Obezitatea juvenilă

Obezitatea juvenilă a devenit o problemă majoră de sănătate ȋn ţările industrializate ale lumii. Numărul copiilor ce prezintă obezitate a crescut alarmant ȋn ultimele două decenii, ȋn SUA ajungȃndu-se la 1 din 5 copii.

Ȋn ultimii douăzeci de ani, cazurile de obezitate juvenilă s-au triplat, OMS considerȃnd-o o problemă epidemică.

Odată cu obezitatea la copii creşte şi riscul apariţiei patologiei cardiovasculare, a diabetului, la care se adaugă excluderea lor din societate, ceea ce poate determina scăderea ȋncrederii şi respectului de sine.

Etiologie şi factori de risc

Obezitatea juvenilă este o problemă medicală serioasă ce afectează copiii şi adolescenţii şi reprezintă creşterea greutăţii normale peste valorile normale vȃrstei şi ȋnălţimii.

Cȃt din greutatea actuală a copilului reprezintă o problemă se calculează prin intermediul indicelui de masă corporală, ce se calculează utilizȃnd ȋnălţimea şi greutatea (greutatea / talia^2). Dacă indicele de masă corporală este mai mare cu 95% faţă de copiii de aceeaşi vȃrstă, sex şi ȋnălţime, copilul respectiv este considerat obez.

Cauzele de obezitate juvenila

Sunt reprezentate de:

• O dietă defectuoasă ce presupune cantităţi mari de mȃncare procesată, prȃnzuri hipercalorice şi de tip fast-food;
• Modificarea tipului meselor: mesele ȋn familie au fost ȋnlocuite cu mȃncatul ȋncontinuu pe parcursul ȋntregii zile, eventual în faţa televizorului sau calculatorului;
• Prăjiturile, chipsurile şi alte produse bogate ȋn calorii sunt uşor de prelevat de copii;
• Lipsa exerciţiului fizic ce a fost ȋnlocuit cu jocurile video, navigarea pe internet, televizorul; copii ce ȋşi petrec mult timp ȋn faţa televizorului au cel mai mare risc de a deveni obezi deoarece consumă multe gustări pe parcurusl orelor petrecute în acest fel;
• Factorii genetici - la 25-40% din copiii cu obezitate există antecedente heredocolaterale de obezitate.

Cel mai mare factor de risc pentru obezitatea la copii este obezitatea la ambii părinţi, acest lucru reflectȃnd importanţa factorilor de mediu şi a celor genetici.

Riscurile pentru obezitatea la copii

Obezitatea juvenila aduce cu ea atȃt probleme fizice, cȃt şi probleme psihice.

Problemele fizice nu apar imediat, acestea se vor observa ȋn timp. Cel mai important efect negativ al obezităţii este reprezentat de creşterea riscului de a dezvolta o patologie cardiovasculară. De asemenea, pe lȃngă riscul cardiovascular se adaugă riscul de a dezvolta: diabet tip 2, apnee de somn, astm, cancer, patologii ortopedice, afectare hepatică.

Mai severă este afectarea psihică ce apare consecutiv efectelor sociale ale obezităţii:

• Scăderea respectului de sine - copiii obezi de obicei sunt tachinaţi şi chinuiţi la scoală de colegii lor, apărând astfel scăderea respectului de sine şi depresia;
• Modificări de comportament şi de ȋnvăţare - copiii cu obezitate sunt mai anxioşi şi se adaptează mai greu din punct de vedere social decȃt copiii normoponderali;
• Depresia - izolarea socială şi sentimentele scăzute de auto-stimă determină apariţia unor sentimente covȃrşitoare de lipsă de speranţă că viaţa lor va deveni mai bună; un copil ce suferă de depresie poate să-şi piardă interesul ȋn activităţile normale, să doarmă mai mult decȃt de obicei, să plȃngă mai mult; alţi copii cu depresie par aplatizaţi emoţional.

Simptomatologie

Nu toţi copiii ce au cȃteva kilograme ȋn plus sunt supraponderali sau prezinta obezitate juvenila.
Copiii prezintă cantităţi diferite de ţesut adipos ȋn funcţie de stadiul de dezvoltare. De obicei un părinte ştie numai uitȃndu-se la copilul său dacă greutatea lui este un motiv de ȋngrijorare.
Dacă copilul creşte ȋn greutate prea mult, părinţii ar trebui să meargă la un doctor. Acesta va considera dacă greutatea copilului este normală, dacă există antecedente de obezitate ȋn familie şi ce trebuie făcut în continuare.

Complicaţii

Complicaţiile obezităţii juvenile pot fi ȋmpărţite ȋn fizice şi psihologice.

Complicaţii fizice

• Diabetul de tip 2 este o boală cronică ce afectează metabolismul glucidic cu severe complicaţii renale, oculare, cardiovasculare, neurologice;
• Sindromul metabolic este o condiţie ce asociază mai mulţi factori de risc precum hipertensiune arterială, hiperglicemia, hipercolesterolemia şi depozitarea ţesutului adipos la nivel abdominal (visceral);
• Hipercolesterolemia şi hipertensiunea pot apărea consecutiv obezităţii, determinȃnd formarea plăcilor de ateroscleroză la nivelul arterelor; aceste plăci determină rigiditatea şi ȋngustarea arterelor şi pot duce la apariţia infarctului de miocard sau a accidentului vascular cerebral;
• Astmul;
• Apneea de somn;
• Instalarea pubertăţii precoce - obezitatea determină distrugerea balanţei hormonale cu instalarea pubertăţii mai repede decȃt ȋn mod fiziologic.

Complicaţii psihologice

Principalele complicatii de natura psihologica pe care obezitatea juvenila le aduce sunt:

• Scăderea ȋncrederii ȋn sine;
• Tulburări de comportament şi ȋnvăţare;
• Depresie;

Diagnostic

Diagnostic clinic

Pentru stabilirea diagnosticului, doctorul va consulta copilul, îi va măsura înălţimea, greutatea, pliul cutanat abdominal, va calcula indicele de masă corporală şi va determina dacă acesta este corespunzător vȃrstei, sexului şi ȋnălţimii.
Utilizȃnd diagramele de creştere, doctorul va identifica percentilul copilului ce reprezintă compararea lui cu un copil de aceeaşi vȃrstă, sex şi ȋnălţime.
Deoarece indicele de masă corporală nu are ȋn vedere situaţiile ȋn care masa musculară sau scheletul sunt bine, doctorul va avea ȋn vedere şi creşterea şi dezvoltarea.

Pe lȃngă indicele de masă corporală şi stabilirea percentilului se vor identifica:

• Antecedente heredocolaterale de obezitate sau diabet ȋn familie;
• Obiceiurile alimentare ale copilului;
• Nivelul de activitate efectuat de acesta;
• Alte afecţiuni coexistente.

Examenele paraclinice

Prezenţa obezităţii va necesita efectuarea altor investigaţii precum:

• Colesterolul;
• Glicemia;
• Echilibrul hormonal.

Tratament

Tratamentul pentru obezitatea la copii diferă ȋn funcţie de gradul de obezitate, de vȃrsta copilului şi de alte boli asociate.
Acesta are la bază modificarea dietei şi a gradului de activitate fizică.
Ȋn situaţii mai grave se pot asocia ȋnsă şi tratamentul medicamentos şi cel chirurgical.

Pentru copiii mai mici de 7 ani, scopul este menţinerea greutăţii, astfel ȋncȃt acesta să ȋşi continue creşterea ȋn ȋnălţime, fără creştere ȋn greutate. Astfel, indicele de masă corporală va scădea, ajungȃnd la valori normale.

Pentru copii de 7 ani şi mai mari este recomandată pierderea ȋn greutate dacă aceştia nu au şi alte patologii asociate. Scăderea ȋn greutate trebuie să se facă treptat, aproximativ 500 grame pe săptămȃnă pȃnă la 500 de grame pe lună, ȋn funcţie de copil.

Dieta

Dieta copilului va trebui modificată ȋn una sănătoasă la care se va adăuga exerciţiul fizic.
Dieta sănătoasă va fi realizată de părinţi deoarece ei sunt cei ce cumpără şi gătesc mâncarea:

• Va fi crescut consumul de fructe şi legume;
• Evitarea prăjiturilor, a biscuiţilor şi a produselor de carne procesată deoarece acestea sunt bogate în zaharuri concentrate şi grăsimi;
• Limitarea consumului de băuturi dulci, inclusiv cele ce conţin sucuri de fructe deoarece au o valoare nutritivă scăzută şi un număr mare de calorii;
• Luarea mesei în familie - în acest fel fiind evitat consumul de alimente în faţa televizorului;
• Limitarea consumului de alimente tip fast-food.

Activitatea fizică

Activitatea fizică este foarte importantă deoarece nu numai detemină arderea caloriilor, dar de asemenea întăreşte oasele şi musculatura şi ajută la un somn liniştit.
Activitatea fizică ar trebui să se desfăşoare în locul altor activităţi sedentare precum:

• Privitul la televizor sau la computer ce trebuie limitat la 2 ore pe zi;
• Vorbitul la telefon sau jocurile video, ce trebuie şi ele limitate;
• Evitarea consumului de alimente în timp ce copilul se află în faţa televizorului sau calculatorului;
• Activitatea fizică nu trebuie să fie una strictă - important este să facă mişcare, lucu ce poate fi realizat prin jocuri specifice vârstei precum săritul coardei, etc.
• Deseori copiii urmează exemplul părinţilor, aşa că părinţii trebuie să fie un exemplu pozitiv şi să facă la rândul lor activitate fizică.

Tratamentul medicamentos

Dacă copilul are şi hipercolesterolemie există posibilitatea ca pe lângă schimbarea dietei şi introducerea activităţii fizice să fie necesară şi administrarea unei statine ce va scădea nivelul colesterolului.

Tratamentul chirurgical

Poate fi indicat în cazurile severe de obezitate juvenilă ce ameninţă viaţa copilului sau în cazurile în care nu a putut să piardă în greutate prin dietă şi activitate fizică. Oricum, ca orice intervenţie chirurgicală există riscuri şi complicaţii pe termen lung.
De reţinut este că intervenţia chirurgicală nu este rezolvarea simplă a problemei obezităţii pentru că nu conferă garanţia că va pierde tot excesul de greutate sau că rezultatele vor fi pe termen lung. De asemenea, nu înlocuieşte necesitatea de a realiza activitate fizică şi de a mânca sănătos.

Părinţii au cel mai important rol în ajutarea copilului cu obezitate să se simtă iubit şi în control asupra greutăţii sale. Acesta trebuie să îl ajute să îi crească respectul de sine, să abordeze discuţii despre sănătate şi mişcarea în viaţa de zi cu zi.
Subiectul trebuie abordat cu delicateţe, fără urme de reproş, altfel copilul se va simţi insultat.

Prevenţie

În prevenţia obezităţii infantile, un rol crucial îl au părinţii, care trebuie să urmărească sănătatea şi greutatea copilului.

Măsurile pe care le pot lua pentru a asigura o creştere şi dezvoltare armonioasă sunt reprezentate de:

• Realizarea unui consult de sănătate anual - la acest consult copilul va fi măsurat, cântărit şi i se va calcula indicele de masă corporală; orice semn de uşoară deviere de la percentilul de creştere va putea fi uşor corectată în stadiile incipiente decât în cele severe ce impun o dietă mai drastică şi activitate fizică mai intensă cu rezultate ce apar la perioade mai lungi de timp;
• Părinţii trebuie să fie un bun exemplu pentru copii, atât în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă cât şi în ceea ce priveşte activitatea fizică; atunci când părinţii fac mişcare ar trebui să îşi invite copii cu ei;
• Evitarea alimentelor ce conţin zaharuri concentrate sau grăsimi;
• Stilul de viaţă sănătos trebuie susţinut într-un mod pozitiv, distractiv: cât e de distractiv să te joci cu fuctele proaspete şi să le schimbi de la o zi la alta sau cât de puternic devii dacă faci mişcare;
• Controlul asupra propriei greutăţi pentru a da un exemplu pozitiv copiilor.