38⁰C sau mai mare;
• bebelușul cu vârstă de cel puțin 3 luni, până la 6 luni manifestă sindrom febril, cu valoarea de 39⁰C sau mai mare;
• bebelușul cu vârsta mai mare de 6 luni are temperatura corporală mai mare de 40⁰C. (5)

Cum măsurăm temperatura bebelușului?

Una dintre cele mai simple metode de decelare a febrei la bebeluș este realizată prin simțul tactil, atingând ușor cu mâna fruntea bebelușului. În cazul în care simțiți o temperatură mai crescută decât în mod obișnuit, este necesar să o măsurați cu ajutorul unui termometru, pentru a vă indica valoarea exactă și a vă îndruma către pașii care trebuie urmați.

Valorile de referință ale sindromului febril sunt următoarele:

• 37, 5⁰C – măsurată oral;
• 38⁰C – măsurată rectal;
• 37, 2⁰C – măsurată la nivel axilar. (3)

Pentru a obține o valoare de acuratețe a temperaturii copilului, trebuie aleasă metoda adecvată de măsurare cu ajutorul termometrului, în funcție de categoria de vârstă a copilului. Astfel, la bebelușii cu vârsta mai mică de 6 luni se indică utilizarea termometrului digital la nivel rectal, iar copiilor cu vârsta de 6 luni până la 4 ani se recomandă utilizarea termometrului digital la nivel rectal, a termometrului electronic de ureche sau folosirea termometrului digital pentru evaluarea temperaturii axilare. Această ultimă metodă însă nu este întotdeauna precisă.

Ce facem în cazul apariției febrei la bebeluș?

Acordarea medicației propice reprezintă cea mai importantă etapă de îngrijire a copilului, însă obiectivul principal este asigurarea confortului necesar bebelușului dumneavoastră și evitarea apariției unor posibile repercusiuni. Așadar, administrarea medicației antipiretice trebuie realizată cu prudență și numai la indicațiile medicului specialist.

Medicația antipiretică frecvent uzitată este reprezentată de Acetaminofen (Paracetamol) și Ibuprofen. Dozele și intervalul de administrare sunt stabilite de către medicul specialist, în funcție de vârsta și greutatea bebelușului.
De asemenea, efectul benefic al medicației antipiretice s-a constatat că se instalează într-un interval de aproximativ 30 până la 60 de minute. (1)

Sfaturi pentru părinți

Febra la nou-născut sau sugar poate fi un motiv serios de îngrijorare pentru părinți. Astfel, este indicat să vă păstrați calmul și să acționați conform recomandărilor medicului pediatru.
Îndrumările suplimentare care vizează îngrijirea copilului acasă sunt următoarele:

• asigurarea unei temperaturi optime a mediului ambiant;
• îmbrăcămintea bebelușului trebuie să fie alcătuită din haine lejere, din material subțire, cu scopul de a fi eliminată căldura în exces;
• menținerea hidratării bebelușului prin administrarea unor cantități suficiente de lichide.

Evitați aplicarea compreselor cu alcool, care au drept scop reducerea febrei! Studiile realizate în acest sens au concluzionat faptul că absorbția cantității de alcool aplicate pe pielea bebelușului este posibilă. (3)

În consecință, recomandările au drept scop urmărirea stării generale de sănătate a copilului și combaterea febrei prin metode terapeutice în situațiile care au indicație în acest sens. Astfel, prioritar este confortul și starea de bine a copilului dumneavoastră și nu scăderea bruscă a temperaturii.