Obezitatea la copil

Obezitatea reprezintă o afecțiune nutrițional-metabolică a cărei prevalență prezintă o creștere semnificativă în rândul copiilor și adolescenților, aspect observat și susținut în urma studiilor clinice realizate în ultimii ani, în cadrul Journal of the American Medical Association.

Obezitatea definește starea patologică în care este înregistrată o creștere exagerată a greutății corporale, prin acumularea de grăsime în întregul organism. Un alt termen folosit, însă semnificativ deosebit prin faptul că nu relevă actual, afecțiunea în sine și consecințele acesteia, este cel de supraponderabilitate care decelează creșterea greutății corporale peste valoarea ideală, în funcție de înălțime, vârstă și sex, cumulată prin creșterea în egală măsură a grăsimii, a masei musculare și a masei scheletale.

Ajungând la un consens, atât obezitatea cât și supraponderabilitatea reprezintă rezultatul unei balanțe neechilibrate a aportului caloric zilnic, dar și implicarea directă a factorilor de mediu și comportamentali, inclusiv componenta genetică și metabolică a fiecărui subiect afectat.

Astfel, obezitatea vizează o problemă de sănătate la nivel mondial, cu mențiunea că prezintă o deosebită importanță clinică și socială în rândul copiilor și adolescenților, aspect cauzat atât de starea patologică în sine, cât și de modificările semnificative la nivel temperamental și psihosocial. [2, 6]

Cauze și factori de risc

Cauzele principale care favorizează apariția obezității în rândul copiilor și adolescenților sunt reprezentate de:

• dieta necorespunzătoare, care joacă un rol extrem de important prin aportul crescut de calorii față de valorile necesare organismului;
• comportamentul familial sugerează obiceiurile alimentare deprinse în cadrul familiei; în acest sens, este recomandat un stil de viață sănătos, adecvat nevoilor de creștere și dezvoltare armonioasă a copilului dumneavoastră;
• sedentarismul semnifică lipsa activităților fizice zilnice; concomitent cu prezența unei diete hipercalorice rezultatul va consta în dezechilibrul balanței energetice, cu pozitivarea valorilor calorice necesare și acumularea grăsimilor în organism;
• factorii genetici prezintă o semnificație aparte, determinând constituția unui individ, însă nu reprezintă un termen general predispozant al apariției obezității în rândul copiilor;
• stresul este un factor contributiv apariției obezității prin limitarea motivației și abilității de a adopta maniere de menținere a unor valori normo-ponderale. În plus, studiile au demonstrat faptul că stresul cronic predispune la o creștere a aportului caloric zilnic.

În anumite situații, însă, factorii incriminați pot fi afecțiunile endocrine, sindroamele genetice sau anumite clase de medicamente. Afectarea de această cauză este considerată secundară. [3, 5, 8]

Efectul obezității asupra organismului

Manifestările caracteristice și consecințele asociate obezității vizează diverse dezechilibre morfo-funcționale ale organismului, dintre care o importanță deosebită trebuie acordată riscului cardiovascular, disconcordanțelor metabolice, problemelor musculo-scheletale, afecțiunilor hepatice, precum și modificărilor apărute în cadrul aparatului respirator.

La copiii și adolescenții care suferă de obezitate apar modificări importante ale profilului lipidic (dislipidemii) și valori tensionale crescute. Consecințele acestor modificări determină tulburări cardiace (afectarea ventriculului stâng și a funcției sale) și instalarea procesului de ateroscleroză precoce (la nivelul arterelor coronare și aortă), care vor avea urmări semnificative pe termen lung, în viața adultă.

Riscurile metabolice sunt reprezentate de hiperinsulinemie, insulino-rezistență și instalarea stării de prediabet și diabet zaharat de tip II. Studiile publicate în cadrul New England Journal of Medicine sugerează faptul că la copiii și adolescenții care suferă de obezitate au fost înregistrate valori anormale ale leptinei (hormon responsabil pentru semnalarea sațietății la nivel hipotalamic) și ale adiponectinei (hormon secretat la nivelul adipocitelor, al cărui rol este reglarea sensibilității la insulină). Diabetul zaharat de tip II, deși este o afecțiune care apare preponderent în rândul adulților, copiii și adolescenții care suferă de obezitate sunt adesea diagnosticați.

Sindromul de apnee în somn de tip obstructiv are o prevalență scăzută în rândul populației tinere, însă apariția sa nu este exclusă în asociere cu un grad crescut de obezitate. Acest sindrom este caracterizat de episoade obstructive respiratorii, cu microtreziri în timpul nopții și somnolență diurnă excesivă.
Steatoza hepatică este asociată cu adipozitatea viscerală crescută și insulino-rezistența manifestă. Această patologie poate fi încadrată într-un stadiu neprogresiv sau în anumite cazuri mai avansate de steatoză severă, când țesutul hepatic este caracterizat de afectare hepato-celulară și fibroză.
Sistemul musculo-scheletal este direct afectat de greutatea copilului peste valoarea maximă admisă, prin presiunea crescută exercitată la nivelul articulațiilor (genunchi, gleznă). Manifestarea tipică este redată de durerea de la acest nivel, amplificată în timpul mobilizării. Afecțiunea ortopedică cea mai comună este reprezentată de tibia vara sau boala Blount, caracterizată de o deformare progresivă în timpul creșterii prin angulare în varus și rotație internă a tibiei. Modificările aparatului muscular și scheletal pot impune restricții în cadrul activitățiilor fizice (mers, urcatul scărilor).

Riscul psihosocial și problemele cauzate de obezitate includ asocierea depresiei cu afectarea emoțională și lipsa încrederii în forțele proprii, dar și afinitatea pentru comportamente alimentare dezorganizate și sedentarism. [1, 4]

Elemente de diagnostic

Metoda de diagnostic frecvent folosită face referire la calculul indicelui de masă corporală. În cazul copiilor, indicele de masă corporală poate reprezenta și un factor predictor al instalării obezității, fiind necesară observarea evoluției și dezvoltării copilului dumneavoastră.
Important de reținut este faptul că acest indice nu este folosit pentru estimarea gradului de ponderabilitate în rândul nou-născuților și sugarilor. Astfel, pentru evaluarea copiilor mai mici de doi ani sunt folosite grafice care indică greutatea ideală în funcție de înălțimea actuală și de vârsta bebelușului.
Valoarea indicelui de masă corporală, în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 2-19 ani este evidențiată prin folosirea următorilor parametrii: vârsta, sexul, înălțimea și greutatea. Valorile obținute sunt relatate în procente și variază în funcție de fiecare parametru. Obținerea diagnosticului de acuratețe al obezității este realizat doar de către medicul specialist. [5, 7, 8]

Tratament

Abordarea terapeutică în privința combaterii obezității impune adoptarea unui stil de viață sănătos și echilibrat din punct de vedere al aportului caloric și al efortului fizic zilnic. În plus, o importanță deosebită este atribuită comportamentului familial și sprijinului acordat copiilor de către părinți, aceste aspecte dovedindu-se cruciale în modelarea unui stil de viață adecvat.

Medicația orală (exenatide, metformin, orlistat) reprezintă o alternativă, însă este considerată un tip de intervenție agresivă, fiind recomandată doar de către medicul specialist, în eventualitatea în care există alte patologii asociate. Important de reținut este faptul că această conduită terapeutică nu trebuie să înlocuiască managementul de control al obezității prin implementarea modificărilor recomandate. Intervențiile de tip chirugical (inelul gastric ajustabil, bypass-ul gastric) pot fi luate în considerare în rândul adolescenților, fiind o modalitate de abordare riguros indicată doar în cazurile severe de obezitate.

Prevenție

Metodele imperioase de prevenție și control al greutății corporale sunt reprezentate de:

• respectarea unui program regulat al meselor;
• micul dejun trebuie considerat o necesitate; de preferat este alegerea alimentelor sănătoase, ca de exemplu fructe proaspete, lapte și cereale bogate în fibre și cu conținut scăzut în zaharuri;
• evitarea băuturilor carbogazoase și a alimentelor de tip fast-food;
• limitarea timpului petrecut în fața televizorului;
• implementarea unui program zilnic de activitate fizică care contribuie benefic prin reducerea riscului cardiovascular, asigură un control bun al greutății și îmbunătățește sănătatea mentală.

De asemenea, este recomandată alăptarea nou-născutului exclusiv până la vârsta de 6 luni, care pe lângă numeroasele avantaje ale laptelui matern, poate preveni apariția obezității.

Important de reținut este faptul că atât copiii, cât și adolescenții care suferă de obezitate sunt predispuși să se confrunte cu această problemă și consecințele sale negative asupra organismului și ca adulți. [1, 3, 5, 8]