Sinuzita la copii

Sinuzita este o afecțiune frecvent întâlnită în rândul copiilor și adolescenților, al cărei mecanism fiziopatogenic implică inflamarea mucoasei ce tapetează pereții cavității nazale și implicit a sinusurilor. Această afecțiune apare adesea în urma unei răceli sau alergii la nivelul căilor respiratorii superioare.

Simptomatologia caracteristică sinuzitei variază în funcție de vârsta copilului și este diferită față de cea a adultului. Grupele de vârstă afectate vizează sugarii în proporție de 1%, copiii cu vârsta între 5 și 9 ani pot fi afectați în proporție de 5%, iar adolescenții prezintă o incidență de aproximativ 15%. [1, 3, 4]

Cauze și factori de risc

În general, inflamația sinusurilor are drept consecință infecția survenită la nivelul tractului respirator superior. Infecțiile de tract respirator superior cauzează congestia mucoasei foselor nazale care poate conduce către obstruarea căii de deschidere a sinusurilor paranazale, rezultatul fiind apariția sinuzitei. Alergiile reprezintă a doua cauză frecventă a sinuzitei, prin tumefierea mucoasei și producerea crescută de mucus.
Alte condiții posibile care pot favoriza apariția infecției sinusurilor sunt: anomalii ale structurii anatomice a nasului, infecțiile dentare, traumatisme ale nasului, deficiența sistemului imunitar, obiecte străine introduse la nivelul căilor nazale, disfuncții ale mișcărilor ciliare ale mucoasei, refluxul gastro-esofagian, fumul de țigară, înotul. [5]

Anatomie și fiziopatologie

Structurile anatomice implicate sunt reprezentate de mici cavități pline cu aer localizate în apropierea foselor nazale.

Din punct de vedere anatomic, exista 4 tipuri de sinusuri:

• sinusul etmoidal, prezent la naștere, dar care se află în continuă dezvoltare;
• sinusul maxilar, asemeni sinusului etmoidal este prezent la naștere, însă dezvoltarea sa este incompletă;
• sinusul frontal, nu este prezent la naștere și se dezvoltă în jurul vârstei de 7 ani;
• sinusul sfenoidal, dezvoltat în perioada adolescenței.

Astfel, în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani, implicarea cea mai comună este reprezentată de sinusurile maxilare și etmoidale. La această categorie de vârstă, sinuzita acută nu prezintă o incidență crescută. În schimb, infecțiile de tract respirator superior au o preponderență mai mare.

Copiii cu vârsta mai mare de 7 ani manifestă o predispoziție mare către inflamarea sinusurilor sfenoidale și frontale. În plus, rinitele alergice care pot reprezenta un factor de risc sunt mai comune la această categorie de vârstă.

În ceea ce privește mecanismul de producere a sinuzitei, acesta vizează inflamarea produsă la nivelul mucoasei și producerea abundentă de mucus, cu perturbarea mișcărilor ciliare normale ale secrețiilor către sinusurile paranazale și nazofaringe, rezultând astfel în obstrucție și acumulare de mucus.

Mucusul stagnat la acest nivel se poate infecta. Cele mai frecvente microorganisme bacteriene implicate în producerea sinuzitei sunt: Streptococcus pneumonia, Haemophilus Influenzae, Moraxella Catarrhalis. [1, 5] 

În funcție de intervalul de timp în care această afecțiune persistă, sinuzita este clasificată astfel:

• acută, în care simptomele sunt prezente pentru un interval mai mic de 4 săptămâni și starea copilului este îmbunătățită în urma unui tratament corespunzător;
• subacută, în care tratamentul inițial nu a fost eficient, iar infecția a avut o persistență de aproximativ 4-8 săptămâni;
• cronică, asociată cu recurențe ale infecțiilor acute sau ale infecțiilor anterioare care nu au fost tratate corespunzător; simptomatologia este prezentă pentru o durată de aproximativ 8 săptămâni sau mai mult;
• recurentă, când există 3 sau mai multe episoade de sinuzită acută.

Semne și simptome

În ceea ce privește manifestările caracteristice ale acestei afecțiuni, trebuie reținut faptul că simptomatologia copilului variază în funcție de vârstă. Astfel, copiii cu vârstă mai mică de 5 ani prezintă, de obicei, următoarele simptome:

• secreții nazale persistente pentru o perioadă mai lungă de 10 zile, de culoare galbenă-verzuie, de consistență densă sau apoasă, clară;
• tuse, în special nocturnă, manifestată ocazional în timpul zilei;
• congestie nazală;
• edem și eritem în jurul globilor oculari, vizibile în special dimineața;
• iritabilitate;
• fatigabilitate;
• nu prezintă cefalee.

Copiii cu vârsta mai mare de 5 ani și adolescenții prezintă un tablou clinic diferit, în care se încadrează următoarele semne și simptome:

• cefalee;
• răceală ce persistă o perioadă mai mare de 10-14 zile, uneori asociată cu stări febrile;
• secreții nazale vâscoase și dense, de culoare galbenă-verzuie;
• durere în gât;
• tuse, care nu este îmbunătățită în intervalul a 7 zile;
• congestie nazală;
• respirație urât mirositoare;
• dureri dentare sau la nivelul urechii;
• sensibilitate la nivelul feței și durere în jurul globilor oculari;
• dureri epigastrice, greață sau vărsături.

Trebuie ținut cont de faptul că simptomatologia poate fi asemănătoare altor patologii, iar sfatul medicului specialist este întotdeauna necesar.

Alte semne alarmante ce necesită de urgență consultul medicului pediatru sunt date de următoarele condiții:

• prezența simptomelor clinice ale unei răceli, dar care persistă o perioadă mai lungă de 10 zile, fără a decela îmbunătățiri ale stării generale a copilului;
• simptomatologia unei răceli care se agravează în interval de 7 zile;
• simptome alergice care nu răspund la tratamentul uzual. [2, 3, 5]

Cum deosebim sinuzita de răceală?

Sinuzitele virale sunt în mod obișnuit acompaniate de o răceală, în timp ce sinuzitele bacteriene reprezintă infecția cauzată de pătrunderea bacteriilor la nivelul sinusurilor în timpul unei răceli sau alergii.

În primul rând, răceala este caracterizată de durata scurtă a tabloului clinic, aproximativ 5-10 zile. Aceasta are un debut în care secrețiile prezente ale nasului sunt clare și apoase, devenind după 1-2 zile vâscoase, de culoare albicioasă sau galbenă-verzuie. Odată cu îmbunătățirea stării generale a copilului, acestea redevin clare, apoase. Un alt simptom decelat este febra, care apare în mod obișnuit la debut și durează 1-2 zile. Simptomele unei răceli ating gradul de severitate în ziua 3-5, urmând o îmbunătățire a acestora și o finalizare în intervalul zilelor 7-10.

Sinuzita bacteriană poate avea un tablou clinic asemănător, în special în primele zile ale bolii. De asemenea, sunt caracteristice rinoreea și tusea, însă acestea vor persista o perioadă mai îndelungată, fără a prezenta eventuale îmbunătățiri. Alte simptome corelate cu diagnosticul sinuzitei sunt: secrețiile nazale vâscoase, febra persistentă (3-4 zile), cefalee care se înrăutățește la aplecarea în față.

Diagnosticul poate fi dificil de pus în primele zile ale bolii, însă în cazul suspicionării sinuzitei, medicul specialist vă poate recomanda efectuarea investigațiilor de acuratețe. [4]

Diagnostic

În general, diagnosticul este pus pe baza simptomelor prezente și a examenului fizic. Anumite criterii de diagnostic sunt luate în considerare: vârsta, starea generală, antecedentele personale, precum și durata de manifestare a simptomatologiei.
În anumite cazuri, testele adiționale sunt necesare pentru diagnosticul de certitudine. Astfel, se poate efectua examenul bacteriologic al secrețiilor nazale, ce constă în prelevarea probelor pentru cultură și decelarea bacteriei infectante. Alte investigații adiționale sunt: testele de laborator, radiografia de sinusuri și tomografia computerizată. [5] 
Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni ce pot prezenta simptome similare: bronșita, pneumonia, otita. [3] 

Tratament

Conduita terapeutică este indicată de către medicul specialist pe baza simptomatologiei clinice a copilului, a toleranței acestuia la terapia medicamentoasă și la procedurile medicale. Antibioterapia reprezintă metoda terapeutică de elecție în tratarea acestei afecțiuni, având succes în majoritatea cazurilor.

Îngrijirea copilului

La recomandarea medicului pot fi indicate decongenstionantele nazale și antihistaminicele cu scopul ameliorării simptomelor. Important de reținut este faptul că antihistaminicele sunt utilizate în cadrul unei sinuzite produse pe fondul unei alergii. Alte indicații terapeutice medicamentoase recomandate sunt acetaminofenul, ibuprofenul, acestea având caracter antalgic, precum și aplicarea compreselor umede calde la nivelul frunții copilului.

În cazul în care starea generală a copilului nu se îmbunătățește în 2-3 zile de la începerea tratamentului antibiotic, se recomandă adresarea la medicul pediatru pentru reevaluare și posibilă schimbare a terapiei medicamentoase.
Rareori antibioterapia nu este eficientă, iar în acest caz se poate recurge la tratamentul chirurgical. Procedeul este realizat cu ajutorul unui endoscop care va deschide și drena căile naturale sinusale. Această deschidere a sinusurilor va permite circularea corespunzătoare a aerului, cu reducerea episoadelor de sinuzită. [2, 4, 5]

Consultul medicului alergolog este necesar, în special la copiii ce prezintă sinuzită cronică sau recurentă, dar și la cei care au suferit intervenția chirugicală în antecedente, iar simptomele clinice încă persistă.

Prevenție

Deși sinuzita nu este o afecțiune contagioasă, de cele mai multe ori este precedată de o răceală, care se poate răspândi cu ușurință. Astfel, cea mai eficientă cale de a preveni răspândirea acesteia este educarea copilului cu privire la importanța regulilor de igienă a mâinilor. De asemenea, riscul de a contracara infecția va scădea considerabil în cazul reducerii expunerii la alergenii de mediu cunoscuți, poluanți, precum fumul de țigară și tratamentul corespunzător al bolii de reflux gastro-esofagian, care reprezintă o condiție de risc. [2, 3]

Important de reținut

Adesea, interpretarea cefaleei ca fiind o cauză a debutului unei sinuzite în cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, este greșită. Acest fapt este determinat de dezvoltarea incompletă a sinusurilor frontale. Astfel, cefaleea survenită la această categorie de vârstă nu reprezintă o cauză a sinuzitei, ci poate indica o altă afecțiune. În acest caz, este recomandat consultul de specialitate cu scopul unei evaluări complete a stării de sănătate a copilului.