Sfaturi pentru antrenamentul la oliță (Tracy Hogg)

Tracy Hogg este consilier în creșterea copilului și autoarea cărților „Secrets of the Baby Whisperer: How to calm, connect and communicate with your baby” („Secretele îmblânzitoarei de bebeluși”), „Secrets of the Baby Whisperer for Toddlers” și „The Baby Whisperer Solves all your Problems”.

Este asistentă medicală de profesie, specializată în îngrijire maternală și neonatală în Anglia, cu experiență profesională în cadrul Great Ormond Street Hospital (Londra), având o vastă experiență în îngrijirea copiilor. Este cunoscută pentru capacitatea sa de a liniști copiii și de a gestiona cu succes situațiile dificile și stresante cu cei mici, descifrându-le limbajul, plânsul, gângurerile și toate celelalte sunete scoase de aceștia.

Iată o serie de sfaturi pentru antrenamentul la oliță/toaletă al copiilor, conform cărții „The Baby Whisperer Solves all your Problems”.

Când începem antrenamentul la oliță?

Statisticile arată că în ultimii ani vârsta de la care se începe antrenamentul la oliță sau toaletă a crescut considerabil, tendința fiind influențată în principal de disponibilitatea crescută a scutecelor de unică folosință superabsorbante, care mențin pielea copilului uscată, fiind confortabile și pentru părinți.


Părinți ignoră sau nu observă semnele oferite de copil că vor să folosească olița, cum ar fi de exemplu faptul că solicită el însuși schimbarea scutecului din cauza disconfortului resimțit. Fiecare copil este unic, iar părinții trebuie să fie atenți la nevoile și la reacțiile lor.

Tracy Hogg sugerează ca antrenamentul să fie inițiat imediat după vârsta de 9 luni, dar și mai devreme, în funcție de copil, de dezvoltarea, sănătatea și personalitatea lui, dar și de părinte și de răbdarea sa, dar e recomandat ca nu mai târziu de 15 luni. La vârsta de 9 luni făcutul la oliță poate face parte deja din rutina zilnică a copilului  pe lângă alimentație, activitate, somn.

În intervalul 9-15 luni se pot observa o serie de semne că cel mic este pregătit pentru antrenamentul la toaletă, dar se poate și ca cel mic să fie pregătit fără prezența acestor semne. Și între 16-23 luni se poate începe antrenamentul cu rezultate eficiente, deoarece ca și până la această vârstă, și în perioada 16-23 luni copilul are dorința de a-i mulțumi pe părinți, de aprobarea lor și de laude, lucru ce susține eficiența antrenamentului.

Când este pregătit copilul pentru a renunța la scutece?

Antrenamentul la oliță sau la toaletă poate începe mai devreme sau mai târziu, în funcție de gradul de dezvoltare al copilului, de vârstă, de aptitudinile sale și de dorința părinților. Multe surse susțin faptul că antrenamentul trebuie început abia atunci când cel mic dă semne că este pregătit, să decidă singur când vrea să înceapă să folosească olița. Aceast concept poate fi unul greșit, deoarece copilul trebuie îndrumat, încurajat și învățat cum trebuie să folosească olița, când și care îi sunt beneficiile, pe înțelesul lui.

Iată care sunt semnele că cel mic este pregătit să utilizeze olița, conform Academiei Americane de Pediatrie:

• Copilul poate sta uscat pentru cel puțin 2 ore pe tipul zilei și este uscat când se trezește.
• Eliminările devin previzibile și regulate.
• Prezintă expresii faciale, de postură sau folosește cuvinte pentru a indica nevoia de a urina sau defeca.
• Poate urma instrucțiuni simple.
• Încearcă să se îmbrace singur și poate merge.
• Dă semne că se simte inconfortabil cu scutecul murdar și vrea să fie schimbat.
• Îți solicită chiar el olița pentru a elimina.
• Vrea să poarte lenjerie intimă.

Uneori însă aceste semne nu apar și cu toate acestea copilul poate fi pregătit. De exempu, dacă cel mic stă în șezut singur, este un semn că este pregătit pentru a face la oliță. Tracy recomandă inițierea antrenamentului la toaletă, ajutându-vă de un adaptor, pentru a face tranziția la toaletă mult mai ușoară. Asigurați-vă că cel mic poate sprijini picioarele pe un suport, pentru a se simți sigur și confortabil.

Antrenamentul la toaletă după vârsta de 2 ani

După vârsta de 2 ani copilul începe să își manifeste independența și nu mai manifestă de multe ori interes în a le face pe plac părinților, antrenamentul la toaletă putând fi mai dificil de realizat. Dacă în timpul antrenamentul copilului opune rezistență constant, opriți antrenamentul, dar doar pentru 1-2 zile, nu mai mult. Continuați să încercați, fără a-l forța sau certa.

Tracy Hogg menționează că la vârsta de 2 ani copilul este capabil să se îmbrace singur. Astfel, dacă refuză constant antrenamentul și elimină în scutec sau lenjeria intimă, autoarea recomandă să i se dea haine curate la baie și să i se spună să se curețe și să se îmbrace singur. Nu trebuie văzut ca o pedeapsă, ci ca o formă prin care i se arată oarecum consecințele faptului că refuză antrenamentul la această vârstă. Nu trebuie certat sau umilit, copilul trebuie doar ajutat să conștientizeze că trebuie să dezvolte anumite responsabilități. Trebuie diferențiate însă situațiile de genul accidentelor de momentele în care copilul intenționat se abține de la a se așeza pe toaletă și preferă să elimine în scutec sau lenjeria intimă.

Puteți merge cu fetița sau băiețelul la cumpărături, să își aleagă singur/(ă) lenjeria intimă care îi place, pentru a fi astfel mai motivat/(ă) să o poarte și să renunțe la scutece. Copilul trebuie motivat în diverse feluri, fie cu program special de joacă după, cu ieșire la plimbare etc., în funcție de dorințe și posibilități. Copilul nu trebuie umilit sau pedepsit sub nicio formă, acest lucru poate duce la prelungirea antrenamentului, la teama de toaletă sau enurezisul nocturn.

Cum încurajăm copilul să folosească toaleta?

În cazul unor copii poate să apară teama de toaletă. Aceasta este produsă deseori de episoadele de constipație pe care copilul le asociază negativ cu toaleta. În acest caz, creșteți cantitatea de fibre din alimentația copilului – porumb dulce, mazăre, cereale integrale, prune, fructe etc. Poate fi vorba și de reductorul folosit, pe care poate nu se simte în siguranță sau confortabil. De asemenea, lipsa unui suport pentru picioare îi poate produce nesiguranță. Dacă cel mic merge la grădiniță sau în timpul zilei stă cu babysitter, cu bunici sau cu alte persoane, aceștia trebuie să știe cum este obișnuit copilul să utilizeze toaleta. Puteți merge împreună la toaletă, așezându-vă dumneavoastră întâi, pentru ca cel mic să vadă că este totul sigur și nu se întâmplă nimic rău, solicitând copilul apoi să se așeze și el pe toaletă.

Copilul nu trebuie forțat și nici presat să folosească olița, fiind nevoie doar de aprobare, admirație în acest sens și încurajri. Cei mici învață prin imitație, astfel că este indicat să îi oferiți propriul exemplu. Este indicat ca părintele de același gen cu cel mic să facă acest lucru, dar se poate și altfel dacă nu este posibil. Băiețeii trebuie învățați inițial să urineze stând în șezut, pe oliță sau toaletă, astfel că exemplu mamei poate fi util și în acest caz.

După 20 de minute după ce a mâncat/băut, dimineața înainte de a mânca sau înainte de băiță, puneți-l pe oliță. La 9 luni nu deține controlul complet asupra sfincterului, astfel că trebuie ca dumneavoastră să identificați momentele când copilul simte nevoia de a elimina, dar treptat acesta se dezvoltă și copilul începe să asocieze așezatul pe oliță cu eliminarea, copilul va învăța mai ușor să își contracte și relaxeze sfincterul anal și vezica. În primele săptămâni de antrenament așezați copilul pe toaletă sau oliță imediat ce s-a trezit, făcând astfel un ritual, spunându-i blând că este vremea să stea pe oliță/toaletă. Atenție, copilului îi trebuie spus, nu trebuie întrebat: „Este timpul să stai pe oliță!”, „Haide la toaletă!”, „Hai să îți dăm scutecul jos!”.

Cât stă pe toaletă, îi puteți citi, vă puteți uita pe cărți, puteți spune poezii, cânta sau vorbi. Dacă urinează în toaletă/oliță, lăudați-l. Puteți realiza un tabel la care copilul să aibă acces, unde fiecare succes privind făcutul la oliță va fi recompensat cu steluțe colorate, buline sau altfel de abtibilduri pentru a-i marca reușita și pentru a-l motiva. Cel mic trebuie să se simtă confortabil și având control aparent asupra situației, ceea ce favorizează rezultatele pozitive.

Iată câteva recomandări utile pe durata antrenamentului:

• Puteți nota inițial eliminările celui mic (după masă, la cât timp după masă, la cât timp după ce s-a trezit etc.) pentru a identifica momentele zilei când copilul defechează de obicei. Majoritatea copiilor au același program de eliminare a fecalelor pe parcursul unei zile și urinează în general după 20-30 minute de la ingestia lichidelor.
• Observați grimasele din momentul defecării sau urinării sau cele care preced eliminarea, expresiile feței sau alte gesturi care dau de înțeles că simte nevoia de a elimina. Dacă merge, poate exista posibilitatea de a se ascunde într-un colț sau după un obiect de mobilier, datorită nevoii de intimitate.
• Nu începeți antrenamentul dacă sunteți extrem de ocupat, dacă urmează să vă mutați sau au intervenit diferite schimbări în viața familiei, sau dacă sunteți dumneavoastră sau copilul bolnavi.
• E nevoie de răbdare, de timp și trebuie să lăsați copilul să progreseze. Cât timp urmați pașii menționați, sunteți consecvenți creând rutina copilului, rezultatele nu vor întârzia să apară.
• Antrenamentul la oliță nu trebuie început concomitent cu un alt eveniment important în familie, cum ar fi nașterea unui alt copil, când cel mic începe să meargă la grădiniță, în timpul călătoriilor etc.
• Evitați să împărtășiți cu alte persoane faptul că ați început antrenamentul la oliță, deoarece este posibil să fiți criticat pentru metoda aleasă sau agasat cu diverse sfaturi. E mai bine să așteptați până când cel mic învață să facă la oliță și apoi să dați vestea familiei și prietenilor. Excepție fac grupurile de suport în acest sens, unde mamele pot împărtăși informații și propriile reușite sau insuccese, fiind încurajate de ceilalți părinți.