Gingivita la copii

Gingivita reprezintă inflamația gingiilor și poate apărea atât la vârsta adultă, dar și în perioada copilăriei. Așadar, este o afecțiune care nu ține cont de vârstă, necesitând multă atenție pentru a o preveni sau a o depista precoce.

Gingivita este destul de frecventă în cazul copiilor și adolescenților și nu ar trebui neglijată întrucât aceasta este forma de debut a bolii parodontale (afecțiune care afectează atât osul, cât și gingiile ce sunțin dinții). Așadar, depistarea precoce a acestei afecțiuni este foarte importantă deoarece poate influența eficacitatea tratamentului și, respectiv, vindecarea.

Prezența gingivitei în cazul unui copil sau al unui adolescent poate însemna totuși și prezența unei alte afecțiuni generale. În acest caz, gingivita este doar un simptom al afecțiunii generale. De aceea, este indicată prezentarea la medicul dentist sau la medicul de famillie atunci când simptomele unei gingivite se instalează. (1)

Simptome

Deseori gingivita nu creează simptome evidente, chiar și atunci când afecțiunea este în stadii avansate. Deși subtile, sunt câteva simptome care ar putea totuși să alarmeze micuțul pacient sau pe părinții acestuia.

Printre simptomele cele mai frecvente ale gingivitei sunt de menționat:

• sângerarea gingiilor în timpul periajului sau chiar după efectuarea periajului dentar;
• gingii cu aspect roșu, mărite în volum, chiar ușor dureroase la atingere;
• respirație urât mirositoare care persistă și chiar un gust neplăcut în gură resimțit de pacient. (2)

Aceste simptome sunt, în general, semne pe care le observă acasă părinții sau chiar copiii. În cazul în care aceștia se prezintă la medicul dentist, acesta din urmă va examina pacientul și va putea observa alte semne ale gingivitei sau ale bolii parodontale cum ar fi:

• la palparea cu sonda a zonelor de inflamație gingivală se decelează o adâncime mai mare decât cea normală;
• mobilitatea dinților și sensibilitatea lor la palpare;
• retracții gingivale – în acele zone rădăcina dintelui/dinților este „descoperită” și expusă mediului cavității bucale;
• prin efectuarea unor radiografii dentare medicul va putea aprecia dacă și osul alveolar (cel care susține rădăcinile dinților) este afectat. (2)

Diagnostic

Pe baza examinării clinice, dar și a examinărilor complementare (radiografiile dentare, recoltarea de probe biologice de la nivelul gingiilor) medicul va putea stabili un diagnostic final. Atunci când sunt afectate doar gingiile, diagnosticul este de gingivită localizată (la nivelul unuia sau mai multor dinți) sau gingivită generalizată (la nivelul tuturor dinților din cavitatea bucală). (3)
  
În cazul în care inflamația s-a extins deja la structurile din profunzime, adică la nivelul ligamentelor care susțin dinții sau la nivelul osului alveolar, atunci diagnosticul este de boală parodontală sau parodontită.
  
La copii sau la adolescenți cele mai frecvente forme de inflamație gingivală sunt:

• gingivita cronică – este destul de freventă în rândul tinerilor; gingiile sunt de obicei de culoare roșie, sângerează cu ușurință și sunt mărite în volum; toate aceste simptome sunt prezente pe o perioadă mai lungă de timp (câteva săptămâni sau chiar luni) ceea ce demonstrează caracterul cronic al inflamației;
• parodontita agresivă – afectează persoanele tinere în absența unei alte afecțiuni generale; atunci când este localizată, dinții cel mai frecvent afectați sunt incisivii (dinții frontali) și primii molari (măselele). Se caracterizează printr-o pierdere importantă de os alveolar, iar deseori pacienții afectați nu prezintă la acel nivel depozite de tartru sau de placă bacteriană. Parodontitele agresive generalizate pot debuta în perioada pubertății și afectează gingiile și osul alveolar din jurul tuturor dinților din cavitatea bucală. (3)

Tratament

În cazul gingivitelor, tratamentul constă de obicei în eliminarea depozitelor de tartru și placă bacteriană de către medicul dentist. În general, după aliminarea cauzei, gingivita se remite, iar aspectul gingiilor revine la normal. După această etapă este foarte importantă menținerea sănătății gingiilor prin respectarea metodelor de igienă orală și prin controale regulate la medicul dentist.
  
Dacă gingivita a evoluat deja în parodontită, atunci tratamentele sunt mai complexe, fiind necesare, pe lângă detartrajul și igienizarea profesională, anumite manopere chirurgicale la nivel parodontal. (4)

Prevenirea gingivitei și a bolii parodontale la copii

Este cunoscut faptul că trecerea de la copilărie la perioada pubertară presupune modificări hormale pentru tineri, fapt ce predispune la o circulație mai abundentă a sângelui în țesuturi, chiar și în cavitatea bucală. Acest lucru se traduce printr-o reactivitate mai puternică a organismului față de atacul bacterian din cavitatea bucală, prin urmare o inflamație mai accentuată la nivel gingival. De aceea, prin respectarea unei igiene personale corecte la nivelul cavității bucale, gingivita poate fi prevenită în rândul copiilor și a adolescenților.

Printr-o igienă personală corectă se înțelege periajul dentar corect efectuat de două ori pe zi, utilizarea aței dentare sau a altor mijloace suplimentare de igienă a suprafețelor interdentare și, eventual, utilizarea periodică a apelor de gură fără alcool. 

De asemenea, controalele regulate la medicul dentist sunt foarte importante în prevenirea gingivitelor. Acesta poate dececela în stadii incipiente eventualele forme de gingivită, dar le și poate preveni prin efectuarea manoperelor de igienizare profesională (detartraj și periaj profesional). (3)

Recomandări pentru părinți

Cea mai bună metodă de prevenire a gingivitelor este stabilirea și respectarea unei igiene orale corespunzătoare prin:

• stabilirea unor obiceiuri de igienă a cavității bucale încă de la vârste fragede; după 12 luni dinții bebelușilor pot fi spălați cu ajutorul periuțelor și a pastelor de dinți speciale; atunci când dinții nu mai au spații între ei, se poate începe utilizarea aței dentare;
• părinții pot juca un rol de model pentru copiii lor, de aceea este important ca și aceștia să respecte o igienă orală riguroasă și să le arate și copiilor acest lucru;
• vizitele regulate la medicul dentist ale întregii familii; acest lucru va crește și încrederea copiilor față de medic, având implicații pe termen lung;
• este bine ca părinții să verifice dinții și cavitatea bucală a copiilor ori de câte ori au ocazia, pentru că pot fi primii care descoperă anumite nereguli la acel nivel; în astfel de cazuri (de exemplu sesizarea unui aspect roșiatic al gingiilor, sângerare etc.) aceștia se pot prezenta la medicul dentist cât mai repede posibil. (3)

Prevenirea și diagnosticul precoce al gingivitelor și parodontitelor sunt aspecte foarte importante în menținerea sănătății cavității bucale la copii și tineri.

De asemenea, anumite forme agresive de parodontită pot fi semnul unor afecțiuni generale mai grave (cum este diabetul sau anumite forme de leucemie). De aceea, prezentarea la medicul de familie, mai ales când parodontita nu cedează la tratamentele clasice, este foarte importantă în acest caz. (4)