Accesele de furie la copiii mici (tantrum-uri)

Frecvente la copiii cu vârste între 18 și 36 de luni, accesele de furie (tantrum-uri) pot pune la grea încercare răbdarea și calmul părinților. Scenele cu copii care plâng zgomotos, țipă, lovesc sau se trântesc pe jos atunci când nu primesc ceea ce își doresc sunt bine cunoscute.

Vestea bună este că la majoritatea copiilor, aceste manifestări dispar până la 4 ani și scad în intensitate pe măsură ce micuții deprind limbajul și învață să-și gestioneze emoțiile. (1)

De ce apar accesele de furie la copii?

Aceste accese apar de obicei atunci când copiii experimentează frustrarea pe care le-o produc anumite situații dificile (de exemplu, își doresc o jucărie pe care părinții nu le-o cumpără sau care aparține altui copil, sunt geloși pe un frate mai mic, încearcă să rezolve ceva prea complicat pentru ei – o jucărie prea avansată pentru vârsta lor etc.).

Frustrarea poate stimula apariția furiei, împreună putând duce la pierderea controlului și manifestarea zgomotoasă. (2), (3)

Tantrum-urile sunt specifice acestei etape de dezvoltare pentru că abilitățile motorii ale copiilor se dezvoltă înaintea limbajului, de aceea el nu poate comunica verbal ceea ce trăiește, în schimb își poate exprima emoțiile prin motricitatea corpului. (4)

Deși sunt considerate un comportament normal și necesar la copiii de 1-3 ani, anumiți factori pot influența prezența și intensitatea acestor manifestări:

• temperamentul – influențează gradul de toleranță la frustrare a copilului;
• foamea, oboseala, suprastimularea, temperatura prea mică sau prea ridicată;
• expunerea la situații mult prea frustrante, pe care cel mic nu le pot controla - de exemplu, când un copil mai mare îi ia jucăria. (4)

Tantrum-ul poate fi și un comportament învățat. Dacă în repetate rânduri micuțul a obținut rezultate pozitive (recompense) după astfel de manifestări (în psihologie situația este numită întărirea pozitivă a comportamentului), este foarte probabil ca acel comportament să devină un obicei. Copilul va continua să îl facă atât timp cât va obține aceleași rezultate. (2)

Putem vorbi de două forme ale acceselor de furie la copii:

• tantrum-urile de frustrare – comportamentul exploziv non-intențional al copilului ca formă de reglare a emoțiilor puternice (frustrarea și furia);
• tantrum-urile de manipulare – comportamentul a devenit un obicei pe care cel mic îl folosește pentru a obține ceea ce dorește, știind că în situațiile anterioare a avut succes. (4)

Cum se manifestă tantrum-urile?

Accesele de furie se manifestă diferit de la un copil la altul, iar paleta comportamentelor este variată: plânsul isteric (uneori poate fi atât de intens încât copilul ajunge să vomite), țipete, lovituri,  aruncatul pe jos, arcuirea spatelui, ținerea respirației, bătutul din picior, lovirea lucrurilor sau a persoanelor din jur etc.

În ceea ce privește frecvența și durata manifestărilor, acestea diferă de la o vârstă la alta. Un studiu realizat în 2003, în care 1200 de părinți americani au fost întrebați despre accesele de furie ale copiilor lor, a arătat că acestea au loc astfel:

• la copiii de 1 an, frecvența e de 8 ori pe săptămână, cu o durată medie de 2 minute;
• la copiii de 2 ani, frecvența e de 9 ori pe săptămână, cu o durată medie de 4 minute;
• la copiii de 3 ani, frecvența e de 6 ori pe săptămână, cu o durată medie de 4 minute;
• la copiii de 4 ani, frecvența e de 5 ori pe săptămână, cu o durată medie de 5 minute. (1)

Cum putem gestiona accesele de furie ale copiilor?

Deși pot fi frustrante și dificile pentru părinți, aceste manifestări tumultuoase ale micuților pot fi oportunități de educare, dacă părinții le gestionează cu succes și îi ajută să facă față emoțiilor cu care aceștia se confruntă.

Copiii sunt extrem de diferiți, de aceea nu există o „rețetă” care să funcționeze la toți, cu atât mai mult cu cât există două abordări diferite de parenting vis-a-vis de acest subiect, așa cum este detaliat mai jos.

Iată câteva sugestii de metode pe care le puteți aplica, pentru a vedea în ce măsură se potrivesc copilului și stilului dvs parental.

Prevenirea tantrum-urilor

• Identificați stimulii care declanșează comportamentul exploziv al micuțului. Pentru aceasta, puteți nota într-un jurnal ce anume îl face să devină mai irascibil și să se manifeste astfel: îi este foame? s-a plictisit? este prea stimulat (prea mulți copii în jur, prea multă agitație etc.)? este frustrat pentru că nu obține ceea ce dorește sau pentru că nu reușește să facă ceva anume? este prea obosit?
• Odată identificate situațiile predispozante, le puteți preveni împiedicând copilul să ajungă în punctul în care se declanșează manifestarea furiei. Nu îi oferiți, de exemplu, jucării care sunt mult prea complicate pentru vârsta lui sau evitați să ajungeți în zona cu dulciuri din supermarket dacă știți că acesta va cere insistent și zgomotos să primească ceva dulce. Mersul la cumpărături, vizitele, orele de masă sau de culcare pot antrena astfel de manifestări temperamentale, de aceea puteți să găsiți metode prin care să le faceți mai ușor de trecut pentru el. De exemplu, respectați programul de somn al celui mic, astfel încât să nu devină mult prea obosit (pentru că este posibil să devină mult mai irascibil), evitați magazinele sau raioanele în care ar putea fi atras de produse, oferiți-i ajutor când se joacă cu o jucărie complicată care i-ar putea produce frustrare.
• Tot în scopul prevenției este utilă și observarea limbajului non-verbal al micuțului care precede accesele de furie. Cunoscându-le, puteți interveni înainte de a se manifesta. (1), (2), (4)
• Ajutați copiii să identifice propriile emoții (furia, tristețea, frustrarea). De exemplu, dacă cel mic este supărat pentru că vrea să folosească tableta mai mult decât îi este permis, îi puteți spune „Știu că ești supărat pentru că ai vrea să te mai joci pe tabletă. E normal să te simți așa. Dar am stabilit că folosești tableta doar 2 ore pe zi.” (5)
• Oferiți-i posibilitatea de a alege în loc să îi spuneți frecvent NU, pentru că și interdicțiile pot duce la frustrare. Prezentați-i mai multe alternative la activitățile pe care le puteți face împreună, la hainele pe care le poate purta în acea zi, la ce poate mânca la micul dejun etc. în acest fel îi oferiți și simul controlului.
• Încurajați-l și oferiți-i feedback pozitiv (verbal, prin îmbrățișări etc.) de fiecare dată când respectă regulile sau reușește să-și gestioneze frustrarea sau furia altfel decât prin aceste accese. (2)

Când copilul are un acces de furie

Există două abordări diferite privind modul în care ar trebui să reacționeze părintele atunci când copilul are un tantrum.

Una dintre acestea recomandă ignorarea manifestării tumultuoase a copilului (părintele să nu privească și să nu îi vorbească copilului sau să iasă din cameră), până când cel mic reușește să se calmeze singur. Eventual i se poate lăsa la îndemână o jucărie preferată, pentru a se liniști mai ușor. Această metodă este recomandată în principal acelor accese temperamentale prin care copiii încearcă să obțină ceea ce își doresc. (2)

Această metodă are la bază ideea că cei mici continuă acest obicei dacă observă că rezultatele sunt cele dorite, respectiv primesc ceea ce își doresc (atenție, jucăria din vitrină etc.). Ignorarea de către părinți a comportamentul negativ (cu condiția ca micuțul să nu se rănească singur sau să își pună siguranța în pericol), poate duce la încetarea acestor forme de manifestare. (5)

Cealaltă metodă, susținută de adepții unui parenting necondiționat, pune un accent mai mare pe nevoia de sprijin și siguranță a copilului din partea părinților atunci când acesta este copleșit de furie și își pierde controlul. Indiferent de cauza care l-a determinat să ajungă în acest punct (fie metodă de reglare a emoțiilor, fie formă de manipulare) această abordare consideră că cei mici suferă și au nevoie de empatia și iubirea părinților.

De aceea se recomandă ca părintele să nu plece de lângă copil, să rămână calm și să încerce pe cât posibil să îl ajute să depășească aceste momente dificile. Dacă micuțul și-a pierdut controlul, părintele ar trebui să comunice cu el, într-un mod blând, dar ferm, să îi spună că înțelege prin ceea ce trece, fără a ceda la presiunea din partea acestuia („Văd că ești supărat pentru că îți dorești jucăria asta”), să îl ia în brațe (dacă cel mic îi permite) și să îl asigure că supărarea va trece și se va simți bine din nou. (3), (6)

Spre deosebire de ignorarea comportamentului copilului, susținătorii acestei metode consideră că prezența părintelui îi oferă acestuia siguranță și îi transmite mesajul că este iubit și susținut necondiționat, chiar și atunci când are un astfel de comportament.

După un tantrum

• După un episod de manifestare tumultoasă a furiei, găsiți un moment în care copilul este liniștit și discutați despre faptul că este normal să se enerveze, să se supere, să fie furios etc. și găsiți împreună modalități alternative prin care să se exprime (să deseneze o față furioasă, să rupă hârtie etc.)
• Încurajați copilul să vorbească despre ceea ce simte, pentru ca treptat să identifice și să înțeleagă emoțiile care stau la baza comportamentelor sale.
• Vorbiți cu cel mic despre comportamentul pe care l-a avut, explicați-i pe înțelesul lui de ce nu este potrivit să se rănească sau să lovească pe ceilalți și care este comportamentul pe care îl așteptați de la el data viitoare. (5)
• Este important să nu recompensați (intenționat sau accidental) accesele de furie ale copilului. De aceea, consecvența dvs. în abordarea acceselor de furie este esențială. Dacă uneori ignorați comportamentul negativ al copilului și alteori îi oferiți ceea ce dorește, copilul ar putea deveni confuz. (1)