Metoda orientată către copil a lui Brazelton

În anul 1962, medicul pediatru și cercetătorul Thomas Berry Brazelton a dezvoltat această metodă pentru a-i învăța pe copii să folosească toaleta, fiind axată pe antrenamentul gradual.

Metoda a fost stabilită în urma unui studiu pe 1.170 de copii, ce a durat 10 ani, între anii 1951-1961. Încurajează copilul să devină compliant privind folosirea oliței și să dezvolte interes și control autonom în acest sens. A fost introdusă pentru copiii cu vârsta de aproximativ 2 ani, ținând cont de gradul lor de pregătire fiziologică și psihologică.

În urma studiului inițial, deprinderea acestui obicei a fost asimilată atât pentru control urinar cât și pentru controlului sfincterului anal în 79,5% dintre cazuri, doar pentru sfincterul anal în 12,3% dintre cazuri și în cazul unui procent de 8,2% doar pentru controlul vezicii urinare. Antrenamentul din timpul zilei a fost completat până la vârsta de 2 ani sau 2 ani jumătate, în timp ce pentru noapte la 3 ani. (1, 4)

Ce presupune metoda?

Academia Americană de Pediatrie recomandă părinților să evite forțarea copiilor privind folosirea toaletei, sugerând să înceapă procesul doar dacă copilul este pregătit fizic, comportamental și emoțional și suficient dezvoltat pentru a putea învăța acest obicei. Recomandă ca antrenamentul să înceapă după 18 luni utilizând o oliță și să înceapă doar dacă cel mic dă semne că este pregătit. (2)

Iată care sunt aceste semne:

• solicită singur folosirea oliței sau a lenjeriei intime;
• se poate îmbrăca și dezbrăca singur de unele articole vestimentare;
• dă dovadă de independență și folosește cuvântul „nu”;
• își exprimă interesul pentru utilizarea toaletei;
• are un tranzit intestinal regulat;
• imită comportamentul părinților;
• are capacitatea de a urma instrucțiuni;
• poate să stea în șezut și poate merge;
• când udă scutecul solicită schimbarea lui;
• nu udă scutecele în timp ce doarme;
• utilizează cuvinte, expresii faciale sau mimica indicând nevoia de a urina sau de a defeca. (3)

Această metodă ajută părinții să înțeleagă și să comunice cu copilul  privind antrenamentul la toaletă în funcție de dezvoltarea acestuia.

Se recomandă începerea antrenamentului cu o oliță, deoarece copiii se simt astfel mai siguri și mai stabili. Olița asigură, de asemenea, cea mai bună poziție ergonomică pentru copil.

Modelul curinde trei implicații în dezvoltarea copilului: maturitatea fiziologică (abilitatea de a sta în șezut, de a merge, de a se îmbrăca și dezbrăca), feedback-ul extern (înțelege și răspunde la instrucțiuni), feedback-ul intern (stimă de sine și motivație, dorința de a imita și identifica exemple în persoanele din jur, auto-determinare și independență).

Dr. Brazelton a identificat stadiile de dezvoltare la care părinții pot anticipa progresul și pot plănui pașii următori. De exemplu, la 18 luni acesta consideră că cei mici dau semne de pregătire în acest sens, la 24 de luni trebuie plănuite etapele pentru inițierea procesului. La 30-36 de luni majoritatea copiilor trebuie să deprindă acest obicei în timpul zilei, iar la final, la 36-48 luni, majoritatea trebuie să deprindă și continența din timpul nopții, conform rezultatelor studiului realizat de acesta. (2)

Care sunt etapele?

Pentru a pune în aplicare metoda aveți nevoie de oliță în primul rând. Se începe când abilitățile fizice și psihologice necesare sunt asimilare, de obicei în jurul vârstei de 18 luni. Iată care sunt pașii esențiali:

Pasul 1

Cumpărați-i copilului o oliță și învățați-l să o asocieze cu toaleta.

Pasul 2

După ce copilul s-a acomodat cu olița (aproximativ o săptămână), rugați-l să se așeze pe oliță îmbrăcat. Puteți folosi olița în orice încăpere pentru ca cel mic să se obișnuiască cu ea. Copilul poate să se ridice de pe oliță oricând vrea. Vorbiți cu copilul și îi puteți citi sau spune povești cât timp stă pe oliță.

Pasul 3

Puteți repeta această activitate, de a-l așeza îmbrăcat pe oliță, timp de 1-2 săptămâni, după care îl puteți întreba dacă este de acord să dea jos scutecul când stă pe oliță. Nu insistați dacă cel mic nu vrea să se așeze fără scutec.

Pasul 4

Eliminați conținutul unui scutec folosit în oliță de față cu copilul, explicându-i care este rolul oliței. Nu eliminați conținutul oliței în toaletă de față cu copilul deoarece acest lucru ar putea duce la declanșarea unei frici sau a dezinteresului.

Pasul 5

După ce copilul înțelege, solicitați-l să se așeze pe oliță de mai multe ori pe zi. Cu cât copilul devine mai încrezător, lăsați-l prin casă fără scutec pentru intervale variate de timp și plasați olița în apropierea lui, încurajându-l să o folosească independent. Copilul va dezvolta astfel o rutină zilnică privind așezarea pe oliță. Îi puteți aminti la diferite perioade de timp să se așeze pe oliță.

Pasul 6

Dacă cel mic dă semne că este interesat să folosească olița, îl puteți lăsa fără scutec pentru perioade mai mari de timp, încurajându-l să urineze și să defecheze în oliță. Dacă au loc accidente, nu îl certați și nu vă impacientați. Apreciați-i progresul și țineți cont de ritmul propriu al copilului. Nu îl forțați să stea așezat pe oliță sau să stea fără scutec.

Pasul 7

Dacă antrenați un băiețel la oliță, este necesar să îl învățați să urineze stând pe oliță inițial. Dacă va învăța să urineze din picioare, ulterior este posibil să nu mai vrea să se așeze pe oliță. Răspundeți-i copilului la toate întrebările pe care le pune privind utilizarea oliței, actul de a urina sau defeca etc.

Pasul 8

După acești pași renunțați la scutec, dați-i lenjerie intimă, încurajându-l să folosească olița când simte nevoia de a elimina și încurajându-l, de asemena, să își dea jos și să își ridice singur lenjeria și pantalonii. În această etapă puteți folosi și chiloței de tranziție, care sunt realizați dintr-un material mai absorbant dar arată ca niște chiloței normali. După ce copilul învață să întârzie eliminarea până la poziționarea pe oliță și rămâne uscat pe timpul zilei sau în cea mai mare parte a zilei, poate fi lăsat fără scutec și pe timpul nopții. Nu îl treziți noaptea pentru a-l pune pe oliță. Dacă nu vrea să îl pui pe oliță sau nu se trezește singur când urmează să urineze, întârziați antrenamentul pentru toaleta de noapte până când cel mic va fi pregătit. (1, 3, 9)

Înainte de a începe orice pas, trebuie să vă asigurați că cel mic prezintă interes. Dacă nu prezintă, trebuie să așteptați momentul potrivit.

În cazul în care copilul refuză urinarea și defecarea se recomandă întreruperea antrenamentului pentru 1-3 luni, pentru prevenirea apariției constipației sau a altor probleme de sănătate. După această perioadă sau când considerați că această problemă a dispărut, puteți relua antrenamentele pentru utilizarea oliței.

După ce copilul deține controlul asupra sfincterului anal, băieții pot fi învățați să urineze din picioare. (7, 8)

Argumente pro și contra

Argumente pro

Această metodă este recomandată de către Academia Americană de Pediatrie și este folosită cel mai des. Conform recomandărilor, copilul nu ar trebui forțat să folosească olița, sugerând și faptul că antrenamentul pentru folosirea toaletei/oliței trebuie inițiat după vârsta de 18 luni și doar dacă cel mic este suficient dezvoltat comportamental, emoțional și fizic.

Nu necesită prea multă implicare și timp, având pași ușor de urmat. Nu se pune niciun fel de presiune asupra copilului privind inițierea antrenamentului pentru folosirea oliței.

Argumente contra

Acest tip de antrenament este unul târziu, vârsta medie la care copiii sunt inițiați fiind 24 luni, iar vârsta medie de învățare este la 33 luni. Este o metodă în care, din cauza faptului că se așteaptă până când copilul dă semne că este pregătit și vrea să folosească olița, poate fi inițiată destul de târziu.

Un studiu realizat pe un grup de 8.000 de copii a arătat că antrenamentul târziu, după 24 de luni, este asociat cu un risc mai mare de a deprinde mai greu acest obicei și de a întâmpina regres. Unii pot să refuze să urineze sau să defecheze, apărând astfel constipația. De asemenea, este asociată cu utilizarea prelungită a scutecelor. (5) 

Un studiu publicat în jurnalul Pediatric Urology (2010) sugerează că antrenamentul târziu la oliță poate crește riscul de incontinență urinară ulterior. În cadrul studiului, vârsta de la care riscul a crescut a fost de 27 luni, fiind cea la care s-a început antrenamentul la oliță. (6)

Este un antrenament târziu, axat pe oferirea libertății copilului de a alege când vrea să folosească olița/toaleta. Conform celui care a inițiat-o, metoda nu trebuie aplicată dacă cel mic nu este pregătit emoțional, fizic și comportamental pentru acest proces, dacă nu oferă semne că este pregătit. Părinții trebuie să încurajeze fizic și verbal copilul și să îi monitorizeze progresul zilnic. Este necesară folosirea cuvintelor pozitive, comunicarea cu copilul, evitarea completă a pedepselor și a forțării.