Care este vârsta potrivită pentru antrenamentul la oliță?

Mulți părinți se pot simți nesiguri privind vârsta la care să înceapă să-l învețe pe cel mic să folosească olița sau toaleta. Fiecare copil este unic: de aceea, este dificil de stabilit o vârstă standard la care este recomandat să se înceapă antrenamentele la oliță. Sunt diferite aspecte care ar trebui luate în considerare când vine vorba de începerea utilizării oliței, prezentate mai jos.

Care sunt factorii care dictează începerea antrenamentului la oliță?

Studiile recente arată însă că majoritatea copiilor învață să folosească olița sau toaleta mult mai târziu decât generațiile anterioare. În ultimii 60 de ani s-a modificat cu mult trendul privind începerea antrenamentului la oliță. Dacă în anii 1920-1940 antrenamentul începea la 12-18 luni, în 1960-1980 s-a trecut la 18-24 luni, iar în anul 2000 vârsta medie era de 21-36 luni.

Printre cauzele care au dus la întârzierea antrenamentului la oliță sunt disponibilitatea scutecelor de unică folosință, mai multe facilități de spălare, o atitudine mai liberă a părinților, mai puțin consistentă, confuzie privind momentul în care un copil este pregătit să folosească olița, percepția conform căreia copilul este prea mic pentru antrenament sau faptul că ambii părinți lucrează în afara casei. Factorii asociați cu antrenamentul târziu depind și de copil (sex, dezvoltare, temperament), de factori familiali (prezența altor frați, educația părinților, status socioeconomic, familii monoparentale) sau alți factori ce intervin pe parcursul antrenamentului.

Fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare iar vârsta simplă nu este un indicator suficient privind momentul începerii antrenamentului. Deși unii menționează că antrenamentul precoce este asociat cu diferite probleme, de la refuz, la constipație, regres, udarea patului, probleme de comportament sau emoționale, studiile realizate nu susțin aceste lucruri. Singurul aspect negativ este acela că antrenamentul durează mai mult.

Alegerea părinților

Vârsta ideală de începere a antrenamentului depinde în principal de părinți, de obiectivele lor și de copil. În unele zone, antrenamentul la toaletă începe de la naștere sau de la câteva săptămâni, fără pedepse, copilul învățând cum să folosească olița ca pe un lucru firesc, ajungând să nu poarte niciodată scutece. În alte regiuni însă, copiii poartă scutece până la 2, 3 sau chiar 4 ani. Odată cu accesul la scutece, antrenamentul la oliță a început să fie tot mai tardiv.

Începerea acestui proces este influențată de concepțiile părinților și de alegerile lor. Un studiu publicat în Jurnalul de Pediatrie (Rio J) realizat pe un grup de 3.281 copii cu vârsta de 24 luni arată că, deși la această vârstă 85,5% prezentau toate abilitățile necesare pentru începerea antrenamentului, majoritatea dintre aceștia nu începuseră încă antrenamentul, la alegerea părinților. Un procent de 21% dintre băieți erau antrenați pentru toaletă și 27% dintre fetițe. 96% dintre copii putea merge singuri și își puteau da jos și ridica hăinuțele. (3)

Un studiu publicat în Journal of Pediatrics (2006) în care au fost chestionați 779 de părinți cu privire la vârsta potrivită pentru începerea antrenamentului arată că majoritatea consideră că vârsta potrivită este 20 luni. Concepția și gradul de informare al părinților privind beneficiile și riscurile fiecărei metode sunt factori ce influențează alegerea momentului inițierii. (9)

Inițierea antrenamentului înainte de 18 luni este puțin probabil să afecteze copilul, cât timp așteptările părinților sunt realiste în ceea ce privește performanțele copilului, cât sunt evitate pedepsele sau abuzul de orice fel.

Dobândirea controlului asupra vezicii urinare și sfincterului anal

Vezica și sfincterul anal încep să se dezvolte de la 4-6 săptămâni de gestație. Etapele sunt următoarele:

• controlul sfincterului anal când doarme;
• controlul sfincterului anal când este treaz;
• controlul vezicii urinare treaz;
• controlul vezicii când doarme.

Vârsta medie la care un copil reușește să stea uscat este 3,5 ani, iar pe timpul nopții la 4 ani. Micțiunea matură implică 7 pași și anume:

• senzația de vezică plină;
• dorința de a goli;
• amânarea eliminării;
• golirea prin relaxarea sfincterului, contracția reflexă a vezicii;
• menținerea fluxului urinar până vezica se golește;
• reumplerea vezicii.

Aceleași secvene sunt valabile și pentru sficterul anal. Abilitatea copiilor de a controla vezica și sfincterul anal depinde de controlul asupra fiecărui pas. (2)

Dezvoltarea copilului

În timp ce unii specialiști pun la baza începerii antrenamentului dobândirea controlului vezicii și sfincterului, alții se axează pe dezvoltarea fizică a copilului, pe capacitatea lui de a-și ridica singur pantalonii sau pe pregătirea psihologică.

Astfel, se consideră că pregătirea copilului presupune mai multe aspecte, și anume:

• pregătirea motorie;
• pregătirea cognitivă;
• limbajul;
• abilitățile de igienă.

Pregătirea motorie se referă la capacitatea de a merge și de a se ridica fără sa-și pierde echilibrul, capacitatea de a se îmbrăca și dezbrăca singur sau cu ajutor limitat. Aria cognitivă implică acel comportament imitativ, capacitatea de a sta și de a se juca în liniște pentru 5 minute, capacitatea de a înțelege jocurile. Când vine vorba de limbaj, se consideră că un copil este pregătit de antrenament dacă poate înțelege instrucțiuni simple, dacă își poate exprima nevoile prin cuvinte, semne sau gesturi, dacă poate denumi urina sau materiile fecale. Abilitățile de igienă includ capacitatea de a sta uscat pentru cel puțin 1-2 ore, curiozitate privind toaleta, faptul că nu îi place să stea ud sau cu scutecul murdar.

Antrenamentul la oliță la 0-12 luni

Învățarea utilizării toaletei la vârste mai mici nu cauzează probleme comportamentale, aducând chiar beneficii, în special prevenirea iritațiilor provocate de scutece și a infecțiilor urinare. În schimb, antrenarea la vârste mai mici necesită mai multă atenție din partea părinților. În această categorie intră antrenamentul timpuriu la oliță sau comunicarea eliminării. În mod normal, antrenamentul timpuriu începe imediat de la naștere, însă unii recomandă de la 3-6 luni când bebelușii urinează mai puțin frecvent și pot sta mai ușor în șezut.

În unele țări antrenamentul pentru utilizarea oliței începe din primele săptămâni de viață ale bebelușului. Părinții învață să recunoască limbajul corpului la copil, sunetele și semnele de eliminare pe care copilul le transmite, putând astfel anticipa nevoia de a micționa a copilului. Când părinții observă primele semne ale nevoii copilului de a urina/defeca copilul va fi așezat deasupra oliței/toaletei, încurajându-l prin diferite metode să elimine materiile fecale și urina, de exemplu prin producerea unor sunete gen „şşş” sau „uh” exact în momentul în care bebelușul elimină. Astfel, copilul învață să asocieze aceste acțiuni și sunete ale părinților cu întârzierea eliminării până când părinții poziționează olița, formându-și un instinct.

Antrenamentul timpuriu la oliță nu are repercusiuni asupra comportamentului copilului, nu îl influențează negativ. Aduce anumite beneficii, inclusiv reducerea iritațiilor cauzate de scutece, a infecțiilor tractului urinar sau ale refuzului eliminării. Acestea depind însă și de atitudinea părinților și de fiecare copil în parte. Pe de altă parte, bebelușul are mai puține abilități motorii dezvoltate, nu își poate exprima toate nevoile și urinează mai frecvent. Asta înseamnă că antrenamentul la această vârstă necesită mai multă atenție din partea părinților, poate dura mai mult. (5, 6, 7)

Antrenamentul la oliță la 12-18 luni

Mulți părinți aleg să înceapă antrenamenul pentru utilizarea oliței la 12 luni. Alegerea perioadei 12-18 luni pentru deprinderea acestui obicei nu prezintă dovezi științifice privind eficiența. Copilul trebuie familiarizat treptat cu toaleta și încurajat să o folosească. Este o continuare a primei metode, copilul fiind ajutat să înțeleagă beneficiile oliței.

Nu presupune așteptarea până în momentul în care copilul dă semne că este pregătit, ci familiarizarea copilului cu olița, însă fără a-l forța și fără pedepse. La această vârstă copiii pot renunța mai greu la scutece, din care au format deja un obicei. În plus, la această vârstă copilul a învățat să meargă singur, astfel că îi va fi greu să stea așezat pe oliță. Beneficiul este dat de faptul că sub 18 luni copiii respectă mai mult cerințele părinților. Metoda de antrenament include exemplul practic, explicațiile și joaca. (5, 6)

Antrenamentul la oliță după 18 luni

Conform majorității ghidurilor și Academiei Americane de Pediatrie, cei mai mulți copii nu sunt pregătiți să utilizeze olița până la vârsta de 18-24 luni. Recomandările privind începerea antrenamentului înainte de 18 luni se bazează pe ideea conform căreia copilul va fi astfel capabil să descifreze anumite semnale ale necesității de a merge la toaletă, înainte ca părinții să îl solicite. Argumentele contra acestei metode subliniază faptul că cel mic nu trebui neapărat să poată merge sau să își dea singur pantalonii jos pentru a folosi toaleta.

Începerea antrenamentului la oliță nu trebuie făcută când cel mic poate folosi toaleta independent, această abilitate dezvoltându-se pe parcurs. Acest lucru depinde de așteptările părinților, de obiective și alegeri. Copilul nu trebuie forțat să folosească olița, însă așteptarea pasivă poate face ca cel mic să se obișnuiască cu scutecele, să refuze ulterior îndepărtarea lor și să își ignore semnalele corpului. (5, 6)

Antrenamentul la oliță după 24 de luni

Mulți copii sunt antrenați să folosească olița abia după vârsta de 2 ani. În acest caz, se recomandă aplicarea metodei de o zi a lui Azrin și Foxx. Unele studii realizate arată că un antrenament mai rapid protejează copilul de anumite probleme medicale ce l-ar putea afecta mai târziu. La această vârstă copiii învață să ignore anumite semnale ceea ce îngreunează antrenamentul, se obișnuiesc cu scutecele, sunt mai independenți și îți pot testa autoritatea. (5, 6, 7)

După 24 luni, copiii care nu au învățat să folosească olița au petrecut mai mult timp purtând scutece, astfel că au învățat să ignore semnalele corpului și trebuie să le învețe din nou, s-au obișnuit cu senzația de scutec ud sau murdar, pot prezenta rezistență la atrenament, sunt mai independenți iar accidentele de tipul făcutului în pantaloni din timpul antrenamentului sunt mai neplăcute.

Un studiu publicat în Journal of Pediatrics (2004) a arătat că doar trei factori sunt asociați cu învățarea târzie a folosirii oliței, și anume: începerea antrenamentului la o vârstă mai mare, prezența constipației sau refuzul de a elimina. Acești factori sunt interconectați și se influențează reciproc. (10)

Prea devreme sau prea târziu?

În ciuda teoriilor Freudiene privind afecțiunile de personalitate ce apar dacă copilul este antrenat la toaletă de la o vârstă mai mică, nu sunt studii științifice care să demonstreze acest lucru. De fapt, studiile în acest sens arată chiar contrariul, și anume că acest tip de antrenament previne iritațiile cauzate de purtarea scutecelor și riscul infecțiilor recurente ale tractului urinar. Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că cei mici învață să își golească complet vezica, eliminând toate reziduurile și bacteriile. Această metodă a fost criticată de unii deoarece a fost asociată cu un tip de antrenament dur, în care copilul este forțat, ceea ce este o ipoteză falsă. Comunicarea eliminării nu presupune forțarea copilului, pedepsirea sau orice fel de comportament negativ.

Un studiu publicat în jurnalul Pediatrics (2003) sugerează că inițierea antrenamentului la toaletă la o vârstă mai fragedă nu este asociată cu constipația, refuzul de a urina, abținerea, ci doar cu o finalizare mai lentă a antrenamentului. În același studiu, cei antrenați de la 27 luni nu au prezentat o deprindere mai rapidă a acestui obicei, în ciuda faptului că aceștia erau suficient dezvoltați din mai multe puncte de vedere. (8)

Mulți sugerează că antrenamentele trebuie începute după 18 luni, când copilul este pregătit din multe puncte de vedere. Acest lucru are și repercusiuni, prin prisma faptului că fiecare copil se dezvoltă diferit, în plus, pregătirea emoțională, adică dorința de a folosi independent olița poate veni destul de târziu, la 3-4 ani, precum și motivația copilului de a-i imita pe adulți. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare fizică, socială, emoțională, cognitivă. Din acest motiv, dacă alegeți să antrenați copilul când este pregătit din toate punctele de vedere, evitați să stabiliți un termen când acesta va fi, deoarece acest lucru este impredictibil. (1)

Un studiu publicat în Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics (2009) arată că inițierea antrenamentului pentru oliță după 24 de luni este asociat cu probleme în ceea ce privește obținerea și menținerea controlului vezical. Explicația ar sta în faptul că întârzierea acestui proces după vârsta de 2 ani prelungește timpul de expunere la potențiali factori de stres ce pot interfera cu dobândirea controlului vezical, rezultând astfel întârzieri în obținerea continenței și susceptibilitatea la regres ulterior. (4)

Indiferent la ce vârstă alegeți să începeți antrenamentul pentru folosirea oliței, trebuie să vă înarmați cu răbdare și timp, deoarece este un proces care solicită atât copilul cât și părinții. Fiecare vârstă are asociate atât avantaje cât și dezavantaje, astfel că este recomandat să alegeți acea metodă care vi se potrivește mai mult.