Gelozia între fraţi – cum o gestionăm?

Apariţia unui alt copil poate naşte sentimente diverse printre membrii acelei familii. Dacă părinţii sunt copleşiţi de emoţie şi griji, copiii pot simţi bucurie, entuziasm, dar şi revoltă sau gelozie. O contradicţie de reacţii poate apărea odată ce copilul se simte neglijat, în favoarea fratelui mai mic.

Gelozia nu este nici pe departe un comportament neobişnuit, ba chiar dimpotrivă. Cu toate astea, modul în care părinţii şi restul familiei gestionează această situaţie este foarte important. În primii ani de viaţă se clădeşte relaţia fraţilor, încrederea lor în sine, respectul faţă de familie şi poziţia faţă de un alt frate, mai mic sau mai mare.

Aşadar, este necesar să cunoaştem mai multe despre acest fenomen pentru a putea preveni sau dezamorsa orice conflict poate apărea între fraţi.

Care sunt cauzele apariţiei geloziei între fraţi?

Înainte de a ne întreba care sunt manifestările şi ce putem face pentru înlăturarea lor, iată care sunt factorii declanşatori pentru gelozia între fraţi. Deşi cei mai mulţi părinţi cred că fratele mai mare trebuie, în mod natural, să îşi iubească şi să îşi îngrijească fratele mai mic, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Copilul vrea să arate că este diferit de fratele mai mic
În primii ani de viaţă, fiecare copil încearcă să îşi demonstreze talentele sau interesele. El însuşi se descoperă acum, aşa că încearcă să le transmită şi altora aceste informaţii. Apariţia unui alt copil îl poate face să creadă că toate aceste lucruri vor trece neobservate şi că între el şi fratele mai mic nu există o diferenţă vizibilă.

Copilul simte că nu primeşte suficientă atenţia din partea părinţilor
Şi, într-un fel e normal, având în vedere că părinţii încep să aibă mai multă grijă de copilul nou apărut în familie. Deşi o reacţie firească pentru adulţi, copilul poate percepe asta ca pe un abandon.

Se diminuează timpul pe care copilul îl petrecea în compania părinţilor şi nu mai realizează aceleaşi activităţi ca înainte
Cu alte cuvinte, în viziunea copilului, relaţia bună cu unul sau amândoi părinţii, activităţile plăcute pe care le aveau şi programul zilnic care îi asigură un anume confort – toate se destramă în urma apariţiei unui alt copil. (1)

Care sunt manifestările geloziei între fraţi?

Primele semne ale acestui tip de gelozie pot apărea încă de la naşterea fratelui mai mic şi, dacă nu este gestionată în mod corect, această reacţie poate avea repercusiuni până la adolescenţă sau chiar maturitate. Primele manifestări care ar trebui să îţi dea de gândit sunt:

Copilul încearcă să atragă atenţia cu orice preţ
Fie că vorbeşte tot timpul atunci când atenţia cade pe celălalt copil, fie că intră în anumite conflicte, la şcoală, afară sau acasă – toate pot reprezenta modalităţile prin care el încearcă să fie în centrul atenţiei. Soluţia nu ar fi să îl cerţi sau să îl pedepseşti, ci să discutaţi şi să înţelegi ce se află în spatele acestor comportamente.

Se comportă ca un copil mic
Chiar dacă este de vârstă preşcolară sau chiar mai mare, în faţa unei „ameninţări” de acest gen, copilul se va comporta el însuşi precum fratele mai mic. Acesta e un alt mod de a atrage atenţia sau de a-ţi transmite că aşa crede el că îşi va recupera părinţii.

Copilul devine din ce în ce mai tăcut şi izolat
La polul opus se află copiii care, geloşi fiind pe fraţii lor, se închid în sine şi refuză să mai comunice. Nu doresc să facă nimic cu părinţii, nu îşi îndeplinesc sarcinile de acasă sau de la grădiniţă, refuză să meargă în parc, să se joace alături de alţi copii, sunt apatici tot timpul – toate sunt semnele unui comportament la fel de dăunător ca şi celelalte, pe care, fără doar şi poate, va trebui să îl iei în seamă.

Devine agresiv, inclusiv cu fratele mai mic
Copiii nu conştientizează faptul că pot răni pe cineva, aşa că manifestările de agresivitate se întâlnesc destul de des atunci când apare gelozia între fraţi. Nici de această dată, soluţia nu este cearta sau pedeapsa, ci o discuţie cu copilul şi schimbarea anumitor tipare în comportamentul părinţilor. (1), (2)

Care pot fi consecinţele geloziei între fraţi?

Gelozia între fraţi, dar şi modalitatea în care tu, ca părinte, gestionezi această situaţie, poate avea repercusiuni asupra copilului.

Copilul poate avea probleme de comunicare
În prezent sau în viitor, copilul care se simte respins şi neglijat poate avea probleme în a relaţiona cu ceilalţi. Astfel, dezvoltarea lui este perturbată.

Crește riscul de a fi frustrat şi agresiv
Nervozitatea permanentă sau, dimpotrivă, apatia continuă la un copil care, de fapt, încearcă să tragă un semnal de alarmă ar putea duce la accentuarea frustrărilor. Un copil mai nervos sau mai obosit este mult mai predispus certurilor sau conflictelor de la şcoală, de exemplu.

Copilul dezvoltă un comportament agresiv, mai ales dacă şi familia permite asta
Există familii în care se consideră că certurile şi conflictele între fraţi sunt normale, aşa că părinţii nu reacţionează în primii ani în care apare acest tip de comportament. Această lipsă de reacţie nu va face altceva decât să îi întărească copilului convingerea că acela este un comportament normal, pe care îl va aplica atât cu fraţii săi, cât şi cu ceilalţi.

Stresul permanent poate duce la alte frustrări, conflicte, incapacitate de comunicare, ba chiar apariţia unor probleme de sănătate
Cum părinţii stresaţi nu mai au timp să acorde copiilor atenţia cuvenită, nici mediul din familie nu va fi unul tocmai relaxat. Pe acest fond, accentuat de gelozia resimţită faţă de frate sau soră, copilul va fi el însuşi stresat, anxios, mai sensibil, aflat în imposibilitatea de a relaţiona corect cu ceilalţi.

Adolescentul-problemă, predilecţia către vicii şi fuga de responsabilităţi – doar câteva dintre repercusiunile din viaţa de adult
Consecinţele geloziei între fraţi pot fi îngrijorătoare chiar şi mai târziu. Un astfel de complex „netratat” îi poate face pe viitorii adolescenţi mai rebeli, mai închişi şi mai predispuşi către vicii specifice vârstei. Ba mai mult, tânărul adult ar putea avea dificultăți în a-și asuma responsabilităţi, ferindu-se în a lega relaţii de lungă durată. (1)

Ce pot face părinţii în aceste situaţii?

1. Începe să îi vorbeşti copilului despre viitorul frăţior şi despre perioada următoare încă din timpul sarcinii
Vorbeşte-i copilului tău despre atmosfera din sânul familiilor cu mai mulţi copii, implică-l în activităţile specifice unei sarcini (ia-l cu tine la ecografie, la cumpărături etc.), spune-i cum o să fie fratele lui, faceţi-vă planuri împreună pentru momentul în care acesta va mai creşte – toate aceste variante sunt modalităţi potrivite prin care îţi poţi pregăti copilul pentru perioada viitoare şi pentru noul său rol, de frate mai mare. (1)

2. Fă schimbările treptat
Orice schimbare bruscă va fi resimţită destul de puternic de copil. Aşadar, ar fi ideal să începi treptat aceste transformări, chiar dinainte de venirea pe lume a celuilalt copil. Niciodată nu asocia toate aceste schimbări cu apariţia fratelui mai mic în viaţa voastră şi menţine aceeaşi rutină în programul copilului. (1)

3. Acceptă ajutor în îngrijirea noului membru al familiei
Asta îţi va da timp pentru a te ocupa mai mult de copilul mai mare. Timpul vostru împreună ar putea fi mai valoros decât acele momente în care copilul se simte neglijat, aşa că el le va trece cu vederea şi se va gândi la acele clipe frumoase, petrecute împreună. (2)

4. Implică-l pe copil în activităţile privind noul membru al familiei
Roagă-l să te ajute în alegerea pătuţului, a jucăriilor, fă în aşa fel încât să fie mereu prezent la băiţa bebeluşului sau atunci când îl alăptezi pentru a se simţi implicat în toate aceste activităţi. Astfel, se va simţi important şi util. Ai grijă, însă, ca responsabilităţile să nu fie prea multe sau prea grele pentru un copil de vârsta lui. (2)

5. Evită să îl dojeneşti
Deşi este recomandat să nu schimbi regulile stabilite înainte, în această perioadă copilul mai mare se poate simţi stingherit, cumva lăsat pe planul doi. Aşadar, evită să îl dojeneşti la fiecare boacănă, mai ales dacă este deja gelos pe fratele său, copilul ar putea avea tendinţa de a-l blama pe acesta pentru reacţiile părinţilor. (3)

6. Laudă-l şi încurajează-l ori de câte ori merită, cooperează cu ceilalţi din jur şi îşi exprimă afecţiunea pentru cel mic
Dacă pedepsele ar trebui evitate acum, recompensele şi laudele sunt cele care îl pot încuraja pe fratele cel mare, asigurându-l de faptul că fratele cel mic nu este o ameninţare, ba chiar poate deveni un partener de încredere. De altfel, un studiu realizat în 1972 a arătat că fraţii mai mici învaţă mult mai repede şi mai uşor un lucru atunci când cei care îi învaţă sunt fraţii mai mari (în special surorile) şi nu altcineva, cum ar fi alţi prieteni de joacă. Aşadar, arată-i copilului mai mare cât de utilă este bunăvoinţa sa. (3)

7. Nu lua partea cuiva
În relaţiile de mai târziu, este foarte important să fii imparţial. Nu încerca să afli cine a început o ceartă sau cine e de vină într-un anume conflict. Aminteşte-ţi că scopul tău principal este ca cei doi fraţi să aibă o relaţie armonioasă. Ajută-i să îşi rezolve problemele, explică-le acolo unde au greşit. (2)

8. Explică-le întotdeauna de ce acţionezi într-un anumit fel
Nu lăsa niciodată imaginaţia unui copil să descopere motive pentru care a fost pedepsit! Pentru că, fără doar şi poate, le va găsi, doar că cele mai multe vor fi false. Tocmai de aceea, ori de câte ori acţionezi nu tocmai pe placul copilului tău, spune-i de ce ai decis să iei acea măsură. (2)

9. Iubeşte-l şi tratează-l în mod unic, nu egal cu celălalt frate
Este un sfat venit din partea autoarelor cărţii Siblings without Rivalry, Adele Faber şi Elaine Mazlish. Atunci când încerci să îl iubeşti în mod egal ca pe fratele lui, ai putea să pierzi din vedere tocmai părţile care îl fac unic. Potrivit ar fi să îl observi, să îl înţelegi, să îl descoperi şi să te comporţi întotdeauna în consecinţă. (4)

10. Nu forţa lucrurile
Unii specialişti susţin că, contrar părerii părinţilor, copiii nu se joacă în mod natural împreună. Acesta este un comportament care apare în jurul vârstei de trei ani. Aşadar, părinţii nu ar trebui să se aştepte ca cei doi fraţi să petreacă tot timpul împreună. De exemplu, copiii cu vârsta preşcolară interacţionează în jur de 10-12 minute, cei ajunşi la şcoală între 10-30 de minute, în vreme ce adolescenţii între 15-60 de minute.

Nu forţa lucrurile între ei, ci ajută-i să relaţioneze: joacă-te alături de copii, oferă-le jucării şi gândeşte activităţi captivante. La fel ar trebui să se întâmple şi în cazul conflictelor: aminteşte-ţi că cei mici nu ştiu cum să le facă faţă sau cum să le rezolve. Aici ar fi bine să intervii tu şi să le arăţi cum să împartă lucrurile, cum să facă compromisuri, cum să se respecte prin gesturi mici, dar importante. (4)

11. Ia în considerare şi ajutorul specializat
Dacă nimic din toate acestea nu funcţionează, nu ezita să ceri ajutorul unui psiholog. Poate copilul are alte probleme de care este deranjat sau pur şi simplu nu ai putut comunica corect cu el. Pentru toate aceste situaţii, un specialist poate fi puntea între tine şi copilul tău, aşa că te poți adresa lui dacă simţi că situaţia ţi-a scăpat de sub control.