Rârâitul (rotacismul sau rârâiala)

Toți copiii fac anumite greșeli de vorbire atunci când învață să pronunțe cuvinte noi. Din această cauză, se poate considera o tulburare de pronunție sau de fonație doar în momentul în care aceste erori persistă pentru o mai lungă perioadă de timp, în funcție de vârsta copilului. Tulburările de limbaj includ probleme în articularea/pronunția cuvintelor (producerea sunetelor) sau în procesele fonetice. [1]

Rârâitul intră în categoria tulburărilor de procesare fonetică și implică dificultăți în producerea sunetului aferent literei „r”. În funcție de gravitatea acestui deficit, rotacismul poate aduce cu sine dificultăți de înțelegere a discursului din partea celorlalți. Tulburările de articulare a cuvintelor reprezintă perturbări în generarea anumitor sunete sau silabe, având un caracter persistent. Tulburările de procesare fonetică denotă tipare ale unor greșeli în care sunt implicate sunetele, cum ar fi pronunția unor litere. Încă de la început, trebuie avut în vedere că unele modificări ale sunetelor pot fi parte constituentă a unui accent sau dialect, fără a semnifica erori de vorbire. [2], [3]

Adulții pot avea, la rândul lor, tulburări de limbaj. În cazul unora problemele pot apărea încă din copilărie; în cazul altora sunt secundare unui accident vascular cerebral sau unui traumatism. [1]

Unele studii au demonstrat faptul că prevalența dificultăților de vorbire la copiii de 6 ani este de aproximativ 7. 4%, cu valori ceva mai crescute la copiii mai mici de această vârstă. Se pare că băieții sunt mai afectați decât fetele (prevalența la băieți fiind de 8%, iar la fete de 6%). [4]

Anatomie și fiziologie

Articularea este procesul prin care cuvintele și sunetele sunt formate atunci când buzele, limba, mandibula, dinții și palatul ajustează cantitatea de aer ce ajunge la nivelul corzilor vocale. [5]

În cazul copiilor mici, rotacismul, alături de celelalte tulburări de pronunție sau de procesare fonetică sunt destul de frecvente. În jurul vârstei de 8 ani, copiii ar trebui să poată pronunța corect cuvintele. [1]

O ipoteză legată de implicarea genetică în apariția tulbuărilor de vorbire și de citire accentuează existența unei regiuni de pe cromozomul 7 (regiunea FoxP2). [4]

Persoanele cu tulburări severe de limbaj sunt foarte greu de înțeles, din această cauză intervențiile pentru îmbunătățirea acestor capacități sunt fundamentale. Cei care nu pot deprinde capacități de a vorbi, pot fi învățați metode alternative de comunicare. [6], [7]

Cauze

De cele mai multe ori, cauzele rămân necunoscute. Unele persoane suferă de tulburări de dezvoltare a limbajului care nu pot fi depășite fără ajutorul unui logoped. Cu toate acestea, există și o serie de afecțiuni organice ce pot fi responsabile de dezvoltarea diferitelor modificări ale discursului printre care și rotacismul:

• tulburări de dezvoltare (autism);
• sindroame genetice (sindromul Down);
• pierderea auzului;
• tulburări neurologice (paralizia cerebrală);
• dizabilități intelectuale sau de dezvoltare;
• afecțiuni fizice menite să afecteze limbajul (despicătura de buză sau de palat);
• tulburări ale nervilor implicați în producerea limbajului. [2]

S-a constatat că factorul genetic este implicat în producerea tulburărilor de vorbire. Astfel, literatura de specialitate indică faptul că 23-40% dintre rudele de gradul I ale unui copil cu tulburare de vorbire sunt la rândul lor afectate. Formele cele mai severe sunt cele mai frecvent moștenite. [4]

Alte cauze ar putea fi reprezentate de controlul deficitar al anumitor părți ale aparatului fonator (plămâni, laringe) sau temporizarea (întârzierea) discursului. [3]

Semne și simptome

Simptomele principale presupun tulburări de formare a sunetelor. Acestea pot fi: substituite, îndepărtate, adăugate, distorsionate. De asemenea, copiii pot înlocui un sunet cu altul, situație prezentă în cadrul rotacismului. Tulburările de articulare pot fi luate în considerare atunci când erorile continuă peste vârsta așteptată. Trebuie avut în vedere, cu precădere în cazul indivizilor care provin dintr-o țară străină, că pot exista anumite greșeli de accent sau de dialect, fără a fi neapătrat necesar să existe erori de comunicare. [1], [6]

Tulburările fonologice sunt, la rândul lor, normale în cazul copiilor care învață să vorbească, însă pot ridica semne de întrebare atunci când persistă peste o anumită vârstă. [1]

Alte simptome sunt reprezentate de:

• voce modificată pentru vârsta dezvoltării;
• modificări abrupte în timbrul sau în volumul vocii;
• pierderea respirației în timpul discursului. [3]

De asemenea, copiii cu astfel de tulburări pot întâmpina, de-a lungului timpului, dificultăți academice legate de vorbit, scris sau citit. Astfel, asocierea dintre tulburările de pronunție a cuvintelor și acumularea cunoștințelor de limbă determină tulburări de învățare. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca toți copiii cu deficite de pronunție să dezvolte și alterări ale performanțelor academice. [3], [4], [7]

Tulburările fonetice se pot complica cu depresie sau anxietate socială. Copiii care suferă de forme mai severe ale acestui deficit verbal vor avea un nivel mai crescut de anxietate, tensiune psihică, neîncredere în sine sau pierdere a controlului emoțional față de cei de vârsta lor. [6], [7], [8]

Diagnostic

Specialistul care se ocupă de tratarea rotacismului este logopedul. Însă, înainte de a se apela la ajutorul acestuia, trebuie identificate celelalte cauze capabile să producă deficitul de limbaj. În acest sens, este necesară o evaluarea O.R.L. și neurologică. [2]

Descoperirea timpurie (recunoașterea și diagnosticul corect) îl poate ajuta pe copil să depășească această tulburare de vorbire. Cu cât persistă mai mult, cu atât este mai dificil de corectat. Însă, trebuie știut că ameliorarea se poate realiza la orice categorie de vârstă. [2], [8]

Logopedul este persoana care poate pune diagnosticul în cazul suspiciunii acestor tulburări. Logopedul va urmări dacă tulburările apărute aparțin dezvoltării normale sau reprezintă, într-adevăr, o problemă. Modalitatea prin care stabilește diagnosticul se referă la faptul că ascultă persoana cum vorbește, putând recurge, totodată, la anumite teste de articulare a cuvintelor pentru a evidenția erorile fonetice. [1]

Evaluarea copilului sau a adultului cu rotacism se poate preta la efectuarea unei examinări a mecanismelor ce țin de aparatul fonator astfel încât să se detecteze dacă musculatura de la nivelul gurii funcționează în parametri normali. [1]

Poate fi recomandat tratament logopedic atunci când sunetele nu sunt conforme vârstei de dezvoltare a copilului sau în cazul unui pacient cu o tulburare neurologică. Totodată, trebuie să excludă posibilitatea existenței unei probleme generate de accent sau de dialect. În cazul copiilor este recomandat să se evalueze dezvoltarea limbajului pentru a surprinde toate aspectele ce țin de întregul proces de comunicare. [1]

Tratament

Scopul tratamentului este îmbunătățirea articulării cuvintelor sau a sunetelor sau reducerea erorilor în cazul producerii unui tipar fonetic (sunetul r). În acest sens, se vor evidenția:

• modul de producere a sunetelor;
• învățarea, cu scopul recunoașterii, a sunetelor pronunțate corect sau incorect;
• practicarea sunetelor pentru producerea diferitelor cuvinte. [1], [2]

În egală măsură, logopedul îi va oferi copilului activități și-l va învăța anumite tehnici pe care să le poate exersa acasă. Dacă există defecte la nivelul cavității bucale, logopedul îl poate direcționa pe copil către un medic specialist O.R.L sau ortodont. [2]

Din punct de vedere fonetic, intervențiile presupun învățarea regulilor de comunicare pentru a (re)dezvolta capacitatea de pronunție corespunzătoare a cuvintelor. [1]

Părinții pot interveni și chiar este recomandat să intervină, repetând clar cuvântul sau sunetul articulat greșit. Cu toate acestea nu se recomandă să se întrerupă și nici să se corecteze constant copilul. De asemenea, este foarte important ca părintele să nu permită nimănui să râdă de copilul său. [4], [5], [7]