Galactozemia

Galactozemia este o afecțiune ereditară caracterizată prin incapacitatea organismului de a procesa galactoza (componentă a lactozei) și de a o converti în glucoză. Acest fenomen este cauzat de absența enzimei implicate în procesul de metabolizare a galactozei. Enzima este cunoscută sub denumirea de galactozo-1-fosfat uridil transferază (GALT), aceasta fiind indispensabilă organismului deoarece acumularea galactozei în organism poate determina apariția unor manifestări amenințătoare de viață.

În funcție de tipul afecțiunii, diagnosticul poate fi realizat în perioada neonatală sau tardiv, odată cu apariția semnelor și simptomelor specifice. Așadar, decelarea tabloului clinic caracteristic galactozemiei în rândul nou-născuților impune eliminarea produselor alimentare care conțin lactoză încă din primele zile sau săptămâni de la naștere. Cu toate acestea, galactozemia poate fi prezentă, nefiind decelate manifestările clinice specifice în perioada neonatală. Afecțiunea este cunoscută sub denumirea de galactozemia Duarte. (5)

Cauze și factori de risc

Galactozemia este o afecțiune ereditară, iar transmiterea bolii este autozomal-recesivă. Astfel, copilul poate suferi de această boală în situația în care ambii părinți sunt purtători, iar acesta moștenește ambele gene anormale. Purtătoare este considerată persoana care prezintă o singură genă anormală, iar boala nu este manifestată. Așadar, copilul suferă de această afecțiune dacă moștenește ambele gene anormale de la părinții purtători. În această situație, șansele ca un copil să prezinte boala sunt de 25% și de 50% ca acesta să fie sănătos și purtător. În plus, șansele ca un copil să fie sănătos și să nu fie purtător al genei responsabile de apariția simptomelor și semnelor clinice sunt de 25%.

Galactozemia, afecțiune metabolică, prezintă manifestări caracteristice cauzate de mutațiile enzimei GALT (galactozo-1-fosfat uridil transferaza). Această enzimă acționează în mod obișnuit la nivelul ficatului, iar absența ei are drept consecință acumularea unor produși toxici în organism, cu apariția unor repercusiuni grave asupra organelor interesate. 

Derivații toxici ai galactozei sunt reprezentați de galactozo-1-fosfat (GAL-1P), galactonat și galactitol. Acesta din urmă este responsabil de apariția cataractei în galactozemia de tip clasic. Semnele clinice tipice galactozemiei clasice care interesează organe multiple sunt considerate a fi cauza acumulării de galactozo-1-fosfat (GAL-1P) la nivelul acestora. (1, 2, 4, 5)

Mecanisme fiziopatologice de apariție a elementelor clinice

În mod fiziologic, în cazul ingestiei de produse alimentare pe bază de lactoză (produse lactate) enzimele responsabile de acest proces scindează lactoza în galactoză și glucoză, componente care la rândul lor vor fi metabolizate de către organism.
Metabolizarea galactozei este realizată pe calea Leloir, care cuprinde în cadrul mecanismului de scindare trei enzime: galactokinaza, galactozo-1-fosfat uridil transferaza, UDP-galactoza 4’epimeraza. Produșii rezultați în urma acțiunii acestor enzime sunt UDP-galactoza, UDP-glucoza, UDP-N-acetil galactozamina, UDP-N-acetilglucozamina. Aceste compuși sunt indispensabili organismului în biosinteza glicoproteinelor și glicolipidelor.

Galactozo-1-fosfat (GAL-1), galactitolul și galactonatul sunt componente rezultate din scindarea galactozei. Imposibilitatea metabolizării lor de către organismul afectat asemeni galactozei vor conduce la acumularea lor la nivelul țesuturilor cu apariția tabloului clinic specific. (3, 4)

Galactozemia prezintă trei forme cauzate de mutații ale genelor GALE, GALK1 și GALT.

Gena implicată în cadrul galactozemiei de tip clasic sau glactozemia tip I este reprezentată de GALT, iar mutația acestei gene este asociată și galactozemiei Duarte. Acest tip de afecțiune este caracterizat de prezența activității enzimei responsabile de scindarea galactozei în procent de aproximativ 75, față de galactozemia clasică în care activitatea enzimatică este redusă la 0. În mod obișnuit, simptomatologia copilului care suferă de galactozemia Duarte apare tardiv, iar simptomele specifice nu sunt severe.

Alte două forme cauzate de mutații ale genei GALK1, galactozemia de tip II și ale genei GALE, galactozemia de tip III. (2)

Semne și simptome

Galactozemia de tip clasic este cea mai comună formă al cărei tablou clinic este decelat după introducerea în alimentație a laptelui. La naștere, nou-născutul nu prezintă semne clinice sau simptome distincte, însă în următoarele zile sau săptămâni tabloul clinic specific se conturează.

Manifestările caracteristice galactozemiei sunt reprezentate de lipsa poftei de mâncare (anorexie) urmată de pierdere în greutate, vărsături severe, scaune diareice, icter (colorație galbenă a pielii, mucoaselor și conjunctivei ochiului), letargie, iritabilitate, hepatomegalie sau posibil, distensie abdominală cauzată de ascită (hidropizie abdominală). (5)

Diagnosticul și stabilirea conduitei terapeutice trebuie realizate în cadrul apariției primelor simptome pentru a evita agravarea stării de sănătate a copilului sau instalarea unor afecțiuni grave, precum cataractă, retard mental, afectare hepatică sau chiar moarte. În plus, ingestia continuă a alimentelor care conțin galactoză fără a suspecta prezența bolii pot cauza septicemie. Microorganismul bacterian adesea implicat este reprezentat de Escherichia Coli. Antibioterapia reprezintă în acest caz tratamentul de primă intenție. (1)

Diagnostic 

Diagnosticul galactozemiei este suspicionat în situația în care tabloulul clinic specific este prezent, iar pentru stabilirea diagnosticului de certitudine sunt necesare evaluările paraclinice.
Stabilirea diagnosticului de certitudine se poate realiza cu ajutorul următoarelor:

• evaluarea activității enzimatice GALT a cărei valoare este redusă în cazul prezenței bolii;
• prezența aminoacizilor și proteinelor în urină; (5)
• concentrația de galactozo-1-fosfat din sânge, precum și concentrația totală de galactoză din sânge;
• prezența galactozei în urină cu o valoare mai mare de 116 mmol/L;
• nivel crescut de galactitol în urină. (4, 5)

Odată stabilit diagnosticul galactozemiei sunt recomandate evaluări paraclinice suplimentare cu scopul de a stabili stadiul de progresie al bolii și eventual prezența unor posibile complicații:

• determinarea parametrilor de creștere (înălțime, greutate, circumferința capului);
• examinarea statusului neurologic;
• evaluarea funcției ficatului;
• consultul oftalmologic;
• consultul realizat de către un medic genetician. (4)

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al galactozemiei se realizează în primul rând prin stabilirea cu exactitate a formei de boală prezentă. În acest sens, galactozemia se manifestă sub trei forme diverse: galactozemia de tip clasic, galactozemia manifestată clinic (tipul clinic) și galactozemia Duarte cauzate în urma deficitului enzimatic GALT sau galactozemia cauzată de deficitul GALK (galactokinază).

Galactozemia cu deficit de galactokinază este suspicionată în rândul pacienților care prezintă cataractă, însă fără prezența altor semne sau simptome specifice afecțiunii.

De asemenea, în cazul în care galactozemia este suspicionată în cadrul unui nou-născut, este imperios necesară realizarea diagnosticului diferențial cu alte patologii care pot determina creșterea galactozei sau metaboliților acesteia în sânge sau urină. Afecțiunile care trebuie luate în considerare sunt șuntul porto-sistemic venos, sindromul Fanconi-Bickel (acumularea glicogenului la nivel renal și hepatic, alterarea transportului și reabsorbției glucozei și galactozei la nivel renal, nefropatie proximală tubulară), malformații hepatice arteriovenoase, deficitul de galactokinază, intoleranța la lactoză, hepatita neonatală. (4)

Tratament

În situația în care copilul a fost alimentat cu produse care conțin galactoză, iar diagnosticul și terapia nu a fost realizată imediat, este imperios necesară începerea antibioterapiei. Acest aspect se recomandă deoarece instalarea septicemiei poate fi o posibilă cauză a ingestiei produselor alimentare pe bază de lactoză în rândul pacienților afectați.

Așadar, este important de reținut faptul că septicemia reprezintă o situație de urgență, iar tratamentul este necesar a fi început în momentul imediat următor diagnosticului. (1)

Îngrijirea copilului acasă

Alegerea alimentației corespunzătoare copilului care suferă de galactozemie este cel mai important pas al îngrijirii acestuia, vizând în același timp prevenția unor posibile complicații ce pot fi cauzate de ingestia de lactoză sau produse alimentare care conțin galactoză.
Deoarece organismul copilului care suferă de galactozemie nu este capabil să proceseze galactoza, eliminarea produselor alimentare bazate pe lactoză din dieta acestuia reprezintă conduita terapeutică cea mai eficientă. (1)

Modalități de prevenție

Prevenția apariției bolii nu poate fi realizată însă, testarea genetică, precum și consultul unui medic genetician sunt indicate în cazul în care această afecțiune este prezentă în familie.
Nou-născuților asimptomatici cunoscuți cu galactozemie le este recomandată restricția produselor alimentare care conțin lactoză sau produsul acesteia, galactoza. (4)

Cazul tipic de evoluție a bolii

Copiii care suferă de galactozemie și au fost diagnosticați în timp util prezintă un prognostic excelent, fără apariția complicațiilor sau prezența unor repercusiuni asupra organismului din antecedente.
Complicațiile posibile care apar tardiv în rândul copiilor sau adolescenților sunt:

• de natură ginecologică: insuficiență ovariană primară;
• de natură neurologică: dismetrie (imposibilitatea de a ghida și măsura mișcările), ataxie (incapacitatea de a coordona mișcările voluntare), tremor;
• tulburări de limbaj (întârziere în vorbire) . (1, 2)

Important de reținut

Un aspect foarte important de reținut este faptul că galactozemia este o afecțiune care implică ineficiența metabolizării galactozei de către organism cauzată de absența enzimei necesare acestui proces, iar intoleranța la lactoză este o afecțiune metabolică diferită, caracterizată de incapacitatea organismului uman de a scinda lactoza, a cărei cauză este deficitul enzimei intestinale lactaza. Cu alte cuvinte, galactozemia și intoleranța la lactoză sunt două entități patologice distincte care prezintă substrat etiologic, tablou clinic și prognostic diferit.

Intoleranța la lactoză de natură congenitală este decelată în primele zile de la naștere după alimentarea sugarului cu lapte matern sau lapte formulă care conține lactoză, manifestările predominate fiind caracterizate de episoade severe de diaree, vărsături, deshidratare, urmate de incapacitatea organismului de a primi nutrienții necesari. Tabloul clinic al nou-născutului este mai sever decât al copilului cu vârstă mai mare care suferă de această afecțiune. Simptomele care apar în rândul copiilor care suferă de această afecțiune și care au ingerat produse pe bază de lactoză sunt reprezentate de crampe abdominale, greață, distensie abdominală cauzată de flatulență (acumulare de gaze la nivelul intestinului), „borborisme intestinale”.

Acest tablou clinic se conturează tardiv, în primele săptămâni postpartum simptomele nefiind prezente. (5)