Sindromul morții subite a sugarului

Sindromul morții subite a sugarului (SMSS) este definit de moartea neașteptată a unui copil cu vârsta mai mică de 1 an, a cărei cauză rămâne necunoscută în ciuda investigațiilor medicale realizate. Acest sindrom mai este cunoscut și sub numele de „moartea în pătuț”, deoarece fenomenul se produce în timpul somnului, iar sugarii nu prezintă semne de suferință.

Sindromul morții subite a sugarului reprezintă principala cauză de deces întâlnită în rândul bebelușilor cu vârsta situată între o lună și un an, rămânând un fenomen enigmatic în ciuda numeroaselor cercetări realizate în acest sens. Decesul survine subit și este întâlnit în rândul bebelușilor aparent sănătoși, care nu prezintă istoric de afecțiuni severe sau amenințătoare de viață, precum nici manifestări caracteristice care să indice apariția acestui fenomen. Vârsta cel mai frecvent afectată este reprezentată de intervalul 2 - 4 luni, cu o predominanță aparte către bebelușii de sex masculin. În plus, în urma studiilor s-a înregistrat un număr mai crescut de cazuri în timpul sezonului rece, față de celelalte anotimpuri. (1, 2, 4, 8)

În ce situații copilul este supus riscului?

Sindromul morții subite a sugarului prezintă un substrat clinic complex. Astfel, pentru o bună înțelegere a factorilor care contribuie la apariția sindromului, The National Institute of Child Health & Human Development (NICHD) a formulat ipoteza tripului risc care presupune:

• prezența unui stadiu critic de dezvoltare a copilului privind sistemul imun, cardiovascular și respirator;
• asocierea unei afecțiuni genetice care supune copilul la un risc substanțial crescut în primul an de viață;
• contribuția factorilor de mediu, precum poziția somnului (dormitul pe burtă) și așternuturi moi, din materiale textile dense care pot periclita actul respirator. (1)

Cauzele și factorii de risc substanțiali

Cauzele precise care conduc la apariția sindromului morții subite a sugarului sunt încă necunoscute, iar cercetările în această privință continuă. S-a constat însă, în urma studiilor realizate până în prezent, că o multitudine de factori de risc cumulați pot contribui la apariția acestui fenomen. Printre aceștia se numără:

• Anomaliile cerebrale determină o vulnerabilitate crescută către apariția acestui sindrom, afectând trezirea involuntară în cazul unei privări de oxigen. În plus, alte anomalii asociate, cauzate de către expunerea fătului la substanțe toxice, pot predispune copilul la apariția sindromului morții subite în primul an de viață. Astfel, în timpul sarcinii alcoolul, fumatul și drogurile sunt strict interzise. Un alt aspect ce trebuie luat în considerare privind asigurarea stării de sănătate a copilașului este reprezentat de fumatul pasiv, care trebuie evitat atât în timpul sarcinii, cât și după naștere.
• Dificultăți ale actului respirator care pot fi cauzate de infecțiile respiratorii severe și supraîncălzirea mediului ambiant, cu lipsă de aer. Lipsa oxigenului și creșterea nivelului de dioxid de carbon inhalat pot fi cauzate de împăturirea exagerată în timpul somnului cu haine sau păturici din materiale textile groase. Un alt factor predispozant care poate determina limitarea oxigenului în inspir este poziția somnului pe burtă.
• Bolile metabolice sunt considerate o posibilă cauză a sindromului morții subite a sugarului, îndeosebi deficitul de Acil CoA dehidrogeneza cu lanț mediu. Aceasta este o boală genetică definită prin absența unei enzime care are rolul de a transforma acizii grași cu lanț mediu în energie, în momentele în care organismul nu se alimentează. Manifestările caracteristice clinice apar adesea după vârsta de 3 luni sau chiar mai târziu de această perioadă și sunt reprezentate de: transpirații, tremurături, iritabilitate, letargie, somnolență, convulsii sau comă. Cauza simptomelor este hipoglicemia severă. Sindromul morții subite poate surveni în situația în care nivelul glicemic este foarte scăzut, determinând afectarea sistemului nervos central și posibila apariție a decesului. (4, 5, 6)
• Afecțiunile genetice asociate sunt sindromul disgineziei testiculare și hiperekplexia ereditară. Moartea subită a sugarului asociată cu disginezia testiculară este o afecțiune rar întâlnită, ale cărei consecințe sunt fatale în primul an de viață. Această afecțiune cuprinde anomalii ale sistemului reproducător masculin și disfuncții ale trunchiului cerebral care vizează funcțiile cardinale ale organismului uman (circulație, respirație, digestie). Hiperekplexia ereditară este o afecțiune caracterizată prin rigiditate musculară (hipertonie) și reacții exagerate la stimuli neprevăzuți. În timpul unui eveniment intempestiv (exemplu: zgomote puternice) sugarul poate prezenta rigiditate musculară, cu inabilitatea mișcăriilor motorii. Acest aspect are drept consecință oprirea actului respirației, care în cazul în care este prelungită, determină decesul. Alte semne clinice și simptome specifice afecțiunii sunt mișcările involuntare ale membrelor superioare și inferioare în timpul somnului și tresăririle nocturne (miclonii hipnagogice) survenite la adormire. De regulă, aceste manifestări caracteristice încetează după primul an de viață. (10, 11)
• Prematuritatea sau greutatea mică la naștere, absența sau amânarea îngrijirii prenatale și vârsta mamei mai mică de 20 de ani se numără printre factorii risc care, cumulați cu alte comorbidități, pot predispune copilul la apariția acestui sindrom.

Principii de diagnostic

Diagnosticul sindromului morții subite este ultimul suspicionat, după realizarea investigaților amănunțite și excluderea altor cauze posibile. Pașii urmați pentru elucidarea diagnosticului sunt: examinarea locului, istoricul medical pertinent (afecțiuni asociate), simptomele sau semnele decelate anterior decesului urmate în cele din urmă de autopsie. (4, 7)

Metode de prevenție și reducere a riscului

Deși nu există indicii clare care pot sugera ce categorie de sugari sunt afectați, anumite măsuri necesită a fi implementate cu scopul prevenirii apariției acestui sindrom.

• Îngrijirea prenatală este un criteriu important de prevenție ce implică vizite regulate la medicul specialist pe tot parcursul sarcinii, evitarea consumului de droguri, alcool și țigări, precum și expunerea la fumul de țigară în timpul sarcinii. Aceste măsuri previn dezvoltarea anomaliilor cerebrale și posibilitatea prematurității care supun sugarul la un risc substanțial. (4)
• Condițiile optime de odihnă implică asigurarea confortului în timpul somnului folosind un pătuț special amenajat. Este important să evitați acoperirea bebelușului cu pături din materiale textile groase și plasarea acestuia pe saltele moi sau perne voluminoase, precum și evitarea folosirii obiectelor pufoase în apropierea bebelușului sau plasarea lor în pătuțul acestuia, existând riscul sufocării. Astfel, principalul scop este evitarea obstruării căilor respiratorii. Un alt criteriu important este poziția somnului. Dormitul pe burtă crește riscul de SMSS de 1, 7 până la 12, 9 ori mai mult față de dormitul pe spate, care este considerată cea mai sigură poziție adoptată de către sugar în timpul somnului. Poziția somnului pe o parte reprezintă de asemenea, un risc, deoarece bebelușul se poate rostogoli. (2, 3)
• În cazul în care bebelușul prezintă alteafecțiuni asociate care restricționează adoptarea unei anumite poziții în timpul somnului (exemplu: reflux gastro-esofagian) este necesar să cereți sfatul medicului specialist. (6) Un alt aspect care trebuie luat în considerare în ceea ce privește poziția somnului este plagiocefalia sau „sindromul capului turtit" care poate fi de natură pozițională. Recomandăriile medicului pediatru sunt indispensabile și în această situație.
• În plus, condițiile optime de odihnă vizează și temperatura mediul ambiant care este necesar să fie încadrată în parametri optimi, cu scopul de a preveni supraîncălzirea și consecințele acesteia.
  
• De asemenea, suzeta s-a dovedit o modalitate care reduce riscul SMSS în primul an de viață. Însă, dacă bebelușul refuză folosirea ei nu este necesară forțarea acestuia.
  
• Imunizarea reprezintă un alt factor extrem de important. În privința acestui aspect studiile realizate până în momentul actual au concluzionat faptul că riscul SMSS este redus cu aproximativ 50%. (6)
  
• Studiile realizate în cadrul Academiei Americane de Pediatrie sugerează faptul că alăptarea reprezintă un esențial factor de prevenție a sindromului morții subite la sugar. Studiul tip case-control The German Study of Sudden Infant Death concluzionează faptul că alăptarea sugarului în primul an de viață reprezintă un factor de prevenție a SMSS, prin reducerea riscului cu aproximativ 50%. Astfel, specialiștii recomandă alăptarea bebelușului timp de 6 luni în primul an de viață. (9)

Starea de urgență și consultul medicului pediatru

Apelarea numărului unic de urgență 112 sau adresarea imediată către medicul specialist este recomandată în următoarele situații:

• observați oprirea actului respirator al bebelușului;
• bebelușul este cianotic;
• prezintă stare de inconștiență sau este letargic. (5)

Important de reținut

Aplicarea metodelor de prevenție menționate în cazul sindromului morții subite a sugarului, care nu prezintă o cauză precisă, s-a dovedit a avea un impact deosebit, prin scăderea semnificativă a numărului celor afectați.