Scarlatina

Scarlatina este o boală determinată de infecţia cu Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) producător de exotoxine. În cadrul acestei boli apare o erupţie caracteristică la nivelul tegumentelor, asociată faringo-amigdalitei.
De obicei este o boală usoară, însă, tratamentul antibiotic este necesar pentru a preveni complicaţiile la distanţă, rare, dar severe (reumatismul articular acut, glomerulonefrita post-streptococică) .

Cracteristica principala este asocierea menţionată dintre gâtul roşu aprins şi apariţia erupţiei micro-papulo-eritematoasa, rugoasă la nivelul corpului.

Scarlatina poate afecta toate grupele de vârstă, însă cel mai frecvent apare la copiii între 5 şi 15 ani, rareori la copiii mai mici de 3 ani.
Perioada de incubaţie (de la contactul infectant până la apariţia bolii) este de 2-5 zile. Eruptia poate apărea ca prim semn al bolii sau până la 7 zile de la debut şi păleşte în aproximativ o săptămână. (1), (2)

Cauze și factori de risc 

Orice persoană poate contacta scarlatina, dar există anumiţi factori de risc care facilitează infecţia:

• vârsta – boala apare mai frecvent la copiii cu vârste între 5 şi 15 ani; rareori sunt afectaţi copiii mai mici de 3 ani;
• contactul cu o persoană care are scarlatină - cel mai important factor de risc.

Transmiterea infecțiilor cu streptococ de grup A, inclusiv a scarlatinei, are loc de obicei de la om la om prin salivă sau secreţiile nazale ale persoanelor infectate. Colectivitățile, de exemplu şcolile, favorizează transmiterea infecţiilor. Rareori au fost raportate epidemii determinate de manevrarea inadecvată a alimentelor. (2), (3)

Anatomie și fiziologie

Scarlatina este o boală care asociază erupţie caracteristică şi febră. Streptococul beta-hemolitic se multiplică de obicei la nivelul faringelui şi amigdalelor. Erupţia caracteristică este deteminată de toxina eritrogenă care determină producţia locală, la nivel cutanat, de mediatori ai inflamaţiei şi prin aceştia dilataţia vaselor sangvine care determină culoarea roşie a erupţiei.

Un alt tip de exotoxine produse de Streptococcus pyogenes sunt streptolizinele. Titrul de anticorpi produşi împotriva streptolizinei O (ASLO) este utilizat pentru a confirma infecţia streptococică în antecedente. (5), (6)

Semne și simptome 

Debutul bolii este de obicei brusc, cu febră (înaltă, uneori peste 39 grade Celsius), afectarea stării generale şi durere în gât. Tipic apare durerea la înghiţire şi sunt prezente adenopatii laterocervicale (ganglioni limfatici măriţi). La copiii mici pot apărea dureri abdominale şi vărsături. Este de notat că faringita streptococică nu este însoţită de tuse, rinoree, răguşeală, conjunctivită sau scaune diareice, aceste simptome sugerând mai degrabă ca etiologie un virus.

La examenul clinic se observă:

• la examinarea faringelui hiperemie (gât roşu), hipertrofia şi hiperemia amigdalelor, putând fi acoperite de un exsudat alb sau galben, peteşii (puncte roşii) la nivelul palatului moale; limba poate fi acoperită de o secreţie albă sau poate fi prezent aspectul de „limbă zmeurie” (limba roşie cu papile);
• adenopatii laterocervicale
• la nivel cutanat: erupție eritematoasă, rugoasă, ce păleste la digitopresiune, accentuată la nivelul zonelor de flexie (axilă, plica cotuluii, semnul Pastia-Grozovici); erupţia debutează la nivelul trunchiului de unde se extinde, de obicei fără să afecteze faţa, palmele şi tălpile.

Dacă copilul dumneavoastră are simptomele descrise, trebuie să vă prezentaţi la medicul de familie sau medicul pediatru pentru a fi stabilit diagnosticul şi pentru a primi tratamentul adecvat, care în cazul scarlatinei se referă la antibiotic timp de 10 zile. (1), (3), (4)

Diagnostic 

Din punct de vedere clinic suspiciunea de scarlatină este ridicată de asocierea dintre faringo-amigdalită şi erupţia caracteristică descrisă. Contactul cu o persoană cu amigdalită streptococică sau scarlatină susţine diagnosticul.

Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test rapid sau prin exsudat faringian. Cel mai indicat este exsudatul faringian care presupune izolarea Streptococului în cultură. În cazul unui test rapid negativ, când există suspiciune clinică, se recomandă efectuarea unui exsudat faringian.

Diagnosticul diferenţial include:

• alte bacterii care pot determina faringită şi erupţie (Stafilococul auriu, Haemophilus influenzae, Arcanobacteriul haemolyticum, Clostridium);
• exantem viral determinat de virusul Epstein-Barr, enterovirus, infecţia HIV;
• rubeola şi rujeola pot părea asemănătoare, însă sunt însoţite de conjunctivită, rinoree purulentă şi tuse în cazul rujeolei; în plus, erupţia din rujeolă debutează în spatele urechilor, pe scalp şi frunte; în cazul rubeolei erupţia apare la început la nivelul capului şi feţei. (3), (5)

Tratament 

Tratamentul scarlatinei presupune administrarea de antibiotic timp de 10 zile. Antibioticele de elecţie sunt penicilina sau amoxicilina (nu au fost izolate tulpini de streptococ de grup A care să fie rezistente la penicilina). Pacienţii cu alergie la penicilină pot urma tratamentul cu alte clase de antibiotice, conform recomandărilor medicului.

Tratamentul ameliorează simptomele, scurtează durata bolii, împiedică infectarea altor persoane şi previne complicaţiile la distanţă ca reumatismul articular acut.

După începerea tratamentului cu antibiotic este recomandată izolarea la domiciliu (copilul nu poate merge în colectivitate) cel puţin până când nu mai este prezentă febra sau cel puţin 24 de ore după începerea tratamentului corect, pentru a evita diseminarea bolii. (1) (2) (3)

Cum va evolua boala 

Scarlatina debuteză cu febră şi durere în gât, la care se pot asocia frisoane, vărsături, dureri abdominale. La 1-2 zile de la debutul bolii apare erupția caracteristică la nivelul trunchiului, accentuată în zona gâtului, axilei. Ulterior erupţia se poate extinde pe tot corpul şi dispare în aproximativ 7 zile. Pe măsură ce erupţia dispare, pielea se poate descuama la nivelul degetelor.

Complicaţiile scarlatinei sunt:

• nonsupurative: glomerulonefrita post-streptococică, reumatismul articular acut, choreea Sydenham;
• supurative: bacteriemie, limfadenită cervicală, endocardită, fasciită, miozită, mastoidită, meningită, otită medie, abces periamigdalian sau retrofaringian, pneumonie, sinuzită, şoc toxic. (1), (2), (3), (6)

Important de reținut 

• Scarlatina este o boală determinată de infecţia cu Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes).
• Suspiciunea de scarlatina este ridicată de asocierea dintre faringo-amigdalită şi erupţia caracteristică.
• Dacă copilul dumneavoastră are febră, durere în gât, erupţie, trebuie să vă prezentaţi la medicul de familie sau medicul pediatru pentru a fi stabilit diagnosticul şi pentru a primi tratamentul adecvat.
• Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test rapid sau prin exsudat faringian.
• Tratamentul scarlatinei presupune administrarea de antibiotic timp de 10 zile.
• Este recomandată izolarea la domiciliu (copilul nu poate merge în colectivitate) cel puţin pănă când nu mai este prezentă febra sau cel puţin 24 de ore după începerea tratamentului corect, pentru a evita diseminarea bolii.